Revista AGERO Stuttgart - redactor Lucian Hetco

PĂCATUL TRADUCERILOR NEPROFESIONALE

O întrebare scurtă şi un răspuns mai lung

George ROCA

Comentarii de la cititori

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII

Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Eugen Evu: Dragă George Roca, în calitatea ta de scriitor român stabilit de mult timp în Australia, dar extrem de prezent în viaţa literaturii şi culturii noastre pe toate meridianele, iar pentru mine fiind de departe cel mai valoros, competent şi inimos până la disperare, colaborator - redactor la revista Agero cât şi la numeroase reviste pe hârtie tangibile sau virtuale, te rog să opinezi despre problema traducerilor literare: celor din română în alte limbi şi viceversa.

George Roca: Stimate Eugen, răspund direct şi franc la… chestiunea asta arzătoare aflată la ordinea zilei: problema traducerilor scrierilor literare româneşti într-o limbă străină devine din ce în ce mai acută, cu un impact negativ pentru literatura noastră… Traducerile neprofesionale le consider un lucru de prost gust, un compromis, făcute cu scopul de a arata lumii că (cică!) faimosul poet român (cică, din nou!) a devenit citibil şi în alte limbi! Dar conform traducerilor scrie ca draku! De ce? Deoarece, de fapt traducătorul traduce ca draku! (am scris „draku” cu kapa pentru a îl arăta şi mai negru decât este!)

Eu vorbesc – scriu bine în engleză, italiană, maghiară şi binişor în franceză, germană, rusă şi spaniolă..., dar nu m-aş încumeta să traduc operele unui român în nici una din limbile cunoscute. De ce? Pentru că aceste traduceri nu se ridică la nivelul valoric a lucrării din limba română. Şi atunci, în loc să facă un bine scriitorului român, totul apare ca un compromis deoarece cititorul judecă ceea ce a scris traducătorul... nu ce a scris adevăratul autor. De aceea nu mi-a plăcut să promovez niciodată traduceri la revistele cu care colaborez.

Egoul românilor le spune că după 40 de ani de „cortină de fier”, a venit vremea când este permis orice pentru a deveni faimoşi peste hotare! Vor să fie internaţionali! OK! Înţeleg! Dar cu ce reprezentanţă? Sau traducători de alde moş Gulie care stă la Paris de douăşdeani şi face pe literatul bilingv, sau cu Gogu Ruptură care a ajuns în Italia pensionar şi care din lipsa de ocupaţie s-a apucat de traduceri... dar româna a uitat-o pe jumate, iar italiana nu a învăţat-o decât la nivel de grădiniţă.

Aceşti doritori de notorietate universală, ar trebui să se zbată în primul rând să devină cât mai naţionali, să vină străinii şi să se bată să-i traducă. Imediat îmi vor sări mulţi în cap! Da, dar noi suntem o ţară necunoscută, pusă la index, şi nebăgată în seamă... Greşit! Sunt ţări mai mici decât noi, ţări africane, sau pierdute pe mapamond, şi de acolo răsar poeţi şi scriitori cunoscuţi de toata lumea, oameni care sunt traduşi de marile edituri, oameni care iau chiar premii de valoare, precum un Nobel. De ce Ohran Pamuk turku’ şi nu Oprea Papuc rumânu’?

Şi apoi mai avem o mare problemă, lipsa de caracter, invidia şi defăimarea conaţionalului: „Cine, mă? Poetul Icsulescu să fie propus pentru un Nobiel? Sau Apăunescu, Cezarvănescu, Evulescu, Blandienescu, Carţărescu, Dinemircescu sau Ţepelescu? Păi măi? Aştia e toţi pătaţi! Apăunescu e prea gras şi doarme pe unde apucă, Cezarvănescu a murit de hemoroizi c-a făcut prea multă zarvă, Evulescu e prea slab şi are inel de corb, Blandianescu e cum e, Cărţărescu joacă toată ziua cărţi, Dinemircescu au cavitate bucală prea mare, iar colonelu’ Ţepelescu trăieşte în întuneric în colonia de la Beznea! Posibil că toţi au fost ori turnători, ori muncitori necalificaţi la furnalul Iepocii de Aur... căci dacă nu au fost, trebuie să fi fost ceva dubios cu ei. Le găsim noi o bubă! Or fi unelte ale capitalismului precum Gomescu, Pacepescu sau Semitescu!”

Revenind la traduceri... Mai prietene, cum naiba să fie apreciat producătorul de literatură mioritica contemporană în străinătate când este deja compromis din start de de invidia colegilor capri-voisine-ni, care-i bagă scobitori în roate, şi apoi de nişte traduceri dubioase, de toata pomina, făcute de „alde literişti” care îşi caută şi ei un locşor prin păienjenişul literaturii.... şi cărora, scriitorul dornic de notorietate, le mai rămâne şi dator!

Apropos, un talentat poet ardelean a făcut atâta tevatură cu un mare poet canadian, pe care l-a omenit, cinstit, purtat, corcolit, lăudat, tradus, şi scris despre el, iar acesta la rândul lui n-a binevoit să îi traducă românaşului nici măcar o poezea! Trăiască tradiţionala ospitalitate românescă! Unde draku ne este mândria! Am ajuns un neam de pliznaci sau de plezuroi? (de la englezescul please şi pleasure – vezi dictionar!)

Nu trebuie să fim ostili, dar mai bine ne-am ocupa de sofisticarea şi rafinarea propriilor creaţii decât să tot lăudam şi să-i promovam pe unii şi pe alţii din străinătate - care până la urma ajung să creadă că li se cuvine... că sunt aleşii domnului! Cum dăm de un scriitor cu un exotic „nume spaniol format din trei segmente” ne închinăm la el ca la viţelu’ de aur... iar pe-al nostru îl „facem cadavru de debara” şi ne debarasăm de el în grabă.

Boala asta cu traducerile nu e numai la noi... Mai e valabilă şi la alţi ex-comunişti! Poate din dorinţa de-a se afirma internaţional. Este o mare greşeală! Nu cred că e o cale sănătoasă! Nu cred! De ce? Pentru ca totul este un compromis! Un compromis care pătează, un compromis care rămâne şi nu mai poţi scăpa de el niciodată! Aşa precum păcatele tinereţii! Aşa ca un tatuaj făcut la paisprezece ani! Dacă tu poet cunoscut în ţara ta, membru al Uniunii Scriitorilor, director de revistă, animator literar şi cultural, accepţi să fii tradus de un terchea-berchea, numai că acesta ştie o altă limbă decât a ta... atunci fii sigur ca această lucrătură te va arunca în găleata cu lături şi obscuritate... şi vei fi judecat şi de cititori! Iar dacă Dumnezeu te va ajuta să ajungi cunoscut mai târziu şi peste hotare, arguşii vor scoate fotografiile cu „nudurile slăbiciunii tale” şi le vor arata tuturor, numai aşa ca să nu ajungă capra ta, vecine-voisine, faimoasă!

De ce să nu ia scriitorul român legătura cu un literat de aceeaşi talie cu el, dintr-o altă limbă - mă refer la valoare şi exigenţe estetice şi morale - căruia să îi propună să îi traducă lucrările? Desigur la rândul său, îi face un contra-serviciu traducându-i operele celuilalt în limba română. De la egal la egal. Încercarea moarte n-are! Mai mult ca sigur că va accepta. Iar în ecuaţie se poate introduce şi traducătorul păcătos doar ca mijloc de comunicare între cei doi literaţi! Dacă nu acceptă, se mai încearcă şi pe la alte uşi. S-ar evita şi în acest fel unul din aspectele degradării literaturii româneşti, fenomen despre care dealtfel şi tu ai scris iar eu am redactat şi promovat în câteva reviste de expresie românească.

În incheiere, pentru a nu fi acuzat de ipocrizie, aş vrea să spun ca de curând am făcut grafica la două carţi de poezie – ediţie trilingvă, apărute recent la Bucureşti. Pe coperta a IV-a a fiecareia, am scris câteva simţăminte despre poezia autoarelor. Mea culpa! M-am referit acolo, de fapt, doar la varianta în limba română... care cu precădere mi s-a părut bună! Cele traduse în engleză şi franceză las să le judece cititorii!

15 iunie 2008

(Oare ce sfânt o fi murit azi, că nu scrie nimic în calendar!)

George ROCA

Comentarii de la cititori

-------------------------------------------
-- Formular: 'Parerea'
-------------------------------------------

1. Ce doriti sa ne transmiteti?:''
2. Tema / articolul / autorul::'”Pacatul traducerilor neprofesionale”/George ROCA'
3. Numele si prenumele Dvs.:'Lucretia Stanciu'
4. Adresa Dvs. E-mail:'flory04@zahav.net.il'
5. Numarul Dvs. de telefon (fix):'00972.3.6724487'
6. Numarul Dvs de telefon (mobil):'00972.545.816525'
7. Textul mesajului Dvs.:'Sincere salutari din Israel domnului George ROCA, o mare personalitatea a românilor de pretutindeni! Salutari si felicitari redactorilor revistei ”Agero” ,cît si colaboratorilor! De asemeni calde salutari cititorilor revistei de înalta tinuta!
În privinta traducerilor, cam peste tot în lume sînt asemenea probleme. Din punct de vedere financiar, cred ca ar trebui ca Ministerul Culturii sa se implice mai mult în promovarea valorilor românesti peste hotare, iar ”articolul 7” din Constitutia Româniai sa aiba în vedere si aceste traduceri.
Referitor la calitatea traducerilor o sa citez o traducatoare profesionala care din pacate, de opt ani de zile, nu se mai afla printre cei vii. Este vorba de Maria Ivanescu, care. era sotia poetului Cezar Ivanescu. Citez din ”Dacia Literara” nr.32(1/1999), Iasi:
”Despre munca de traducator, o salahorie fara glorie pentru cei mai multi, nu vreau sa va spun decît atît: ea este o vocatie, n-o poate face oricine, dupa cum ar fi multi înclinati sa creada. E nevoie de stiinta multa despre propria ta limba mai întîi, e nevoie de un ”auz” special, de foarte mult exercitiu si rabdare... E nevoie sa intuiesti registrele de simtire si de gîndire ale autorului din care traduci, sa dai coerenta viziunii lui personale, sa-i pastrezi acea amprenta inconfundabila... Din cele aproximativ optzeci de titluri, cred ca de Celine am reusit sa ma apropii, de Mircea Eliade, de Valery si poate de eseistica lui Duby sau Delumeau...”(Cuvînt rostit la Seara Editurii ”Cartea Româneasca” , ca redactor si ca traducator - Clubul cultural Junimea, Casa ”V.Pogor”, Iasi, 14 octombrie 1998)
Va multumesc!'

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero : Lucian Hetco [ Impressum ]

Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)