Beatrice Cioba

Atunci când fără zgărcenie aşezi alături în ceea ce faci efortul, pasiunea, ambiţia profesională, dorinţa de a te autodepăşi şi dragostea faţă de oameni şi de medicină nu se poate ca din tot acest mélange de stări şi atitudini să nu rezulte performanţa în ceea ce faci şi mai apoi, recunoaşterea internaţională.

O astfel de personalitate este dr. Adrian Lobonţiu, medic francez, de origine română, chirurg la Spitalul Henri Mondor din Paris, director medical pentru Europa al Endogastric Solutions şi invitat de onoare al publicaţiei noastre. În linii mari despre medicul Adrian Lobonţiu se poate spune că este românul a cărui notorietate se datorează folosirii pentru prima dată în lume a tehnicilor chirurgiei robotice şi ale chirurgiei telesatelitare.El este medicul care, în 2006, a operat în premieră un pacient suferind de boala de reflux gastroesofagian, cu ajutorul tehnicilor chirurgiei endoluminale.Pentru tot efortul său şi pentru rezultatele deosebite obţinute, doctorul Lobonţiu a fost desemnat de către Centrul Biografic din Cambridge, cel mai bun medic specialist al anului 2006, iar în anul 2010 a fost singurul chirurg francez acceptat ca membru plin la American College of Surgeons, de la New York.

Domnule doctor, numele dvs. se leagă de premiere medicale importante atât pe plan internaţional,cât şi naţional...de exemplu operaţia pentru vindecarea bolii de reflux gastroesofagian pe care aţi realizat-o in 2009 la Spitalul de Urgenţă Floreasca, alături de dr.Gabriel Constantinescu...Haideţi să detaliem puţin specialităţile în care aţi făcut pionierat în medicină.

La inceputul anilor 90, fiind tânăr chirurg la Spitalul Cochin din Paris am avut şansa de a întâlni la diferite congrese în Franta, Anglia sau SUA oameni care mi-au schimbat destinul. Pe chirurgul american Fred Moll l-am întâlnit la un Congres de Chirurgie în Paris. A prezentat un robot chirurgical capabil să opereze la distanţă soldaţii americani aflaţi pe câmpul de luptă…tehnologie NASA, precizie mărită, astfel că o nouă revoluţie în chirurgie se prevedea. Bineinţeles că am fost interesat de acest domeniu ultra-specializat. Oferta pe care mi-a facut-o Dr. Moll era de nerefuzat: să părăsesc Parisul, pentru a mă instala câteva luni în California, în plin Silicon Valey, la Mountain View şi să învăţ robotul,să-l cunosc în cele mai mici detalii, pentru ca, ulterior, să revin în Europa, iar din Paris să coordonez programele clinice europeene. După luni de muncă neîntreruptă cu ingineri de la NASA, cu medici americani, cu cercetători în domeniul roboticii, atinsesem obiectivul : cunoşteam perfect robotul. Revenind în Paris am efectuat prima intervenţie din lume pe cord, cu echipa profesorului Alain Carpentier de la Spitalul Broussais din Paris. Au urmat apoi alte premiere în chirurgia robotică urologică, în cancerul de prostată la Frankfurt, Germania, în chirurgia viscerală cu profesorul Guy-Bernard Cadičre la Bruxelles, în Belgia, cu echipa profesorului Sir Ara Darzi la Londra. Experienţe de neuitat, cu oameni deosebiţi, cu echipe extrem de performante. În România prima intervenţie robotică pe inimă am efectuat-o la Spitalul de Urgenţă Floreasca, cu echipa dr. Brădişteanu. Au urmat apoi alte premiere robotice în Romania cu echipele prof. Mircea Beuran şi prof. Irinel Popescu.

O noua întâlnire, cu un om de afaceri francez, stabilit în California de 30 de ani, mi-a schimbat iarăşi destinul :Thierry Thaure era în contact în 2005 cu investitori americani care să ne ajute să dezvoltăm chirurgia fără incizii, prin orificii naturale. Instrumentele chirurgicale flexibile, împreună cu camera de luat vederi se introduc de data aceasta pe gură, efectuând intervenţii chirurgicale pentru vindecarea refluxului gastro-esofagian şi prevenirea recidivei contra obezităţii. Din nou specializare în California, la Redwood City de data aceasta. Revenind în Europa, am efectuat primele intervenţii din lume de acest fel cu echipa prof. Antonio Lacy din Barcelona, cu echipa prof. Elie Chouillard din Paris, răspândind tehnica în mai toate ţările din Europa. Programul a fost extrem de epuizant. În fiecare săptămână luam avionul, în medie 2-3 destinaţii, pentru a demonstra tehnica operatorie şi a o implementa apoi pe scară largă. Şi în România am avut fericita oportunitate să vin şi să efectuăm aceste intervenţii chirurgicale inovante cu aceleaşi echipe menţionate anterior. O aventură deosebită, care mi-a oferit satisfacţii de nedescris. Pacienţii nu mai au dureri postoperatorii, nu mai au incizii, riscurile sunt mult diminuate.

Domnule doctor, zburaţi săptămânal în diverse colţuri ale lumii, aveţi contact cu doctori importanţi de pe întreaga planetă...spre ce performanţe tinde medicina în viitor?

Întreaga chirurgie evoluează spre tehnici cât mai puţin invazive. Instrumentele chirurgicale de astăzi nu mai au nimic în comun cu cele de acum 5-10 ani. Sunt flexibile, se introduc pe căi naturale ale corpului uman, nu se mai practică incizii ale abdomenului. Pentru chirurg este mult mai dificil să opereze în aceste condiţii, întrucât căile de acces nu mai sunt aceleaşi, dar beneficiile majore sunt ale pacienţilor : riscuri de infecţie diminuate, dureri postoperatorii practic inexistente, riscuri de hemoragie reduse, recuperarea după astfel de intervenţii fiind de ordinul a 1-2 zile, în comparaţie cu săptămâni în trecut.

Revoluţia în medicină constă în adaptarea acestor instrumente chirurgicale flexibile, la chirurgia robotică, care practic extinde indicaţiile şi performanţele chirurgiei spre trepte de neimaginat. Robotul analizează de 1600 de ori pe secundă fiecare gest al chirurgului, eliminând orice gest potenţial riscant pentru pacient şi astfel redând actului operator, practic.. perfecţiunea. Riscul zero nu există, evident, dar chirurgii, formând echipă cu roboţii, tind să reducă acest risc cât mai aproape de zero.

Dvs.la ce proiect lucraţi în prezent…ce ţintă vă mai doriţi să atingeţi ?

Lucrez în prezent cu echipe din Redmond, Washington la dezvoltarea a noi tehnici chirurgicale non-invazive care ne vor permite efectuarea operaţiilor chirurgicale fără vărsare de sânge. Contractul semnat cu aceste echipe de cercetători americani nu-mi permite să dezvalui proiectele, dar vă asigur că în câţiva ani chirurgia va fi una nouă, de domeniul science fiction, instrumentele chirurgicale flexibile fiind comandate de la distanţă de către chirurg, pacienţii noştri putând părăsi spitalul în aceeaşi zi, imediat dupa operaţie. Vor fi din nou, multe săptămâni şi luni de muncă cu echipe din SUA şi Europa pentru a pune la punct aceste noi tehnici chirurgicale inovante. Promit să revin cu noi informaţii într-un interviu viitor.

Frapantă pentru mine, la prima întânire cu dvs. a fost modestia de care aţi dat dovadă deşi fireşte că aveaţi toate motivele să nu fiţi aşa.Cărui fapt se datorează asta…traiului în Occident sau educaţiei ardeleneşti primite de acasă?

Cred ca în primul rând părinţii, educaţia primită, atitudinea personală faţă de cei din jur, toate contribuie la modelarea noastră în viaţă.Şcoala medicală românească mi-a pus bazele, am continuat să iau ceea ce este cel mai bun de la francezi, englezi, americani pentru ca ulterior să redau tot ceea ce am învăţat. Depinde şi de caracterul fiecăruia. Mie unul îmi place să fac ceea ce spun şi să spun ceea ce fac. Restul curge de la sine.

Existenta dvs. se identifică într-o mare măsură cu medicina…ştiu însă ca doctorul Adrian Lobonţiu este şi un tată exceptional şi ştiu că un loc aparte în sufletul dvs. îl ocupă copiii...Cum vă doriţi a fi devenirea lor?

Copiii sunt cel mai minunat dar pe care-l putem avea. Dragostea faţă de ei nu se poate exprima în cuvinte. Ca tată îi ascult, nu îi judec, le spun ceea ce cred eu că este bine, ceea ce nu trebuie să facă. Cred că atunci când dai dragoste copiilor, fără a aştepta o “recompensă” din partea lor, reuşeşti lucruri de neimaginat. Copiii sunt inteligenţi şi receptivi la tot ce se întâmplă în jurul lor. Chiar dacă, poate acum nu înţeleg tot şi este normal să fie aşa, totuşi ei « stochează » informaţia care le va servi mai departe, în viaţă. Nu trebuie făcut nimic forţat. Ei trebuie să înveţe, să acumuleze cunoştinţele necesare pentru a reuşi în viaţă, să se joace ca toţi copiii, iar noi, ca părinţi să fim prezenti pentru ei ori de cate ori au nevoie de noi. Fără să ne impunem. Vor înţelege ei mai târziu. Este important ca ei să aleagă ce vor face în viitor, iar noi, « din umbră », să-i îndrumăm permanent. 

Încheiem vă rog, acum, cu un gând în acest timp de sărbătoare,  pentru cititorii noştri?

Sănătate şi credinţă în visurile noastre. Numai prin muncă, speranţă şi credinţă reuşim absolut totul în viaţă. Şi putin noroc fiecăruia, desigur... Şansa contează de asemenea. Iar în cele din urmă… din nou : Sănătate şi La Mulţi Ani !