Zidiri în spiritualitate: ÎPS Ioachim Băcăuanul

Ben Todică, Australia

 

Cu smerită recunoştinţă şi aleasă preţuire, de departe încerc sa aduc un omagiu P.S. Ioachim  din depărtările Australiei, cu prilejul aniversării zilei de naştere, ani de rodnică arhipăstorire la cârma Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului. Bunul Dumnezeu să ni-l ţină sănătos şi în putere întru mulţi ani!

Dintotdeauna activitatea misionar-creştină şi-a găsit ecou în toată lumea.Fapte ziditoare , trudă şi smerenie pentru binele Bisericii Ortodoxe Române, pentru binele Neamului Românesc. De-a lungul istoriei s-a dovedit ca activitatea “pastorilor” a fost rodnică , primind mereu cuvinte de folos, cuvinte de învăţătură.

Urmărim cu interes ce se întâmplă în ţară, fiind mereu prezenţi cu bucurie la toate realizările Preasfinţiei Voastre. Arhiepiscopia Romanului și Bacăului este un leagăn al culturii. Prezent mereu alături de cărturari, scriitori şi oameni ai locului, ne daţi puterea de a merge mai departe în credinţă şi adevăr.

Îi fericesc pe cei care va sunt apropiaţi si pot fi calauziti de gandul senin al celui care a fost randuit sa fie mereu prezent în viaţa CETĂŢII.

Romoşcanii şi nu numai, ştiu ca prin vrednicia Arhiepiscopului Ioachim, se simt mai în siguranţă în aceste vremuri tulburi.

Românii din străinate nu au uitat ce aţi făcut pentru ei în perioada când aţi studiat la Paris, văzând nevoile pastoral-misionare ale ortodocşilor din regiunea pariziană. Înfiinţarea primei mănăstiri româneşti din Occident, cu hramul „Buna-Vestire” (l'Annonciation), la Rosiers, reorganizarea primei parohi francofone din regiunea pariziană, de spiritualitate românească. Aţi  adaptat pentru prima oară, textul Liturghiei Sf. Ioan Gură de Aur în limba franceză, pe muzică bizantină românească, aţi participat ca membru coordonator în cadrul Societății biblice franceze la realizarea a două mari expoziții ale Bibliei la Paris.

Ca membru  activ ca delegat al Fraternității Ortodoxe Franceze, în grupul de dialog ecumenic și interreligios de la Paris, ne-aţi bucurat cu publicaţii în reviste de specialitate , participând la numeroase întruniri ecumenice, una dintre cele mai importante fiind cea din anul 1998, cu prilejul Journés mondiales de la Jeunesse (în limba română Zilele mondiale ale tineretului), când peste un milion de tineri au fost la Paris.

Aţi făcut parte din grupul de organizare, ca delegat al Fraternitâții Ortodoxe Franceze. Întâlnirea cu Papa Ioan Paul al II-lea a fost o adevărată  mândrie pentru credincioşii de pretutindeni. Editarea unui periodic de limbă franceză Réjoui-toi (în limba română Bucură-te), unde aţi publicat o serie de articole cu conținut teologic, ne-a fost de mare ajutor.
Pentru romaşcani, reprezentaţi reazămul de la care tot omul primeşte ajutor. Om de cultuă, cărturar, îndrăgit de intelectualii vremurillor Paul Barbă Neagră (regizor), Gheorghe Zamfir (celebrul naist), R.Poghire (profesor de limba română la Sorbona), părintele Virgil Ghiorghiu, Elvira Popescu, Emil, Duiliu Sfințescu .

O mare bucurie pentru toti românii, aducerea  moaștelor marelui Mitropolit Visarion Puiu, mitropolitul Basarabiei din exil, mort într-un sat din Bretania, și reînhumat în Cimitirul Montparnasse, alături de Constantin Brâncuși, Emil Cioran, Virgil Ghiorghiu, Nae Ionescu și Eugen Ionescu. Reînființarea  revistei „Cronica Romanului” (înființata în 1924), un act de dreaptă cultură. Toate scrieriile Prsfinţiei Voastre sunt apa vie a celor ce vor sa bea din CUVÂNTUL Lui Dumnezeu.

Această activitate diversă, truditoare în cuvânt şi faptă, mai în toate domeniile la nevoie, mă îndreptăţesc să-mi fie dor de casă, să pot a vă mulţumi pentru aceşti ani de rodnică arhipăstorire la cârma Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.

 „Am început să realizez cât de aproape sunt de creatorul meu, să simt că sunt plămădit după chipul şi asemănarea sa, că atunci când vorbesc, Dumnezeu este în mine şi că eu nu aş exista fără el – “pentru că la început a fost cuvântul şi cuvântul era Dumnezeu“.

Scriitorii, pastorii, care m-au luminat, parcurgându-mi cartea nou apărută, sunt scăldătoarea prin care Dumnezeu căleşte sabia sfinţilor, sunt cel mai mare dar şi scut împotriva neştiinţei şi al întunericului, sunt bucuria trecerii într-o nouă lume.

Sufletul îmi este plin de un mănunchi de emoţii unice. Sunt Binecuvântat de Cuvântul în care m-am născut! Am exclamat şi am plâns tremurând precum oţelul trecut din flăcări în gheaţă.

Dragă cititorule, nu gândi ce am scris, ci simte ce poate face limba prin cuvânt! Tu eşti cuvântul! 

 

Bunul Dumnezeu sa va dea sanatatate, pace si bucurii duhovnicesti.LA MULTI ANI!

 

BEN TODICĂ – Australia, 2012

.