|
Profesorii īngroaşă pătura săracilor, guvernul este pregătit să le arunce
cīteva firimituri. Calitatea īnvăţămīntului din Romānia s-a aflat constant
la īnălţime -după cum o dovedesc studiile făcute īn la nivel european- īn
ciuda perioadei de tranziţie, a nesiguranţei politice prin care trece ţara
īn ultimii 15 ani, a salariilor mizerabile ale profesorilor şi a bugetului
limitat alocat īnvăţămīntului. Din acest punct de vedere, ar trebui să fim
mīndri că reuşim să facem, vorba romānului: Din rahat bici, care să şi
pocnească! Numai că realitatea arată altfel:
Anul şcolar 2004-2005 a debutat īn Rusia cu evenimente tragice, īn Romānia
este marcat de protestele cadrelor didactice. Grevele profesorilor au
izbucnit la Cluj, Bistriţa, Baia-Mare, Arad, Tīrgu-Mureş, Piteşti, Buzău,
Roman, Constanţa, unde mii de dascali, uniţi şi curajoşi, au manifestat
pentru salarii mai mari. Acest lucru ne ridică, pe bună dreptate,
următorul semn de īntrebare: cīt timp se mai poate menţine acest nivel,
dacă dascălii noştri sīnt aduşi la sapă de lemn ? Ca de obicei, nimeni nu
se simte vinovat. Statul nu are bani, bugetarii au tras īn Romānia lozul
cel mic. Cadrele didactice au fost mereu prost plătite, īnsă decorate cu
vorbe mari şi numite stīlpi ai societăţii. Poate că aşa s-au şi simţit
īn alte vremuri, şi-au jucat rolul de apostoli ai naţiunii cu talent şi
pricepere, ba chiar şi cu angajament civic. Dar acum? Cu burta goală şi
grija acută a zilei de mīine, nu-i arde nimănui de teorema lui Pitagora
nici de analiza vreunui text. Au rămas profesorii la coada istoriei sau
doar la cea a priorităţilor?
Sigur ca nu este nimeni răuvoitor, doar planul īmpărţirii banilor a fost
prost făcut, sărăcia bugetarilor fiind direct proporţională cu cea a
bugetului alocat unor sectoare de activitate. Numai că intelectuala talpă
a ţării se răzvrăteşte acum, clătinīnd īntregul sistem. Profesorii īn
plină acţiune de protest, şi-au trimis liderii de sindicat să dea piept cu
reprezentanţii Guvernului de la Bucureşti şi să negocieze salarii
acceptabile, care să le ofere un trai cīt de cīt decent. Negocierile s-au
īncheiat cu succes, anunţa crainica programului de televiziune Antena 1:
Māine īncepe şcoala, aşa că pregătiţi-vă, totul va decurge normal,
educaţia este pe mīini bune!. Numai că, profesorii care nu deţin
vreo funcţie īnaltă īn sindicat sau inspectorat, ci sīnt simpli dascăli,
care trebuie să facă naveta la ţară, să predea unor clase de copii din ce
īn ce mai obraznici şi amăgiţi de visul dulcelui Occident nu s-au lăsat
īnduplecaţi, nici nu s-au culcat pe o ureche. Armonia emanată pe
posturile de televiziune a sucombat sub greutatea protestelor. Grevele
sīnt dovada faptului că tratativele nu s-au īncheiat cu succesul promis.
Cotidianul Evenimentul zilei preciza īntr-un articol din 16 septembrie:
Protestele au arătat că şefii de sindicat Bobulescu, Croitoru şi Isvoranu
s-au plecat prea uşor īn faţa guvernului. Că nu sunt reprezentativi şi nu
cunosc problemele reale din īnvăţămānt. Că n-au autoritate şi s-au fixat
degeaba īn fruntea unor sindicate, dacă nu rezistă la negocieri. Acolo
unde guvernul, laolalta cu liderii de sindicat, īnfrumuseţează, mistifică
şi exagerează, mii de profesori au onoarea de a nu fi masa de manevră,
suflete de paie, guri īnchise, bifate rapid īn registrul de realizari al
executivului.
S-ar putea crede că elevii se bucură de prelungirea vacanţei, totuşi unii
dintre ei se arată īngrijoraţi de situaţia actuală şi se arată solidari cu
decizia profesorilor: Nu ei sunt de condamnat. Un profesor trebuie să
vina la ore cu zāmbetul pe buze si absolvit de orice grijă, īn afară de
aceea, de a se face cāt mai bine īnţeles de elevi. Asta nu īnţelege
guvernul nici despre profesori, nici despre medici, nici despre
magistraţi, nici despre nimeni. Toti sunt lăsaţi să se descurce
fiecare
cum ştie mai bine. (Un fost elev, care se semnează Nică Fără Frică) Şi
diaspora romānă din Germania reacţionează la manifestaţiile de protest ale
cadrelor didactice din Romānia:
"Fostele mele colege, profesoare cu toate gradele didactice ce se cereau
cāndva la noi, eminente profesoare care au dat nenumaraţi olimpici si, mai
apoi, profesionişti de vază īn diverse domenii, acum, la anii de pensie,
sunt pe jumătate muritoare de foame. Trăiesc din meditaţii, fiindcă din 3
milioane ( īn cel mai bun caz) nu poţi s-o scoţi la capăt īn Romānia de
azi! Noile generaţii de profesori sunt slab pregatite profesional dānd, la
rāndul lor, rebuturi. Aici, īn Germania, unde profesorii au un statut
special, extrem de profitabil, dar care īşi permit să compromită scoala şi
orele de curs, vorbim de falimentul sistemului de īnvaţămīnt. Ce să zicem
de cei din ţară, ajunşi la capătul răbdării şi īnjosirii? Am fost
profesoară īntr-un mare liceu bucureştean ("I.L.Caragiale") timp de 18 ani
şi mi-au trecut prin mīnă multe generaţii de elevi, cu care şi azi mă mai
māndresc! Risipiţi prin lume sau, foarte puţini rămaşi īn ţară, ei
pomenesc şi acum anii de şcoală romānească şi pe profesorii lor." (Magda
Fotescu-Ciobotăraşu -Germania)
Consecinţele răsculării īn masă a intelectualităţii romāneşti sīnt greu de
concluzionat īn cīteva cuvinte. Roata trebuie să se īnvīrtă, nu putem
stagna, copiii romānilor nu pot rămāne neīnvăţaţi, şcolile, spitalele,
instituţiile de stat nu pot fi pur şi simplu īnchise, scurt-circuitul ar
avea ca urmare colapsul īntregului sistem. Acest lucru pare a fi
conştientizat de ambele părţi negociatoare. Şcoala trebuia să īnceapă, ca
īn fiecare an, deci s-a ajuns totuşi, forţat de īmprejurări, la un numitor
comun: profesorii trebuie să se mulţumească cu o mărire de 30% a
retribuţiei şi
să continue a da ore particulare nedeclarate la fisc, dīnd
astfel curs, īn continuare, evaziunii fiscale, corupţiei şi mitei. Dar
pīnă cānd? Pīnă la următoare grevă sau pīnă cīnd Europa o să ne arate
iaraşi cu degetul?
Simona Anomis
|
