articol de Dani Rockhoff

scurta prezentare

La sase ani a invatat sa cānte la pian. Tatāl ei, profesor, a indrumat-o spre o cariera de virtuozitate pe clape. La doisprezece ani insa, jucánd sotron si ranindu-si degetul aratator intr-o tzigla, Oanei Lianu i s-a schimbat complet destinul muzical.

De atunci, noua Ciocārlie a cāntului romānesc interpretat la nai se ridica tot mai sus catre soare, umplānd salile de spectacol din Occident cu mii de oameni veniti sa-i asculte trilurile.

In anii 80, lumea intreaga a avut revelatia Naiului lui Gheorghe Zamfir, care a rasunat dincolo de ocean, in Carnegie Hall (1981). De mai bine de doua decenii, el duce solia muzicii folclorice si a spiritului romānesc intr-un spatiu in care cuvintele cu greu pot ajunge si in care sufletele oamenilor se intilnesc, nemaicunoscind granite. Pe urmele Marelui Maestru, tinara absolventa a Academiei de Muzica Gheorghe Dima din Cluj, concerteaza in Germania alaturi de alti interpreti romāni de folclor.

Sergiu Cipariu, Grigore si Marioara  Lese, Ovidiu Bartes, Cristian Braica si Zenu Zanc, artisti din Cluj, Sibiu si Maramures, sint nume mai putin cunoscute peste hotare. Si mai putin cunoscuta a fost, pina de curānd, intentia acestor mesageri ai folclorului romanesc de "a aduce tihna in tara suruburilor".

Sergiu Cipariu lanseaza un S.O.S. al satului romanesc patriarhal, amenintat de "tavalugul dezvoltarii si al modernizarii". Traditia folclorica e in pericol de disparitie, ca si si echilibrul unei comunitati care traia in armonie cu natura, ėntru "odihna sufleteasca si spirituala". Nostalgici dupa lumea cu care au fost obisnuiti, batrinii satului sánt ultimii pastratori cu sfintenie ai mostenirii culturale a stramosilor. Inca dupa datina decurg ritualurile nuntii, botezului sau inmormintarii doar in anumite zone cum e Hunedoara, Bucovina, Maramuresul, Vrancea, Bihor sau Mehedinti, unde legatura cu radacina se pastreaza prin muzica foclorica, muzica ce nu se vede, ci doar se ėngāna ca si cintecul ciobanului nevazut de pe cimp. In opinia lui Grigore Lese, "obiceiurile acestor locuri trebuie preluate de oameni priceputi", de profesionisti care sa imbine sufletul cu harul si cu mintea

Un astfel de profesionist e virtuoza naiului Oana Lianu, din Cluj, care a reusit, fara sfiala, in anul 1998, sa-si expuna argumentele tehnice de vibrato in fata lui Gheorghe Zamfir. Iata cum relateaza solista de 26 de ani, intilnirea lor la Arad: "Maestrul sustinea un concert de muzica populara si bineinteles ca am mers, impreuna cu tatal meu, sa-l auzim si sa-l cunoastem. Muzica i-o stiam dinainte, la inceput i-am cāntat melodiile, insa cu timpul ma despartisem de spiritul sau interpretativ. Gheorghe Zamfir mi-a spus ca am un cintec prea curat, prea de cristal. Iar eu, fara falsa modestie, i-am replicat: <Maestre, dar suna mai placut decit un cintec fāshėit>. Iar vibrato-ul pe care il obtin eu la nai, si care nu porneste din miscarea miinii, ci din coloana de aer, l-am invatat la Academia de Muzica din Cluj, e practicat de toti interpretii care cānta la obiecte de suflat". Oana Lianu imbinā tehnicile muzicii clasice cu harul interpretativ de sorginte autentic-folclorica, iar impactul muzicii sale asupra publicului, atit de origine romāna, cit si bāstinas din Germania e extraordinar. Ea reuseste sa sensibilizeze urechea si sufletul atit la melosul romanesc duios, de doina, cit si la cel "iute", de invirtita si, mai ales, la maiestria cu care interpreteaza Ciocirlia, pe care si nemtii i-o "solicita mereu si care le ramine intiparita in minte".   "Eu ma confund cu aceasta pasare care se inalta spre soare -spune tinara artista- si nu de oriunde, ci din mijlocul cāmpului, de unde incerc sa-mi inalt cāntecul spre inaltimi si sa dau oamenilor tot ce am mai pur, mai curat si mai frumos".

Dani Rockhoff, Reutlingen