Nürnbergul nu se laudă numai cu o comunitate de 20.000 de români, ci şi cu o FOAIE, publicaţie autohtonă de o pagină, ajunsă în anul IV. Oare de apariţie, sau astfel ni se anunţă, în subtitlu, că redacţia a trecut şchiopătat clasele primare? I-am felicita, însă nu ştim pe cine, cele trei materiale - nu îndrăznim a le spune de presă, căci ne sare Cornel Nistorescu în cap- nefiind semnate decît cu iniţale. Ştiu ei, redactorii, ce ştiu: plagiatul şi publicitatea mascată sînt pedepsite de lege.

Dacă primul articol, intitulat „-Un HIT European...?” semnat M.D. –evident, despre Dragostea din tei- se inspiră larg din promo-uri din Internet, articolul al doilea de pe FOAIE, „ Dacia X90,-...Dacia by Renault”, nu este marcat cu P, pentru publicitate, majusculă ce se impune în identificarea materialelor promoţionale plătite de clienţi şi evidenţiate în contabilitatea editurii care le publică.

Şi-acum, întorc FOAIA-de-caiet-dată-la-xerox şi dau...ca desert la doua afişe de spectacole, de „Ştefan Hruşcă la Nürnberg”. Mă învăluie o senzaţie confortabilă de déja vu, déja connu ! Păi, cum să nu-mi recunosc articolul „Raza soarelui, nouă şi la neamul nost`” scris în decembrie 2001 şi publicat în presa din ţară şi în Revista Agero din Internet? Cuvinţel cu cuvinţel, semnatarul D.R. a transcris o parte a materialului meu -scris în urma concertului dat de artist în turneul său tradiţional de Crăciun, cu escală la Stuttgart, unde l-am cunoscut şi intervievat- modificînd doar contextul geografic şi temporal al spectacolului. Na bravos...că, vorba românului, „cine nu-i imitat, n-are valoare”. Măcar aşa, în acest articol au fost evitate cacofonii („că compania Renault”), stîlciri de limbă (musică, abea), greşeli de ortografie (creeativ, înafara), ca să nu mai vorbim de siluirea constantă a limbii române în afişul Arcadei -editat sub mult prea blînda oblăduire semantico-gramaticească de Uniunea Mondială a Românilor Liberi, Asociaţia Interculturală ARS LONGA şi Asociaţia Româno-Germană UN ALTER EGO.

Nu îndrăznim a presupune înclinaţii pro-ariane ale conaţionalilor noştri compozitori de afişe, care insistă să scrie adjectivul „german” cu majusculă; ne lăsăm convinşi că ei vor cu adevărat „prezervarea” identităţii culturale româneşti, chiar cu riscul că unii se vor repezi pe loc, să-şi cumpere ceva „pariser” de rezervă. Sîntem chiar convinşi de patriotismul si bunele lor intenţii, ba chiar ne dau şi lacrimile, la informaţia de ultimă oră, că „România face eforturi mari de a convinge Uniunea Europeană că poate aparţine acestui club”. Mai ales dacă, în clubul cu pricina, cîntă manele Copilu Adrian, în escală scurtă la Nürnberg.

13.07.2004 Dani Rockhoff