Mai sint citeva zile pana la expirarea termenului de negociere intre reprezen-tantii Guvernului si sindicatele din invatamant. La negocieri s-a ajuns in urma grevelor profesorilor din 28 februarie si 11 martie 2002. Pe linga stabilirea unui salariu de referinta unic si recorelarea lui la inflatia cumulata in ultimii doi ani, in Lista comuna de revendicari a aliantei sindicatelor din invatamint se cere si "acordarea de tichete de masa ". Dorinta profesorilor e legitima prin raportarea la alti bugetari, cum e personalul din administratia publica. Mai putin legitima o considera o parte a opiniei publice, care vede in aceasta revendicare o "denaturarea a ideii de tichete".

Initial emise pentru a asigura hrana muncitorilor si a altor categorii defavorizate ale societatii, tichetele de masa sint intre timp o practica generala si o ocazie de "acrobatie fiscala" in firmele private.Cu alte cuvinte, cei 80-100.000 de lei lunari de angajat pentru tichete sint neimpozabili, insa firma ėi poate deduce din profit, economisind astfel o parte din contributia la buget. Procedura e avantajoasa pentru privatzi, nu insa si pentru stat, care astfel isi "fura singur caciula". De-aici, tergiversari si promisiuni nerespectate.

O serie de parinti, printre care Rodica S., mama a doua eleve de ciclu gimnazial, sint revoltati la ideea alocarii de tichete de masa pentru profesori, "care si-asa cistiga destul din ore si venitul suplimentar nu si-l declara la fisc". Practica "orelor suplimentare" a luat proportii ingrijoratoare, prin insusi mecanismul de declansare a necesitatii ei: la clasa se preda, dupa relatarile elevilor, insuficient si orientat inspre elita clasei. Pentru a trece un examen de capacitate sau bacalaureat, elevii de calibru slab si mijlociu sint nevoiti sa-si insuseasca materialul didactic neexplicat sau insuficient aprofundat la clasa, luind ore particulare, al caror pret variaza intre 50-100.000 de lei/ora. Orele decurg in cadru organizat, de pina la 7 elevi, aducind intre 8 si 10 milioane pe luna profesorilor practicanti ai acestui sistem.

"Nu toti profesorii au insa aceste avantaje", spune D-l Dimitrie Goldis, director de scoala generala, "ci doar cei care predau materii de baza, cerute la examene, sau limbi straine, in special engleza." Ceilalti profesori ramin sa astepte hotarirea Guvernului ca salariul minim sa le fie stabilit la 1.800.000 lei. In acest sens, purtatorul de cuvint al Executivului Guvernului, Claudiu Lucaci, dā sperante de alocari nu numai din bugetul Ministerului Educatiei si Cercetarii, ci si "prin atragerea altor fonduri si reorganizarea mai eficienta a sistemului de invatamint". In aceste "alte fonduri" multi banuiesc redirectionarea catre zona salariala a veniturilor suplimentare obtinute din privatizarea marilor intreprinderi si institutii.

Se poate crede ca rezolvarea favorabila a revendicarilor personalului din invatamint va aduce cu sine si o sensibila imbunatatire a sanselor tineretului roman de a-si gasi, la absolvirea unui studiu, un loc de munca adecvat?In formularea lui Mihai G., profesor, "scolile romanesti au un regim de inaltime parter" si tot la parter se opresc si sansele elevilor si studentilor de a gasi un post sau de a practica o profesie pe o piata economica "insuficient dezvoltata pentru a valorifica cunostintele teoretice dobindite prin studiul scolar si universitar." De-aici, dilema tineretului: ne facem muncitori, specialisti intr-o intreprindere falimentara, sau hacker-i de calculatoare, in speranta primirii unui Green Card de emigrare. "Raminem in tara, sau plecam in Europa si peste ocean?" Sondajele de opinie reflecta o puternica tendinta a tineretului spre profesii care le-ar oferi sansa unui loc de munca "dincolo", deoarece in tara, sanse reale de angajare ofera doar sectoarele industriei usoare si firmele mici, profilate mai cu seama pe comert si servicii.

Intr-un raport de anul trecut al fostului Ministru al Invatamintului,Andrei Marga, se face o ampla analiza a realizarilor din invatamintul romanesc in perioada 1997-2000. Acest raport a fost inaintat la Comisia Europeana cu scopul precis de a demonstra ca Romania prezinta legislatie, institutii si politici educationale consonante cu cele din Europa comunitara. Ideea predominanta a analizei este cea de reformā, sustinuta de informatii si statistici menite a demonstra ca "Invatamintul a devenit primul domeniu de importanta majora din societatea noastra care a trecut examenul negocierilor de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana." Referitor la acest raport, Analiza OECD (2000) de la Paris atrage insa atentia asupra faptului ca "o schimbare aduce inevitabil perturbari, serioase constringeri materiale si psihologice fata de reforma continua". Reformismul asiduu si prelungit reflecta o strategie de stat cu orientare precisa inspre bifarea parametrilor de indeplinit pentru aderarea la EU, insa accentueaza deruta elevilor si cadrelor din invatamint. Sa ne mai intrebam atunci de ce profesorii fac greve si copiii nostri stau pe strada sau emigreaza pe capete?

    Articol de Dani Rockhoff