|
În campania lâncedă pentru locale, în care nimeni nu se
războieşte cu nimeni, ba chiar se pupă cu toţii pe la
emisiunile de televiziune, asemenea leului şi căprioarei
din revistele colorate şi frumos tipărite pe care pocăiţii
ţi le dau cu forţa pe stradă, un singur lucru îl mai poate
binedispune pe deveanul doritor de circ electoral: aerul
de cerşetori pe care îl au, parcă, mai toţi candidaţii. Te
unge la suflet când îi vezi pe cei care nu au avut ochi să
te vadă patru ani la rând cerşind acum voturi din afişele
puse ordonat, unul lângă altul, în locurile de afişaj
stabilite de Primărie. Primul pe lista cerşetorilor ar fi
chiar primarul în exerciţiu. Unii, care din dosul
posturilor călduţe de corespondenţi de televiziune şi-au
tras firme-căpuşă de media şi îşi spun specialişti în
imagine, au plusat şi, pe lângă panourile de afişaj, l-au
cocoţat pe sărmanul primar şi pe nişte capre de lemn, de
te aştepţi să-i curgă rumeguş dintre dinţii rânjiţi
sărmanului candidat.
După ce că l-au tras
pe primare în poză taman în boscheţi, autointitulaţii
specialişti i-au scris acestuia şi un text
marian-vanghelian care tronează în susul afişului, de te
doare capul când îl citeşti: „Bucuria şi înţelepciunea
noastră este jocul”. Construcţia frazei ăsteia ar fi
trebuit făcută la plural, dar, după modelul oltenesc, unde
totul este la singular dacă-i sub 50, specialiştii în
imagine ai candidatului de pe capră l-au asigurat pe
împricinat că totul este cool. Adică e perfect ca, într-o
românească aproximativă, să te dai apropiat de copii, de
femei şi de bătrâni, adică tocmai de cei pe care, opt ani
la rând, i-ai primit în audienţă la grămadă, le-ai
ascultat problemele cu gândul în altă parte, după patru
minute şi jumătate le-ai spus „sigur, se rezolvă” şi la
trei secunde după ce ţi-au ieşit din birou i-ai uitat cu
desăvârşire.
Ehe, mare plăcere pe
alegătorul din Deva să-l vadă pe dom’ primar PNL
cerşindu-i acum votul! Da-i mare şi să-l vezi pe
viceprimarul PSD cerându-ţi să mergi alături de el prin
România din nişte afişe la scara 1:1 în care a pozat cu
faţa plânsă şi cu colţul ochilor căzut, de parcă
anticipează senzaţia pe care o va simţi în ziua în care va
afla că a ieşit primar. Altcineva, desigur. Ştiţi,
viceprimarul-candidat este nenea care, dacă merge pe jos
printre poporeni şi îl opreşti să îl întrebi de sănătate
ţi-o taie scurt „n-am timp, îs foarte grăbit, am o
întâlnire, te pup...ce prost şi ăsta, mă enervează, tot
timpul mă opreşte să-mi spună nimicuri”. Acum vicele
cerşeşte voturi, de te unge la inimă să-l vezi pe post de
„taxa Costică”.
Şi candidatul de la PD
cerşeşte voturi. Elegant, distins, aşa cum se cuvine unui
„lup tânăr”. Vă mai amintiţi?Aşa li se spunea celor din PD
pe vremuri, „lupii tineri”. Numai că asta se întâmpla pe
vremea când PD-ul mai avea ceva locuri de directori, de
consilieri locali ba şi un viceprimar la municipiu, mai
avea un preşedinte, un vice, la judeţ. Între timp, însă,
pediştii s-au organizat aşa de bine, că nu s-au mai ales
pe nicăieri şi aproape că nu mai există în zonă.
Întrebare: dacă nu au obţinut la locale mai nimic acum
patru ani, când erau sus, de ce ar obţine ceva acum? Dar
nu-i bai, bine că cerşesc de la noi, să vadă şi ei cum
este să fii la cheremul altora. Candidata PRM, extrem de
cunoscută pe scara blocului din Bucureşti în care
locuieşte, nu cerşeşte direct, ci cumva prin ricoşeu, cu
cochetărie, aşa cum numai femeile ştiu să o facă. Zâmbind
şăgalnic de pe un afiş care o plasează într-un peisaj
rural de pe la marginea Devei, juna candidată la primăria
deveană ne promite ceva, dar, sinceri să fim, nu am reuşit
să reţinem ce anume. Aşa cum, de altfel, nu am reţinut
nici ce promite candidatul (sau candidata?) PNG. Şi nici
ce promite candidatul PUR, cel care, mergând pe sloganul
impus de la centru, s-a pus în postura cel puţin penibilă
de a cerşi voturi cu măreaţa frază „omul şi familia”
scrisă pe afiş fix deasupra capului său de proaspăt
divorţat. Şi-atunci întrebarea: care familie, dom’le, şi
mai ales care om?
Şi-uite-aşa am încălecat pe-o şa şi v-am spus poveştile
candidaţilor care este*, că pe reprezentantul PUNR,
bunicul statuii lui Traian, adică pe tatăl ăluia de-a
sculptat arătatea de bronz din faţa Primăriei nu are rost
să-l mai punem la socoteală, iar pe alţi candidaţi, dac-or
mai fi, noi nu i-am remarcat. Sfârşit.
Un alegător care, din principiu, nu le dă nimic,
niciodată, "cerşetorilor".
* care este – formulă absurdă de limbaj, spusă
pentru prima dată de primarul sectorului 5 al
Bucureştiului, un sfertodoct cu pretenţii, şi devenită o
glumă naţională în România.
Dan Horatiu Popa
Deva
|
