|
Helooo! Pe plajă, în porturi şi pe străzile tunisiene,
eşti acostat la tot pasul cu acest salut. Buticarii ies la uşă, fiecare
încercând să-şi vânda marfa înaintea vecinului. Organizatorii de excursii
te ademenesc la bordul galioanelor restaurate, ce adulmecă marea si
aventura, oblăduite de o zeiţa din ghips vopsit în culori stridente,
montată la prova. Într-o limbă universală, anglo-franco-germană, presărata
cu „haraşo“, „noroc“ şi gesturi largi, ţi se oferă placeri „divine“; te
simţi ca Ulise în plin cântec de sirene. Singurul catarg de care te poţi
agăţa, e gândul liniştitor că „doar eşti în concediu“, şi nu prada unei
strigări de tarabă, cum eşti de fapt.

Tunisience "la jumatatea emanciparii"
Husein, un maestru al Hello-ului a incarcat galionul Mabrouka
cu turisti
În Tunisia, nu există obligativitate de viză pentru turiştii români, iar
preţul unui concediu într-un hotel cu stele puţine e comparabil cu cel de
pe litoralul românesc. Poate de aceea am întâlnit multe familii venite din
România, fascinate de reclamele turistice şi de basmele despre Nordul
Africii. O româncă întâlnită într-o seară pe promenadă, mi-a povestit
dintr-o suflare: " Locuim într-un apartament micuţ, tip studio, deasupra
restaurantului El Dourade în Port-el-Kantáoui, la patru kilometri de
Sousse, perla Sahel-ului.
La
nouă dimineaţa, când începe forfota în port, ne trezim şi noi;
orchestraţia străzii, helo-urile de diferite rezonanţe ne intră ca nişte
triluri de păsărele pe geam. În nici o zi nu avem program fix, doar suntem
în concediu; ne lăsăm duşi de magicul Hello!
Aşa ne-am plimbat
trei ore pe mare cu Mabrouka, un vechi galion turcesc, 10 minute pe sub
apă cu Submarinul Galben şi un sfert de oră am făcut pe James Bond în
barca lui de viteză. Imaginează-ţi că am şi zburat...20 de minute, cu o
paraşută trasă de barca cu motor. Toate distracţiile astea ni le-au oferit
ieftin localnicii, pe stradă. N-a trebuit să rezervăm nimic la vreun birou
de turism."
Ciuperci parasolare pe plajele
tunisiene
Alte "specialităţi" turistice tunisiene, la preţuri rezonabile, sunt
aventuroasele excursii în Sahara cu automobile de teren, călăritul pe
cămile, viaţa de grotă a Berberilor şi manufacturile de piele, corali,
covoare şi ceramică. Multe amanunte despre modul de viaţă autohton poţi
afla direct de la tunisieni, care vorbesc franceza şi adeseori, cursiv,
engleza sau germana. Dupa ce, în van, încercase să ne vândă o excursie pe
cămile în deşert, un Berber poreclit Mario mi-a spus: "Am părăsit grotele
ca să-mi încerc norocul pe plajă, cu turiştii." De la noi s-a mulţumit
până la urmă cu doi dinari "de-o bere", jumătate din comisionul pe care
l-ar fi încasat dacă ne vindea excursia. Un alt tunisian, disc-jockey-ul
de 40 de ani Hedi, într-o pauză între Puff Daddy şi Deep Purple, mi-a
mărturisit că visul lui e să se căsătorească cu o nemţoaica plinuţă şi să
trăiască o viaţa liniştită la Hamburg, unde locuieşte şi fratele sau. Iar
carismaticul bijutier Aaron, după ce mi-a explicat în detaliu semnificaţia
Capului de Negru (echivalent cu europeanul 925) de pe o brăţară de argint,
mi-a şoptit: "Anul viitor, magazinul meu de bijuterii va fi transformat
într-un muzeu de rarităţi." Şi in Tunisia, oameni, visuri, ca peste tot.
Paradis hotelier in Port-El-Kantaoui
Ghidurile
turistice oferă informaţii utile despre ţară, istoria ei şi obiectivele
interesante. Fără consultarea unui ghid de specialitate, locuri sacre cum
sunt Cartagina, Tunis, Kairouan, Utique sau străvechiul oraş Thygga îşi
pierd din semnificaţie. Alte repere, ca idilicul orăşel al poeţilor Sidi
Bou Said, necesită o prealabilă informare culturală pentru a-i savura pe
deplin "atmosfera albastră".
Vizitarea acestor
obiective turistice e ca o călătorie în timp...dar desele si stridentele
Helo-uri de pe stradă te readuc în contemporaneitatea tunisiană, cu
problemele ei politice şi sociale. Tânara generaţie adoptă îmbrăcăminte şi
comportament european, doar bătrânii mai ies regulat la rugăciune pe
covoraş; ritualurile religioase mahomedane încep să işi piardă din
stricteţe, se bea alcool, se mănâncă porc, iar femeile din oraşe sunt în
plin proces de emancipare socială şi profesională. În Tunisia, deosebirile
de religie sunt intâmpinate cu mai multă toleranţă decât în alte ţări
nord-africane, ca Algeria sau Maroc.
Un semnal al
deschiderii, dincolo de nuanţa lui pitoresc-publicitară, e tocmai vestitul
Helo. Fără el -ca preambul al intrării în discuţie cu băştinaşii- nici eu,
nici alţi turişti n-am fi putut adăuga un sens lărgit, umanist,
experienţei de soare, mare şi cămile din Tunisia.
Foto: Straduta
comerciala in Sousse
Dani Rockhoff
|