interviu la stuttgart

Gheorghe Zamfir
in interviu la Stuttgart despre "criza de simtire muzicala romäneasca"

Dani Rockhoff

Cu putin timp inainte de turneul lui Gheorghe Zamfir in Germania, un post al televiziunii romäne transmitea un reportaj despre el, din Bucuresti. "Zamfir e sarac, are probleme cu fiscul, umblä nebun de disperare pe strazile Bucurestiului" s-a scris in presa romäneasca de scandal despre muzicianul romän numit de mass-media din intreaga lume, Marele Maestru al Naiului.
Intentiile defaimante nu si-au atins scopul. La spectacolele organizate de Asociatia germano-romäna din Stuttgart (AGERO) in 7 si 8 decembrie 2002, la Frankfurt-Offenbach, Nürnberg si Stuttgart, sute de iubitori de muzica au venit sa-si intälneasca spiritul intru liniste, reculegere si arta cu sunetul naiului fermecat al lui Zamfir.

Bärfa de pe micul ecran a fost repede uitata. Publicul romän si german s-a convins cä Duke Ellington nu gresea spunänd despre naistul romän ca "un muzician atät de talentat, cu un stil atät de particular, trebuie sa faca parte din categoria artistilor inzestrati de Dumnezeu". Prin milioanele sale de discuri vändute si audientze la nivel de Imparateasä a Japoniei, papa Ioan Paul al II-lea si sefi de state, nu numai harul artistului Zamfir a facut ocolul mapamondului, ci si numele Romäniei ca tara de culturä, de inalta simtire si performantä muzicalä.

Aceasta simtire pare a fi intrat in derivä. Atat in tarä, cät si in diaspora romäna. Iata ce ne raspunde Maestrul la intrebarea referitoare la "criza de identitate a Romäniei, la non-valori si falsi idoli".

GZ: Aceasta crizä se reflectä in toate domeniile culturii, dar mai ales in muzicä, care a fost pängäritä de elemente straine, ce i-au distrus autenticitatea, gratia ei purä. Existä un fel de läncezealä, o lene si o lipsä de interes, in ce priveste repunerea valorilor in locul pe care ele il meritä; e o lipsa de orizont, nu se mai vede nimic, nu mai creste nimic, nu mai e nici un fel de luminä-ghid.

Spre ce sä se mai orienteze cei de o anumita värsta, care nu mai au nici dragul, nici pornirea launtrica de a mai face ceva, pentru ca au impresia ca acest virus a cuprins intreaga societate?

DR: Existä aceasta criza de identitate si in diaspora romäna ?

GZ: Mai ales in diasporä. Diaspora romäna suferä ca si romänii din interior, pentru ca ea nu a inteles ca trebuie sa fie unita, nu a inteles ca trebuie sa aiba o legatura stränsa cu cei din interiorul tarii, nu a inteles ca intre romäni trebuie sa existe o iubire profunda, cum e la alte popoare, un ajutor care vine din genä, din rasä, din sträfundul sufletului lor. La noi e un fel de predestinare care a fost pusä perfect la punct in epoca ceausistä. Tin minte, cänd eram in Australia, toti preotii erau comunisti, faceau scoala comunista de preoti de länga Craiova si erau trimisi in misiuni. In Canada am intälnit o gramada de preoti comunisti, care erau preoti cum sunt eu de origine cirghiza, sau profesor de sanscrita. In diaspora romäneasca, s-a creat prin acesti falsi preoti, prin aceasta falsa biserica, o tendintä teribilä de dezbinare si de urä de la om la om. Cum spunea tata: "Dragul meu, a fost ce-a fost lupta de clasä, dar de-acum incolo incepe lupta de la om la om".

Si a avut dreptate. Am impresia cä aceste cäräri care ne uneau pe vremuri, cararile mintii si sufletului, cärärile de culturä si idealurile care ne uneau, nu mai exista in momentul de fatzä. Cum imi spunea parintele Cleopa, cu cätiva ani inainte de a muri, la intrebarea "cänd va veni sfärsitul lumii": "Dragul meu, sfärsitul lumii va veni atunci cänd intre oameni nu vor mai exista cäräri". Deci, aceste cäräri sunt pe cale sa disparä.

Ca si comunicarea intre oameni. Ne uitäm la noi insine ca la sträini. Iar la vecinii nostri, ne uitäm tot ca la niste straini. Eu stiu ce inseamna diaspora si mi-am putut da seama de acest crunt adevar, träind aproape 30 de ani in strainätate -si in exil, si ca ne-exilat. Romänii nu sunt uniti intre ei. Uitati-vä la cei din Canada sau America: se intälnesc asa, la un spritz, la o bere, la un picnic, la o farfurie cu mici, o ciorba de potroace si mämäligä storcitä cu sarmale care n-au nici un gust, pentru ca a pierit dorinta, dragostea de a le face cum trebuie. Totul se face numai de formä, de paradä.

Tendinta asta de paradä doare foarte mult si distruge ceea ce era inainte, in strafundul sufletului.Tin minte cä, intre cele doua razboaie mondiale, toti romänii care stateau la Paris se intälneau, participau la cenacluri, formau cercuri si curente artistice: muzical, literar, filosofic, de arta plastica. Acum nu mai existä nici un curent. Nu mai existä nici un punct de orientare. Te uiti ca un orbete pe stradä, in toate sensurile, si nu stii unde sä intri si ce sä faci. Eu as vrea sa cred ca existä o oarecare unitate intre romäni si ar fi extraordinar de bine sa fie asa. Si daca este aici,la Stuttgart si in Germania, inseamna ca ar trebui sa fie si in alta parte.

Ati afirmat odata, ca Electrecordul v-a furat si v-a vändut ca pe o legatura de morcovi...

GZ: Ästa este adevarul si asa a si fost.

Si, cu toate acestea, la palma datä in tarä ati räspuns, printre altele, cu infiintarea unei fundatii cultural-umane.

Gheorghe Zamfir: Da, am o fundatie umanitara in Arad. Petrica Pasca, dirijorul orchestrei "Rapsozii Zarandului" e presedintele Fundatiei, care se ocupa cu ajutorarea copiilor, a pensionarilor si oamenilor baträni, cu constructia de locuinte pentru artistii bäträni, cu stimularea tinerelor talente,a creatiei artizanale in comune, si cu o serie de alte activitati culturale si de caritate.

Zamfir-filantropul e o fatzetä mai putin cunoscuta a Marelui Maestru al naiului.

Nu insa mai putin relevanta pentru omul si romänul Zamfir. Si-atunci, ne intrebäm: de ce oare isi sacrificä mass-media romäneasca umanismul, spiritul si si valorile artistice de dragul unui cancan de o orä?

Dani Rockhoff
Reutlingen, Germania
Email: dani.rockhoff@arcor.de