|
ACEASTA E A ORELOR AROMĂ
Adrian Munteanu
Versuri
Impresii si pareri personale in FORUM
ACEASTA E A ORELOR
AROMĂ
Aceasta e a orelor aromă,
Când s-a pierdut o clipă fără vlagă,
Trudindu-mă s-ating cu palma-ntreagă
Aceeaşi zare palpitând în comă.
Prind geana ierbii, şoapta ce mi-e dragă,
Tot ce-a rămas surprins de axiomă,
Făptura umbrei, trupeşă fantomă
Cu sâni de fum, în tresărire vagă.
Sunt toate doar o dâră fumegândă,
O rămăşiţă-n scalpul unui gând
Cu dinţi de lut şi pururea la pândă.
Le voi păstra mereu agonizând,
Rânjind parşiv, iubindu-mă-n osândă,
Tot alergând de mine, alergând.
24 februarie 2003
|
SUB CLOPOTUL
ZIDIRILOR RĂMASE
Sub clopotul zidirilor rămase
Se pierde urma mânjilor din stele.
Mă arde roua zilei prin obiele
Şi lenea vorbei mi-a pătruns în oase.
S-au spart băşici de patimă sub piele
Şi mi-am zdrelit picioru-n stânci tăioase,
Tot încercând să ocolesc angoase
Ce mi-au legat simţirea în atele.
Surpat de tot sub schele dărâmate,
Un cal îşi plânge áripile vii
Ce nu mai zboară grav peste cetate
Au sângerat amiezile pustii.
Răscoala clipei timpul ritmic bate
Până în miezul orelor târzii
19 februarie 2005
|
CE DRUM
AM STRĂBĂTUT SĂ-MI ŢIN CREDINŢA
Ce drum am străbătut să-mi ţin credinţa
Şi ce sentinţe am crezut că-s lege ?
Au fost cu toate întrupări dulcege
Spre nicăieri, împotmolind fiinţa.
Nu s-a născut nimic ca să se-nchege
Şi-am înfăşat în trândăvii dorinţa.
Rostogolită-n mâzgă e putinţa
De-a mă trezi, ca rostul să-mi dezlege.
Izbânzi au fost în viaţa mea puţine
Şi timp hulpav s-a stins fără de rost.
Am frânt balanţa dintre rău şi bine
Şi n-am ieşit din gândul meu anost.
Dar nu mă apăr şi nu uit de mine.
Umil privesc nimicul ce am fost.
19 mai 2004
|
CÂND ULTIMA SILABĂ MĂ
RĂPUNE
Când ultima silabă mă răpune,
Voi fi curând pe alte coridoare,
În trup răpit de lege şi visare,
Să-l răstignesc pe tânguiri de strune.
N-am nici un drept de gând sau de mustrare,
Doar să închin pornirile-mi nebune
Pe-altarul clipei ce etern apune,
Sorbind din lut o râncedă licoare.
Ce-ar mai putea făptura mea să facă,
Suită-n şea, cu pasul nestrunit,
Muşcând zăbala timpului, buimacă ?
Nu pot pleca senin şi fericit.
Mă-ntorc în carnea de rodiri săracă
Şi-mi voi plăti păcatul înzecit.
20 aprilie 2004
|
SPUNE-MI, IUBITO,
UNDE-ŢI E POPASUL ?
Spune-mi, iubito, unde-ti e popasul ?
În cuib zănatec, în amurg de ceară ?
Unde-ţi aşezi piciorul să nu piară
Urma fierbinte ce-mi ucide ceasul ?
Cum ai învins râvnirile de fiară
Ce-au despicat pădurile cu pasul,
Ca să-mi aplec genunchii, să-mi fac masul
La umbra coapsei tale de fecioară ?
Lasă-ţi coroana-n iarba sângerie,
Bea din potirul brumelor nectar
Şi din căuş de patimi apă vie,
Arde-ţi veşmântul pe năvalnic jar,
Să te zidesc curată-n temelie,
Aceeaşi Ană, pe un nou altar.
30 iulie 2004
|
|
|
