GEORGE BACIU –

„ ALERGAM PRINTRE TÂMPLELE IERBII”

ÎMI LĂSAM TÂMPLA

Îmi lăsam tâmpla pe umărul ploii,

ce sughiţa mut, în melancolia înclinată

a zilei, fugărită pe străzi,

de copacii cu trotuarele în gură…

Şi cădea sânge din  coasta sărutului,

cu care ţi-am îndrăgostit umbra,

atârnată într-un plisc de pasăre

prelinsă spre cer.

Se udaseră sentimentele,

că le picurau trupurile subţiri

ca un gând.

Şi ploua răsturnat, despletit, fără margini,

şi te ştergeam cu prosopul inimii,

bucată cu bucată.

ADÂNCUL MĂ PRIVEŞTE

Adâncul mă priveşte,

cu orbul ecoului rămas gol,

în palma răsfirată a cămăşii

mugurind a  pleoape de buze.

Şi ţopăie ploaia la streaşina cărării,

zburate pe glezna ochiului

cu care te caut în lacrimi.

ALERGAM PRINTRE TÂMPLELE IERBII

Alergam printre tâmplele ierbii,

şi mă pipăiau muşchii,

şi nervii întâmplării,

os cu os…

Aerul avea chipul ideii

cu care ţi-am râs înfăţişarea,

privind curioasă carnea cuvintelor,

intrate în mâna cu răsuflare

de nins.

Alergam printre tâmplele ierbii,

ca şi cum roua începuse

să nască

piciorul sprijinit în mine.

CÂND GÂNDEŞTE LUNA

Când gândeşte luna,

rostogolită printre bocancii

nopţii, aruncată-n fâşii,

înţelesul trupului ei

se scurge peste muchia patului

şi frumosul i se crapă,

ca o dimineaţă prelungă

împinsă de vânt mai spre cotul gurii

cu care o muşc de suspin.

Urlă tăcerea,

încolăcită pe sprânceana ferestrei,

prin care priveşte departele,

tremurând a oboseli.

Iar ea,

singurul lucru firesc, din aproapele meu,

îşi şuieră corul sânului, cu parfum de cutremur

şi auz de păcat.

Şi se emoţionează aerul,

în gura căscată a îmbrăţişării,

şi se-ndrăgostesc cuvintele,

sunându-se din oase.

Când gândeşte luna.

PĂRUL TĂU SE ÎNMUIASE-N LUNĂ

Părul tău se înmuiase-n lună,

clătinând umbre pe gâtul păsărilor,

curgând pe ochiul departelui,

cu aproapele-n trup.

Şi ningea hoinărit, fosforescent,

rostogolind capul stelelor,

pe creştetul cetinei, valsând

ding-dang, ding-dang.

Îngheţase auzul cuvintelor,

cu care mi-ai şchiopătat gura,

şi ne prinsese iarna de mijloc,

cu dinţi de colindă,

ding-dang, ding-dang.

Într-o astfel de întâmplare,

ne atârnasem amândoi:

tu la un capăt al târziului,

eu la un capăt al devremelui,

iubindu-ne pe un fulg de zăpadă,

cu tâmpla zornăind

ding-dang, ding-dang.

O PARTE DIN MINE

O parte din mine stă departe de tine,

întregind triunghiul cu spinare de sens

şi metaforă de unghi oarecare.

Eseul din tine mă doare,

torenţial mă udă un vers,

punându-mi în buze adjective meschine.

Moartea ne priveşte catetele din oase,

sprijinindu-şi trunchiul cu ramuri de gând,

într-o teoremă fără demonstrare.

Sinele din mine te doare,

ca o rană de punct şchiopătând,

prin noi două ipotenuze false.

NU AVEAI UNGHIURI

Nu aveai unghiuri, nici margini.

Ca un trup de piatră,

tocit de sandaua râului,

stând lungit sub sprânceana lunii.

Încă mai treci, ca alaltăieri,

fără frunze şi fără umbră,

printre mine şi niciunde,

cu capul spart în tăcere.

Numai aerul, cu chipul pătat de aripi,

pe partea cealaltă de stradă,

îţi prefăcea legănarea în două lucruri

pământind o sferă.

SUNT FOŞNETUL

Sunt foşnetul unei toamne târzii,

pitit în buzunarul chipului tău,

într-un strop de-ntâmplare mă ţii,

pipăindu-mi răgazul dintre mine şi eu.

Sunt foşnetul unei toamne târzii,

pribegit pe gulerul întregului tău,

ai umbra de frunză cu nervi ruginii,

uitată-n copacul lăuntrului meu.

FIINDCĂ TE FRÂNG

Fiindcă te frâng, ţipă vertebra lunii,

în pumnul nopţii zornăind văzduhuri,

cu alfabetul cărnii, scris în trupuri,

am despuiat tăcerea rugăciunii.

Fiindcă te frâng, se micşorează „noi”

şi „suntem” devine un întreg ciobit,

mă strigă un „tu”, cu mine mânjit,

mă strigă un „tu”, ca şi cum am fi doi.

Prof. Goerge BACIU -  

poet, eseist, directorul revistei „Pietrele Doamnei”

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com