Noapte cu fructe verzi

Cortegiul în care
e bine
să nu fii mortul
traversează o noapte
cu epoleţi parfumaţi
şi steluţe
cu chip de verdeaţă

la masă poeţii
măsoară
unghiul furtunii
şi timpul trece
prin lumânări
cu albi
obrăjori
pentru ochi
migdalaţi

crângul din porii
sufletului
arhivarului
tânăr
adună melcii
în poezie.









 

Flori
şi suspine
pe crengile
cu orarul
fixat
între Carul Mare
şi şura
din vale

doamne
cu umbreluţe
trec prin
alocuţiune
cuvinte de împrăştiat
norii

pe membrana
subţire
a textului
de vioiciune
albul inspiră
o poartă
ce intră
în mare.

In legea cristalului

Vântul din
sufletul vostru
blând
îmi susură
pe clape
cu foto-silabe
pe ecranul
de pâine
şi timp
exact
cum în legea
cristalului
seară
de seară
ard lacrimile.





Liviu Popescu