|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Angela BACIU-MOISE
Motto : "... probabil s-a-ntâmplat că te-am iubit abia când norii-ţi ascundeau obrazul”. Roberto SANESI
Singura modalitate de amânare a unui vis e chiar visul capcană pentru îngeri sau sutele de păsări, pornite în căutarea sinelui curios mustind de sânge chipul frumos de bărbat încremenit în oboseala sa priveşte încheieturile transformându-le în aripi. Gânduri care nu îndrăzneau să se mai nască au urcat un deal au străbătut un drum luuuuuung - unde să fugă unde sa ajungă
agoniza precum o rugăciune în faţa mânăstirii sâmbăta de sus se înrădăcina zgomotele din cap dispăru şi fâlfâitul de aripi din urechea stangă
Apoi… Apoi femeia se rostogoli cu tot trupul până în pântecul lui «poemul şi poema» în faţa liniştii, a mării captivă îsi lăsa capul pe spate.
Dimineaţa ar fi vrut să n-o privească în ochi - doar s-o pipăie, s-o simtă o privea mirat. ca un copil o privea «ce frumoasă te-ai facut, tu» ,fiecare om visează ca are
î n g e r u l… îngerul lui …
puţin repros ar simţi durerea unui timp uitat scurt o vreme pierdută între două staţii de tren şi… ochi aţintiţi hulpavi pe părul ei negru să-l atinga ar vrea ştia... ştia
SE ÎNVINSESE PE SINE
Intr-un fel de ochi retras de lume stăteau ţinându-se de mâini priveau nisipul de sub tălpi iar valurile chemau se izbeau de ţărm a furie a dorinţă îi simţea răsuflarea şi parfumul greu lupta ... sange .... dor ... închise ochii să nu plece ar vrea
Simtea aceleaşi buze moi groase, acelaşi sărut nu s-a schimbat nimic pe cer apăru un curcubeu bătrân să facă lumea de la capăt ar vrea s-o modeleze apoi s-o facă să dispară.
Femeia ridică braţele spre cer a viaţă, a împreunare păşeşte încet spre mare dantela neagră îi acoperă braţele se vede doar gâtul bronzat
ar vrea sa fugă s-o prindă în braţe să se arunce în apa sărată să-i vadă părul ar vrea plutind printre alge
Femeia păşeşte mai departe parcă ar vrea sa fie una cu marea. un barbat singur probabil turist o priveste o masoară privirea îi e ţinta femeia aceasta cucereşte orase oameni sămânţa păcatului toti soldaţii toate popoarele exotice toate dansurile carnale au iubit-o pe femeia aceasta.
Işi pune în ordine poemele, multele poeme ce a scris până acum ce va mai scrie despre un chip cunoscut ochi mari şi braţe încolăcite.
Pe o piatră veche cu graţie femeia se aşeză, privea marea. Cand nu visezi ţi-e frică. Moartea nu are identitate, nu alege pe nimeni.
Camera de hotel goală aşteaptă amiaza în soarele cald zâmbetul femeii prinde viaţă, e tandru Sălbatic Precum şoldurile ei…
Oamenii trec pe plajă şi o privesc respiră. Respiră şi iubeşte.
Un copil râde o vede femeia e fericită - îi e dor de cuvântul nespus doarme în rana pietrei adulmecă toamna respiră briza ar vrea să nu uite niciodată clipa «mama» e cuvântul nespus: Clipa
să sfâşie pielea s-o usture, să simtă bucuria până dincolo de umbră dincolo de ea. Ştie. Sunetele stridente ale marii îl vor sfârşi. Ştie. Desprins de prima tinereţe va păstra sarutul ei nu va urla binefacătoare va fi palmă pe gura lui va simţi vântul zilei după buzele ei tremurânde îi va frământa obrazul îl va muşca.
de frică de nesomn
Să strige ar vrea «de unde vii tu, femeie ?»
să nu ezite să nu spună «nu» păcat definitiv roşu în faţa ochilor parfum ambiguu trupul nu mai îincape. Ca două păsări libere însetate ar vrea să se iubească.
Din strigăt gol şi durere e plămădita femeia aceasta
cu vorbele ei genunchii frumoşi parul albastru de negru şampania şi sărutul atât le-a mai rămas.
O oră de septembrie, ei da, ştie, a întinerit cu zece ani în mijlocul acestui echinocţiu e vulnerabil.
Strânge gâtul frumos al femeii ca o pedeapsă
îl îmbrăţişează, îl sugrumă Rămân aşa nemiscaţi Stranie senzaţie de piatră
Toate femeile iubite de el sunt în ea
strânge pumnul Valul atinge uşor piciorul femeii e rece irespirabil aerul Atât de cald Atât de cald.
O barcă a ajuns la mal, pescarul e singur Va pleca iar în zori… Angela BACIU
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
