Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

CÂNTECELE DETUNATEI

NICOLAE NICOARĂ HOREA

 Impresii si pareri personale in FORUM

 

 ,,IANCULE MARE, IANCULE TARE CU NOI SĂ FII!,,

 

Poetul Nicolae Nicoară-Horia trăieşte, iubeşte şi-şi scrie gândurile, într-un sat aşezat la o numai o azvârlitură de băţ de cosmopolitul oraş Arad, din mănoasa câmpie a Banatului,  ce-i fruncea României.

După câte îl cunosc eu, pe poet,- după versurile care-l necăjesc şi-l trezesc în cântatul cocoşilor de zori de zi, pentru a mai pune în pagini o rimă, El, Nicolae Nicoară se hrăneşte cu seva trasă mereu şi cu nădejde în mai bine, din chiar rădăcina Apusenilor lui dragi. Si cum  poţi vorbi de  Munţii cu vâlve jucând pe comorile mereu  pândite, fără să te rezimi în vers de Ţebea şi Albac , tot nume de locuri în care arborii au fost semănaţi chiar din Cer şi cresc liberi pe destin şi crez?

Poetul Nicolae Nicoară este împătimit de istorie naţională, de locurile legendare şi rarisime în luminişul isprăvilor de vitejie a adevăratelor popoare nemigratoare.

Scrie pentru că nu poate  altminteri şi pentru că, acesta este modul lui de comuniune cu cei care au fost şi vor fi  cei mai Mari, cei mai tari fii ai naţiunii române.

 "Iubiţi-vă Ţara şi Neamul, că dacă nu vă bate Dumnezău!" ne avertizează încă  AVRAM IANCU, iar Poetul de la Şag se învredniceşte scriindu-i carte cu peniţă înmuiată în aurul detunatelor.

Melania Cuc

 

N-a fost IANCU...

 

N-a fost IANCU un nebun prin Ţară,

N-a fost IANCU cerşetor la porţi,

Mai purtăm pe suflet o povară-

Doamne, până când îi mai suporţi?

 

Spusa lor ne tulbură şi doare,

Rima învăţată pe de rost,

N-a fost IANCU un pribeag atare,

Rătăcind prin fluier fără rost...

 

Cine n-are loc şi timp de IANCU,

Semănând peste-amintire vânt?

Trupul lui, cel ostenit devreme,

Odihnească-n pacea din cuvânt!

 

Nu e substantiv, ci fiinţă vie,

Nume mai durut ca IANCU nu-i?

El n-a fost nebun şi n-o să fie

Cerşetor la poarta nimănui!

 

Ţebea

 

Şi iarăşi vin spre Ţebea înveşnicirii Tale

Şi iarăşi urc poteca de lacrimi sub gorun,

Se tulbură Lumina amiezii din pocale,

Se face dimineaţă în tot ce vreau să spun...

 

Vai, fratele meu Iancu, cel logodit devreme

Sub Umbra mistuită a unui neam de Moţi,

Nu-i Clipa din istorii acuma să te cheme

Să vindeci timpul nostru de farisei şi hoţi!

...............................................................

Si iarăşi vin spre Ţebea, vin iarăşi pe furiş,

Se-aud în depărtare copoii-adulmecând-

În tinda unei stele, la Baia cea de Criş

Tu dormi pe rogojina unui brutar flămând...

 

E toamnă, sus la Vidra din ceruri cade brumă

Şi-un Arieş de stele psalmodiind mereu,

Ci, Iancule, te scoală de sub tăceri şi humă-

Cu tine-i in trezie prea-bunul Dumnezeu!

                                               

 IANCULE, iartă-mă...

 

Tu, care pui împăcare-n cuvinte,

Alungă Tăcerea în care eram,

Septembrie iarăşi mi-aduce aminte

De numele Iancului nostru Avram...

La Baia de Criş, sub o cetină frântă

Ochii lui ard depărtărilor leac-

În zarea aceea , tăcută şi sfântă,

Greierii gândului murmură-n veac...

Iancule, iartă-mă, lacrima cântă,

Ochiul meu plânge, ochiul tău, frate?

Doamne al nostru bine-cuvântă

Ceasul acesta de Libertate!

La Ţebea se face acum dimineaţă,

În sufletul meu e o ceaţă târzie,

Iancule, Bunule, dă-ne povaţă,

Moartea cuvintelor să nu mai fie...

Iancule, Crişul se-aude gemând,

Paşii tăi urcă spre Ţebea să moară,

Fluierul tău e încă flămând,

Acolo, pe prispa aceea stelară...

 

Fluier flămând...

                                    Ţebea, 10 septembrie 1872...

 

Era şi-atunci Septembrie pe Criş,

Căzuse pentru-ntâia oară bruma

Când s-a culcat în noapte pe furiş

Să-şi hodinească sufletul şi urma...

Şi-a adormit cu fluierul flămând

Pe prispa unei case de brutar,

Ce trist era! Ce tulburat la gând

Sărmanul Crai al unui plâns amar!

Şi-a adormit cu jalba ne-mplinită

Către-mpăratul mincinos şi slut,

Avea şi o cămaşă zdrenţuită

Şi fluierul, atât a mai avut.

De-atunci işi doarme somnul fără leac,

Iar fluierul suspină peste groapă

Şi-acum, când scriu, mai bine de un veac

Nu-i nici un cântec să îl mai încapă.

Nu-l deşteptaţi, aduceţi flori de crin

Să-şi hodinească tâmplele bolnave,

Numelui tău de-a pururea mă-nchin-

AVRAM IANCU - bunul nostru Ave!

 

 Treziţi-vă...

 

Voi unde sunteţi, moţii mei de-atunci,

Trişti, supăraţi, ca negura pe creste,

Numele meu e tot mai rar în prunci,

Tot mai tăcută trista lui poveste...

De trec pe dealuri mă-nfioară jalea -

Pustiile! Cu iarba tot mai arsă,

Cu lupi flămânzi adulmecându-mi calea

Când mă întoarce Gândul către-Acasă...

Ce-a mai rămas din El?Vai, Dor nebun!

La Vidra, la Câmpeni, Abrud ori Baia,

Un pumn de oase albe sub gorun,

Cine-i mai ştie, tricolor, văpaia?

Sărmanul nume! Umbra lui pustie,

Ce-a mai rămas din Iancul tău Avram?

Canonizat l-aţi vrut pe veci să fie

În piatră şi în Dragoste de Neam!

Fluierul său cu lacrimile sparte

Prin Apusenii văduviţi de ploi

Se-aude tot mai rar, tot mai departe,

Tot mai mereu nedesluşit în voi...

Sunt alte vremi! Dar Timpul e acelaşi

De la-nceputul lumii până-n hău,

Cu înţelepţii lui, dar şi cu laşi,

Cu păstrători de bine şi de rău...

..........................................................

Voi, unde sunteţi, moţii mei de-acum?

Şopârle reci de aur blestemate,

Cum vă târâţi în urma mea pe drum -

Treziti-vă, că altfel nu se poate!

 

Cântec despre IANCU

                      Copiiilor mei,

                                            Silvanus, Horică, Doru

 

Bate murgul din copite,

Iancule, de ce n-auzi?

Trece luna prin răchite

Palidă, cu ochii uzi...

Ştiu că dincolo de punte

Veşnicia nu te lasă,

Dar se-aude zvon prin Munte

Cum că te-ai fi-ntors Acasă 

Şi că porţi la brâu pistoale

Încărcate cu iubire,

Cum colinzi mereu pe vale,

Iancule, cinstite mire!

Ne mai doare-o rădăcină,

Nişte frunze ne mai dor,

Te-aşteptăm să vii la cină,

IANCULE, fluier de dor!

 

Umbra lui IANCU...

 

Mai trece prin Munte

Umbra lui IANCU,

Nu-i cine s-o-nfrunte,

Nici roua, nici tancu'...

Ce cald se-nfioară

Pădurea pe creste,

Nu uită să doară

Această poveste!

El linişte n-are

Şi fraţii lui- moţii,

Îl au fiecare

În Aerul porţii.

Nu-i stea, ori fântână,

Nu-i nici o silabă

Din limba română

De el dacă-ntreabă

Să nu îi răspundă

Oricărui, oricând

Lumina-i flămândă

Prin fluier urcând...

...............................

Mai trece şi încă

Va trece mereu

Umbra lui IANCU

Prin sufletul meu...

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)