|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
CÂNTECELE DETUNATEI NICOLAE NICOARĂ HOREAImpresii si pareri personale in FORUM
,,IANCULE MARE, IANCULE TARE CU NOI SĂ FII!,,
După câte îl cunosc eu, pe poet,- după versurile care-l necăjesc şi-l trezesc în cântatul cocoşilor de zori de zi, pentru a mai pune în pagini o rimă, El, Nicolae Nicoară se hrăneşte cu seva trasă mereu şi cu nădejde în mai bine, din chiar rădăcina Apusenilor lui dragi. Si cum poţi vorbi de Munţii cu vâlve jucând pe comorile mereu pândite, fără să te rezimi în vers de Ţebea şi Albac , tot nume de locuri în care arborii au fost semănaţi chiar din Cer şi cresc liberi pe destin şi crez? Poetul Nicolae Nicoară este împătimit de istorie naţională, de locurile legendare şi rarisime în luminişul isprăvilor de vitejie a adevăratelor popoare nemigratoare. Scrie pentru că nu poate altminteri şi pentru că, acesta este modul lui de comuniune cu cei care au fost şi vor fi cei mai Mari, cei mai tari fii ai naţiunii române. "Iubiţi-vă Ţara şi Neamul, că dacă nu vă bate Dumnezău!" ne avertizează încă AVRAM IANCU, iar Poetul de la Şag se învredniceşte scriindu-i carte cu peniţă înmuiată în aurul detunatelor. Melania Cuc
N-a fost IANCU...
N-a fost IANCU un nebun prin Ţară, N-a fost IANCU cerşetor la porţi, Mai purtăm pe suflet o povară- Doamne, până când îi mai suporţi?
Spusa lor ne tulbură şi doare, Rima învăţată pe de rost, N-a fost IANCU un pribeag atare, Rătăcind prin fluier fără rost...
Cine n-are loc şi timp de IANCU, Semănând peste-amintire vânt? Trupul lui, cel ostenit devreme, Odihnească-n pacea din cuvânt!
Nu e substantiv, ci fiinţă vie, Nume mai durut ca IANCU nu-i? El n-a fost nebun şi n-o să fie Cerşetor la poarta nimănui!
Ţebea
Şi iarăşi vin spre Ţebea înveşnicirii Tale Şi iarăşi urc poteca de lacrimi sub gorun, Se tulbură Lumina amiezii din pocale, Se face dimineaţă în tot ce vreau să spun...
Vai, fratele meu Iancu, cel logodit devreme Sub Umbra mistuită a unui neam de Moţi, Nu-i Clipa din istorii acuma să te cheme Să vindeci timpul nostru de farisei şi hoţi! ............................................................... Si iarăşi vin spre Ţebea, vin iarăşi pe furiş, Se-aud în depărtare copoii-adulmecând- În tinda unei stele, la Baia cea de Criş Tu dormi pe rogojina unui brutar flămând...
E toamnă, sus la Vidra din ceruri cade brumă Şi-un Arieş de stele psalmodiind mereu, Ci, Iancule, te scoală de sub tăceri şi humă- Cu tine-i in trezie prea-bunul Dumnezeu!
IANCULE, iartă-mă...
Tu, care pui împăcare-n cuvinte, Alungă Tăcerea în care eram, Septembrie iarăşi mi-aduce aminte De numele Iancului nostru Avram... La Baia de Criş, sub o cetină frântă Ochii lui ard depărtărilor leac- În zarea aceea , tăcută şi sfântă, Greierii gândului murmură-n veac... Iancule, iartă-mă, lacrima cântă, Ochiul meu plânge, ochiul tău, frate? Doamne al nostru bine-cuvântă Ceasul acesta de Libertate! La Ţebea se face acum dimineaţă, În sufletul meu e o ceaţă târzie, Iancule, Bunule, dă-ne povaţă, Moartea cuvintelor să nu mai fie... Iancule, Crişul se-aude gemând, Paşii tăi urcă spre Ţebea să moară, Fluierul tău e încă flămând, Acolo, pe prispa aceea stelară...
Fluier flămând... Ţebea, 10 septembrie 1872...
Era şi-atunci Septembrie pe Criş, Căzuse pentru-ntâia oară bruma Când s-a culcat în noapte pe furiş Să-şi hodinească sufletul şi urma... Şi-a adormit cu fluierul flămând Pe prispa unei case de brutar, Ce trist era! Ce tulburat la gând Sărmanul Crai al unui plâns amar! Şi-a adormit cu jalba ne-mplinită Către-mpăratul mincinos şi slut, Avea şi o cămaşă zdrenţuită Şi fluierul, atât a mai avut. De-atunci işi doarme somnul fără leac, Iar fluierul suspină peste groapă Şi-acum, când scriu, mai bine de un veac Nu-i nici un cântec să îl mai încapă. Nu-l deşteptaţi, aduceţi flori de crin Să-şi hodinească tâmplele bolnave, Numelui tău de-a pururea mă-nchin- AVRAM IANCU - bunul nostru Ave!
Treziţi-vă...
Voi unde sunteţi, moţii mei de-atunci, Trişti, supăraţi, ca negura pe creste, Numele meu e tot mai rar în prunci, Tot mai tăcută trista lui poveste... De trec pe dealuri mă-nfioară jalea - Pustiile! Cu iarba tot mai arsă, Cu lupi flămânzi adulmecându-mi calea Când mă întoarce Gândul către-Acasă... Ce-a mai rămas din El?Vai, Dor nebun! La Vidra, la Câmpeni, Abrud ori Baia, Un pumn de oase albe sub gorun, Cine-i mai ştie, tricolor, văpaia? Sărmanul nume! Umbra lui pustie, Ce-a mai rămas din Iancul tău Avram? Canonizat l-aţi vrut pe veci să fie În piatră şi în Dragoste de Neam! Fluierul său cu lacrimile sparte Prin Apusenii văduviţi de ploi Se-aude tot mai rar, tot mai departe, Tot mai mereu nedesluşit în voi... Sunt alte vremi! Dar Timpul e acelaşi De la-nceputul lumii până-n hău, Cu înţelepţii lui, dar şi cu laşi, Cu păstrători de bine şi de rău... .......................................................... Voi, unde sunteţi, moţii mei de-acum? Şopârle reci de aur blestemate, Cum vă târâţi în urma mea pe drum - Treziti-vă, că altfel nu se poate!
Cântec despre IANCU Copiiilor mei, Silvanus, Horică, Doru
Bate murgul din copite, Iancule, de ce n-auzi? Trece luna prin răchite Palidă, cu ochii uzi... Ştiu că dincolo de punte Veşnicia nu te lasă, Dar se-aude zvon prin Munte Cum că te-ai fi-ntors Acasă Şi că porţi la brâu pistoale Încărcate cu iubire, Cum colinzi mereu pe vale, Iancule, cinstite mire! Ne mai doare-o rădăcină, Nişte frunze ne mai dor, Te-aşteptăm să vii la cină, IANCULE, fluier de dor!
Umbra lui IANCU...
Mai trece prin Munte Umbra lui IANCU, Nu-i cine s-o-nfrunte, Nici roua, nici tancu'... Ce cald se-nfioară Pădurea pe creste, Nu uită să doară Această poveste! El linişte n-are Şi fraţii lui- moţii, Îl au fiecare În Aerul porţii. Nu-i stea, ori fântână, Nu-i nici o silabă Din limba română De el dacă-ntreabă Să nu îi răspundă Oricărui, oricând Lumina-i flămândă Prin fluier urcând... ............................... Mai trece şi încă Va trece mereu Umbra lui IANCU Prin sufletul meu...
|
|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
