|
VIS DE IARNĂ
Mi-a bătut aseară-n geam
Iarna rea şi friguroasă
Şi din ochii-i de cristal
Mă ruga s-o las în casă.
Am privit-o cu uimire.
Nu ştiam ce să-i răspund:
Să o las în cas’ la mine,
Sau să fug, să mă ascund.
Lacrimile, sloi de gheaţă,
Pe obraz se prelungeau.
Mi-a fost milă, biata iarnă,
Hai, să nu mai stea la geam.
M-am dus repede la uşă
Şi am tras încet zăvorul,
Cu sfială şi cu teamă
I-am întins în prag covorul.
Noaptea mă privea din umbra
Albă, de ninsoare deasă.
Îmi spunea, fără cuvinte,
Cât e iarna de frumoasă!
DORINŢA
Unde eşti bătrână iarnă?
Spune-mi, unde rătăceşti?
Că te-aştept cu nerăbdare
Lângă tolba cu poveşti.
Unde te-ai oprit surată?
Veste, cum de nu mi-ai dat?
Să te-aştept şi eu la gară,
Să nu rătăceşti prin sat.
Stau şi mă gândesc şi nu ştiu,
Oare ce s-a îmtâmplat?
Nici un fulg cu sol de carte
N-ai timis la mine-n sat.
Ţi-ai trimis doar gerul aspru,
Să colinde prin grădini
Şi pe uliţa pustie
Şi prin gardul din vecini.
Nu ştiu unde eşti, surată,
Dar oriunde te-ai afla,
Dacă treci prin satul nostru,
Bate şi la uşa mea.
Şi-ţi aşterne haina albă.
Am să ies aşa, tiptil,
Că vreau să mă joc cu tine
Cât mai sunt încă copil.
AJUNUL CRĂCIUNULUI
Privesc la geam cum ninge cu fulgi mari
Şi parcă m-aş afla într-o poveste.
Se lasă noaptea peste-ntregul sat,
Câte-o lumină pâlpâie-n ferestre.
E noaptea dinainte de Crăciun.
Răsună zurgălăii,vestitorii,
La porţi învăluite de lumini
Auzi strigând: - Primiţi colindătorii?
- Primim! Primim!
răspunde gazda bună,
Intraţi în casă şi ne colindaţi.
Vă aşteptăm cu masa încărcată
Şi vă poftim cu drag să v-aşezaţi.
Din glasuri cristaline de copii
Colindele ne-nvăluie duios.
E noaptea dinainte de Crăciun,
Să îl primim în inimi pe Hristos!
FULG DE NEA
Legănat în al său zbor
Şi purtat de blânda iarnă,
Fulgul mic şi călător
Se opri la Oana-n palmă.
Lung, fetiţa îl privi,
Cu mirare şi uimire:
-Fulgule micuţ, de nea,
Nu poţi să îmi spui şi mie
Care e povestea ta?
-Povestea spune că odată,
Acolo-n cerul nesfârşit,
În locul de mister al lumii,
Chiar Dumnezeu a hotărât
Zăpada albă să se nască
Din fulgi micuţi, la început,
Ce-aveau în zbor să se pornească
Spre un pământ necunoscut
Şi să-l îmbrace-n dalbă haină,
Pentru copiii bucuroşi,
Ce-aleargă-n zile reci de iarnă
Să prindă fulgii moi, pufoşi.
Cu duioşie şi sfială
Ea strânse pumnu-ncetişor,
Căci nu voia să lase fulgul
Să plece-n zborul său uşor.
Când iar deschise Oana pumnul,
În palma ei nu mai era
Decât un bob micuţ de rouă
Ce-n jur, cu dragoste-mpărţea,
Săgeţi de raze luminoase
Din soarele care-l privea.
NOSTALGIE
Nu mai vine iarna ca odată,
Cu zăpezi născute din poveşti,
Nici colindătorii în ogradă.
Azi, îi cauţi şi nu-i mai găseşti.
Nu răsună zurgălăi la poartă,
Satul doarme-atât de liniştit...
Doar câte-o lumină la fereastră
Îţi şopteşte blând că n-a murit.
Şi nici „moşul” nu-i cel de-odinioară.
Astăzi şi el s-a modernizat.
Nu mai vine tras la sănioară
De bătrânii reni de altădat’.
Iarna parcă e mai obosită,
Nu ne mai aduce fulgi în dar.
Azi, o vezi bătrână şi cernită
Şi doar uneori se-mbracă-n alb.
Unde-s vremurile de-altădată,
Când bătrânul sat întinerea?
Unde sunt colindătorii noştri?
Unde este tinereţea mea?
Unde sunt colindele străbune
Ce veneau din negură de vremi,
Unde este glasul blând al mamei,
Unde-i clinchetul de clopoţei?
Mi-e dor de-o iarnă-adevărată
De Moş Crăciun, să vină-n prag.
colindătorii la fereastră
Şi satul îmbrăcat în alb.
|
