Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII

Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

SIMBIOZE PARADOXISTE

(Se dedică profesorului Florentin Smarandache, părintele curentului paradoxist)

OPRIMARE

Un pătrat

exploatat,

abuzat,

apăsat,

a căpătat

un junghi

şi s-a transformat

într-un … dreptunghi.

NEĂMPLINIRE

Mai exista

şi-un cerc,

evident berc,

ce-şi dorea

o clonă

mignonă,

dar, ne-mplinit,

în lipsă,

a devenit…

elipsă.

CONFUZIE

Puţin ameţit,

un unghi ascuţit,

luat la pilă

şi la tocilă,

într-un context

stabilit

de-un text

confuz,

a devenit…

obtuz.

CONTRADICŢIE

O dreaptă,

deşteaptă,

tinzând

spre infinit,

s-a întâlnit

c-un bolând

care, râzând,

i-a dat flit:

- Nu emit

cu sensul

să te conturb,

dar universul

e curb!

Megalomanie

O paralelă

euclidiană,

impudică,

rebelă,

megalomană,

unică,

axată

pe direcţie,

a fost cadonată

c-o lecţie:

-         Ah, ioi!

După Bolyai,

a îndrăznit

unul

să nu tacă,

să-i facă

un bine,

dând cu tunul,

fără răutate,

sunt ca tine

o infinitate!

Realism

O suprafaţă

isteaţă,

se-mpieptoşa

şi se-ocoşea,

măreaţă,

- Eu pot fi plană

sau curbă

dacă nimic

nu mă conturbă!

Se ploconeau

şi-o aprobau

curbe

şi drepte,

proaste

sau deştepte.

Numai un punct,

niţel disjunct,

un pitic,

i-o trânti-n botic:

- Din păcate,

n-ai fi nimic,

ai fi un gunoi

de n-am fi noi,

o infinitate!

Lustraţie

O ecuaţie

plină de graţie,

se simţea frustrată,

lustrată

pe nedrept

fiindcă-un deştept

a afirmat

c-a colaborat,

la revoluţie,

când s-a identificat

o necunoscută,

neştiută

care, în fapt

şi de fapt,

era… soluţie!

Infatuare

La revoluţie 

o ecuaţie

cu graţie

în evoluţie

făcu un salt

atingând

un grad înalt.

Nici gând

să-i mai ajungă

vreo prăjină

la nas.

Dar o vecină,

privind-o-n dungă,

îi zise: - S-ai fras!

Ce te dai, fă, nobilă?

De fapt, eşti… insolubilă!

Paternitate

O problemă

stăpână

pe-un domeniu

de geniu,

peste-o săptămână,

a născut

o teoremă. 

Ce de mai bârfe

au apărut!

–        E plin de târfe!

zicea o axiomă,

de altfel, bonomă.

–        Are tată

această fată?

Soluţia dilemei

apăru tiptil:

tatăl teoremei

era, de fapt, … un copil.

Linguşeală

O asimptotă,

cocotă,

se tot întindea

şi se linguşea

spre-o dreaptă

deşteaptă,

cu graţie

şi educaţie

solidă,

dar cam rigidă,

nemişcată,

orientată

pe o direcţie

dată.

Cu circumspecţie,

un segment

delincvent,

mărginit,

ipocrit

emise

o părere

şi zise: 

- Oricât

 îţi faci vise,

muiere,

poţi să te-mpingi,

n-ai s-o atingi

decât…

la infinit!

Orgolii

O spirală

plină

de fală

dar cu-o mină

banală,

puţin obeză

o luă-n freză

de la un punct

pitic,

infinit mic,

aproape defunct:

- Geaba te-ntinzi

şi te extinzi

ca o coadă

de păun

rotată,

ţi-o spun,

eşti fadă

şi umflată,

dar eu ţi-s tată

pentru

că-s centru!

Libertate

(fabulă)

Un triunghi isoscel

cam tembel,

inabil,

debil

şi rebel

se uita

cu frică

la latura

mai mică.

- Nu se poate,

eu nu-s delincvent

ca un segment

să-mi ţină,

fără vină,

picioarele

legate!

S-a tot străduit

pân-a reuşit,

fără lege,

să se dezlege,

dar,  în libertate,

s-a răscrăcănat,

s-a aplatizat

până a devenit

o dreaptă

una cu coala.

Morala:

Când ceri libertate,

uneori,

capeţi o posibilitate

să mori!

Comentarii de la cititori