|
SECRETUL MOŞULUI
Aţi simţit vreodată, oare,
Cum inima din piept sare?
Eu chiar aşa am păţit,
Moş Crăciun când a venit!
M-am speriat aşa de tare,
Vorbele-mi erau neclare,
M-am foit, m-am fâstâcit,
Pân’ ce Moşul mi-a zâmbit.
Am uitat atunci de toate...
Mă întreb, oare cum poate,
Numai cu un zâmbet cald
Să-mi devină aşa drag?
Are el reţeta lui,
Dar n-o spune nimănui...
E secretul Moşului!
GHICITOARE
E bătrân, dar sprinten tare,
Vine noaptea, prin ninsoare.
Ochii-s blânzi, glasul duios
Şi de fel e cam sfătos.
Cu copiii este bun
Şi îl cheamă... (Moş Crăciun).
AŞTEPTAREA
Uite, noaptea s-a lăsat,
Mâinile mi-au îngheţat,
Stele-s sus, strada luceşte...
Moş Crăciun nu se iveşte!
Să mai stau, să-l mai aştept?
Nu mai vine! Nu e drept!
Dar parcă mă ia cu somn.
Hai să intru, să n-adorm.
Ce bine şi cald e-n casă,
Cozonaci gustoşi pe masă...
Bradul meu parcă zâmbeşte
Şi-mi şopteşte ştrengăreşte:
Ai avut vizitatori.
Moş Crăciun te-a vizitat,
Daruri multe ţi-a lăsat.
S-a grăbit nespus de tare
Viscolul să nu-l doboare.
Eu i-am spus că-i mulţumeşti,
Că mereu cuminte eşti.
Sunt atât de fericit,
Moş Crăciun, deci, a venit!
Obosit adorm acum,
Chiar sub bradul de Crăciun!
DE CRĂCIUN
Îngerii s-au pregătit,
Sus în ceruri s-au gătit;
Au dat drumul la ninsoare,
Pentru-o Sfântă Sărbătoare.
Brazii verzi, din vârf de munte,
Au stat viscolul să-nfrunte.
La căldură râd acum
Şi toţi ştiu că e Crăciun.
Ei şi-au pus, fără sfială,
Luminiţe şi beteală,
Globuri multe, decorate,
Aurii şi colorate,
Clopoţei de-argint, ce spun:
„Azi e ziua de Crăciun!”
Chiar şi-afară, jos în stradă,
Toţi oamenii de zăpadă
Poartă haine de paradă,
Pălării noi si alese.
Parc-ar fi prinţi şi prinţese!
Casele şi-au pus cercei,
Ţurţuri argintii şi grei.
Cete de copii, prin sat,
Au pornit la colindat.
Totul a fost pregătit
Pentru Pruncul ce-a venit
Să aducă-n suflet soare,
Celor cu credinţă mare.
ZI DE IARNA
Pe cărarea dinspre creste,
Se aştern, ca-ntr-o poveste,
Fulgii mari, cu pas domol...
Se aştern, ca un covor.
Unii se opresc pe drum,
Peste brazi pierduţi în fum,
Alţii vor pe buturugi,
Pe tufişuri, ori pe stânci.
Parc-ar fi mărgăritare!
Viscolul le dă târcoale
Şi ridică-ncetişor
Fiecare fulguşor.
În troiene-apoi, grămadă,
Îi lasă pe toţi să cadă.
Totul pare-ncremenit.
Chiar şi vântul s-a oprit.
Iar spre seară, dinspre creste,
Se aşterne ca-n poveste,
Gata gerul să-l înfrunte,
Moş Crăciun cu daruri multe
Şi cu-n sac de bucurii
Înspre casa orişicui. |
