|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
DARURI DE CRĂCIUN (POEZII) COLINDE GRĂBITE DE FRIG Eugen EVU
Ninsorile-s tot mai fricoase Prudenţa-i mai mult laşitate Fanfara e scumpă-n oraşe Revine flaşneta-n cetate
Cortegii ritmează prin zloată Bolnav şi greoi ceas istoric Mi-e silă de frica din gloată Dar şi de falsetul retoric
Ninsorile seceră oase Prin pieţe pustii către seară. Sporesc făcătorii de case Şi hoţii cărunţi peste ţară
Procentul prădalnic se-ascunde Dar prada cea mare-i destulă Să-mpace-n tranzacţii imunde Complicea lichea, nesătulă
E frig şi afară şi-n case Bacovia cânta la vioară Ninsorile cântă sub coase Materia plânge prin fiară
Cultivi înflorita lumină Dar tot mai subţire-i, şi vană… Răbdarea, răbdarea-i de vină ! Căzută-i, o simplă icoană…
Şi subvieţuirea umană La care consimt, vinovate, Mulţimile, plebea profană – Olaltă cu haitele toate !
OMUL FRUCTIFER
Şi-ascunde primăvara genunchii în pădure Absenţa ta-nfloreşte, sunt omul fructifer. (Ce stranii vin cuvinte roind de sub aúre să facă schimb de nuntă între pământ şi cer !)
ROSA CHRISTI
Parfumul mistic scaldă trandafirii Cu ultime halouri de Adio Când disperarea hierogamei Firii Transcende prin suspin, parc-aş iubi-o De dincolo de chip şi-asemănare Smulsă de zeu grădinilor primare.
MĂIASTRA
Nu se lăsa privită decât dinspre pădure Parcă-o visasem, Doamne, şi-acum se trezea Surprinsă-n semnul sferic, de entităţi impure – Când s-o ating, lumina în jur se limpezea
Părelnicisem, oare, din chiar enigma ei? Copil, o speriasem, cu ochii, prin poiene? Nu se lăsa privită, minunea Dumneaei!, Când pasere, când sferă cu siderate pene
S-o îmblânzească, zeul şi-a suferit căderea Şi l-a lovit exilul înaltei gelozii… Mi-a stat pe umăr, Doamne, şi i-am cântat puterea Ştiind că lângă moarte, iubind, va reveni.
TURNIRUL
Cel ce are prea mult, suferi-va mai mult. Dorinţele sporesc nefericirea Nu cultiva, nătâng fetiş ocult, Himerele, să-ţi cucereşti iubirea! Hrănit din spaime şi frustrări, delirul E-al Artei cancer: cucerind te pierzi… Iubirea, doar, justifică turnirul Eternei lupte. Îţi acordă girul Triumfului, răsplata-n care crezi.
IATĂ CE AM IUBIT…
Iubit-am hermeneutica gramineelor Cerul gurii fagure cu miez de dulce aluat Duminica inimii şi hierofania orhideelor Cuvintele-ntre ele iubindu-se-nflorat. O anume psihoterapie a noeticii grave Ori suspinate sub albul tulbure-al ielelor În intervale, când dureroase-suave Vibraţiile ninsorii se-aseamănă roiului stelelor. Iubit-am înduioşarea care vine din făpturile mici Auşelul albinar hărnicind să extragă nectarul Din corfele ca nişte particule de lumeni, arnici Broderiile iilor brizei ce sărută stiharul Iniştilor cele cu albăstrimi egiptene Legănându-mi spiritul pe scripturi de coline, Iubit-am veveriţa scânteind prin poiene Metafora de aur jucăuşă cum vine… Himenul semanticii adumbrit în cunoaştere Sperios şi ascuns după frunza mentalului Complicitatea umbrei de dinainte de naştere Prielnică înfloririi Graalului. Şi nu mă plâng, felurimea acestor păcate Sfinţitu-mi-au iubirile şi-nduioşările toate!
CORTINA DE DISCURSURI
În podul prăbuşit al caselor căzute Cei ce-au zidit demult prin veac muriră Sordizii chiriaşi cu minţi abrupte Nu urcă, nici măcar nu scotociră
Ascunsă, vreo icoană-mpărătească, Ori cartea veche sub coperte mâncate De-ar fi, tot n-ar cunoaşte, să citească, Tulburi nătângi ai primitivei caste Urbarii înecate de barbarii Procleticelor roşii dinastii Ici-acolo încă zac, fugar salvate De vreo pioasă mână-ntre stihii
Ne mor bătrânii ultimi, cei uitaţii! Cu ei odată moare ce-i mai bun Din sufletul şi taina unei naţii Strivită de vremelnicul nebun
De toate astea, cei ce-s vinovaţii Se-ascund după discursuri şi ovaţii.
POEM LIBERAL DE STÂNGA (memoriei lui Laurenţiu Ulici)
Între laşitate şi prudenţă Nu-i decât o pojghiţă subţire Scribul care tace, prin absenţă E mai laş decât acel din fire
Între laşitate şi trădare E un pact murdar, un abandon. Între ideal şi disperare Spânzură eroii de carton
Între laşitate şi răbdare Ţopăie şi joacă tontoroiul Rod al consecinţelor gregare Cei ce schimbă-n aur şi noroiul
Însă aurul mocirlei Trage-n groapă un întreg popor.
POEM OPTIMISTIC
Ţie-acasă nu îţi curge apa Nici căldura casei n-are flux La televizor vorbeşte Ţoapa Între două voiajări de lux
Liberă ţi-e gura ! Ce folos? Cei ca tine-s tot mai mulţi, măi dragă Şi cuţitul a trecut de os, - Carnea-i doar o salopetă bleagă
Ţoapa dă din mâini şi dă din toate Viitorul spumegă cu bale Gura nu-i mai tace, încă poate Dat pe spate şi smucit din şale
Între timp din „epoca luminii” Ne-a rămas tristeţea din părinţi Să-i înmormântăm cu banii pâinii Şi-ai ieşirii patriei din minţi
Popii cer, că e flămândă groapa Să trăiţi din ce promite Ţoapa.
|
|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
