SOCRATE
Mi-aduc aminte şi că la anul
Socrate/
dacă s-ar sărbătorii şi morţii
cei virtuoşi /ar face cu acte 2478 de ani…
dar câte legi s-au inventat şi câţi oameni
le-au fost supuşi nu cred că se ştie
Cum memoria ne-am uitat-o prin pieţe
diabolica stare şi frământare a minţii
ne înţeapă. „ Unde şi cum murim?”
Pe locurile acelea doar paradisul privirii
şi-o vagă idee de superficialitate
O tonică raţiune mai sufla înspre suflet
cocoşul terorist şi arhitectul umbrelor…
LEGILE LUI SOCRATE
Sânt aici pe pământ în ape şi-n aer
în nenumitul de Duh şi-acoperă totul
ca o perdea de , nălţare de mântuire…
Spaţiul şi Timpul înainte de noi
şi înainte de fapte
mult mai apoi s-a născut la Uruk
şi Ghilgameş cum ne spune legenda
se pare că el a şi fost existat cum există
şi adevărul numai că…
Legile lui
Socrate
s-au născut
mult înainte de el şi de
orice moralitate!
ARSURĂ
O veşnică arsură ni-e viaţa
din pruncie/ cu arderi de tot
ne-am înlăcrimat în destin
În cimitirul cuvintelor e zarvă mare
şi împăcare : Păsări – săgeţi din
Ţările Calde
Doamne sintaxa aceasta cum prinde
O semantică îngerească şi-o nouă
arsură …
Doamne împacă-ne cu
Socrate!
|
PE PĂMÂNT
N-am fost nicăieri pe Pământ
sânt un Nimeni băutor de apă
de aer de spirit
socratic/un
visător cu pantalonii boţiţi
şi-un troglodit dacă vreţi
Pe Pământ silabisesc încontinuu
cu necuvântul turnat în cuvânt
cu Cuprismul şi Necuprinsul cu Zarea
de ceaţă … Îngerii mi-s pe aproape
şi Infinitul ? Metafora prezentul drept
confidenţă cu Dumnezeu!
N-am fost nicăieri pe Pământ!
Bratca, 16 iunie 2007
DISOLUŢIE
Într-o
socratică
disoluţie
mă văd în istoria aceasta recentă
şi prea recentă…Şi ce este istoria
dacă nu o geografie de fapte într-un
spaţiu anume…Două puncte înseamnă
pe Cerul Silvaniei cât două zile de naştere/şi
dacă nu este cu supărare Domnule
Marga
mai înseamnă şi că le poţi pipăi
dar bunăvoinţa ştiinţifică nu se orânduie
cu manuale alternative cu bani sau cu ceaţă…
Persepolis-ul Vă spune ceva?
PRECUM CARTEA
Nici un fir n-a tresărit în părul lui
Socrate.
Nici un semn sau însemn
peste milenii… Doar sferele doar ele
gândind despre noi
Dar cine apasă calendarul şi cine-i
prevede sfârşitul: cei morţi cei vii
sau cei nenăscuţi încă? Poate că
Dumnezeu ştie şi Miron Kiropol
care le ştie pe toate
Sferele sale sânt cele care gândesc
despre noi în mândrul ocean Graal…
Ceaţa aceasta surdă fertilitatea
şi gânguritul care înnoadă lumina
Târziu de tot cartea suspină o speranţă
de catifea…
SINELE MEU CĂTRE SINELE CELĂLALT
Tu ai spus-o: „In vino veritas”
Eu răspund: Într-o zguduire a firii
Omul din mine a rămas Om înainte
de vocile sorţii… La Liege, la Paris,
la Chartes, la Cleveland, la Montreal
la Vajle, la Praga, la Munchen şi aiurea…
A fost mereu o Biserică a împăcării
un vis o mişcare o mare un ocean
nemărginirea în sine /Şarpele meu
Socrate,
Tu chiar ai murit?
|
