|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Ada IONESCU* Grafica de Roca
ÎNDRĂGOSTIRE
Străzi ondulând vertical, împingându-ne unul spre celălalt, grindină fluidă de miere, curgându-ne pe obrajii rumeni. Nerostita tăcere. Purtam rochii albe, lungi, cu mici flori si volane, ii stilizate, pe tălpi mirosul verde al ierbii pudrată cu rouă. Între noi începuse să plouă cu zâmbete; din ochi ne urcau curcubee. Farul din Alexandria ne apărea mult mai aproape. Din păduri se auzeau cerbii, Corăbii mitice pluteau pe albastrele ape. Mână în mână păşeam pe Calea Lactee. La urechi ne înfloreau pârguite cireşe, vrăbii gureşe ni se aşezau pe umeri, pe braţele goale, pomii turcoaz înfloreau alb, roz, violent rupţi de pământul absent. Palatul Bruckenthal, cafenelele, Piaţa, Catedrala se perindau ca nişte clişee, printre fluturii uriaşi care ne izbeau pleoapele. Între noi cântau nimfele, apele.
POEM
Nu te teme! Cu picioarele goale ieşim în plină primăvară: pe iarba albastră de cer ne vom arunca inimile roşii, sub ucigaşa lumină solară. Pe bulgări de lut negru ne vom întinde oasele. Din întuneric voi smulge toţi ghimpii durerii. Îmi voi pune palma subţire sub fruntea ta; voi împrumuta spada unui heruvim ca să te apăr de moarte; iar din fuioare de raze şi funigei voi împleti, cu vinete degete albe, aripi de zbor pentru noapte.
OCEANUL HIEROFANT
Stăteam amândoi, dimineaţa, în faţa oceanului tulbure, urlând dezlănţuit în toate cochiliile eşuate pe ţărm, în toate timpanele singurătăţii. Valuri cenuşii, invadate de ierburi de mare, încercau să iasă din ele însele ca dintr-o maladie incurabilă. Ne loveau peste ochi, peste buze, ni se agăţau cu deznădejde de obrajii trandafirii. Stăteam amândoi la capătul digului vechi, suspendat pe piloni drepţi, carbonizaţi, ca două statui în inima unei stele stinse… Feţele ne erau ude de ploaie, eu ţineam dreapta pe balustradă, tu mâna stângă. Iar cu mâinile care ne rămăseseră libere ne ţineam în palme unul pe altul.
PERPETUUM MOBILE
Soarele amiezii îmi invadează spaţiul intim. Cu pietre limpezi îmi sparge ferestrele sufletului, întoarse spre vest. Lumina năvăleşte în cameră, ca o fiară turbată într-o cuşcă, adulmecându-şi prada. Cu tentaculele memoriei pipăie pardoseala, cei patru pereţi, aerul rarefiat, propriul meu trup... Mă împinge spre colţul aspru al Sinelui şi curgând nestăvilită spre mine mă înghite, îmi zdrobeşte oasele, cu dinţi de miere lucidă îmi sfâşie carnea. Sunt digerată în propria mea limfă. Mă prăbuşesc în spărturile cerului printre norii spasmodici, ca între două infinite absenţe.
ÎNVIERE
O, de n-ar mai veni niciodată ziua de mâine! Dac-aş rămâne încremenită în dimineaţa dimineţilor, născută din învălmăşirea întunericului cu lumina! O, dacă n-ar mai trebui să ies, din mine însămi la fiecare cântat dureros al cocoşilor, dacă n-ar mai trebui să îmi arăt dinţii lungi şi lucioşi, dacă n-ar mai trebui să mă prefac că râd în hohote! O, Doamne, dacă m-ai bate în cuie de aur pe lemnul styraxului şi m-ai îmbălsăma cu smirnă... Dacă m-ai pune cu mâinile tale în mormânt, dac-am juca amândoi un joc fără cuvânt şi mi-ai striga, Doamne, râzând: „Ieşi, Lazăre! Ieşi! cel fără de pată te caută şi te plânge!” Aş învia numai pentru tine, Doamne, îţi jur... Aş ieşi, în fiecare dimineaţă, ca un copil din capcana de bale şi sânge!
COMPLICITATE
Dimineţile se insinuează între noi întotdeauna perfide, întotdeauna râzând asurzitor, aruncându-şi măştile portocalii, în ferestrele transparente. Atârnată între lumi, îmi scot trupul prin lume şi-l scufund frenetic în singurătate. La doi paşi în urma mea, pe urma mea invizibilă, calcă îngerul... Mergem în şir indian ca să nu fim descoperiţi şi aruncaţi jos de pe cruce...
MĂRTURISIRE
Sorb, noapte de noapte, cuvintele pe care nu le rosteşti. Între noi o fereastră măgineşte spaţiul. O spărtură în întuneric ne desparte şi ne apropie. Îţi recompun chipul din umbre. Mi-e sete! Mi-e sete, îţi spun! Mi-e sete de palmele care nu m-au atins. La peronul acesta niciun tren nu vine, niciodată! Cum să îmi spăl trupul impregnat cu absenţa ta? Mi-e sete! Mi-e sete, îţi strig! Îngeri de cenuşă coboară, cu tălpile arse, spre inimi albastre de frig…
-----------------------------------------
*Ada Ionescu este absolventă a Liceului Teoretic „Iancu de Hunedoara", din Hunedoara, promoţia 1995-1999. Licenţiată a Facultăţii de Jurnalistică - Universitatea „Lucian Blaga", Sibiu - promoţia 1999-2003. Studii în derulare - Facultatea de Litere şi Arte – Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu - an terminal.
Experienţă profesională:
- redactor Euro Forum - Sibiu - 2003 - redactor Euro Obiectiv 20 - Hunedoara - 2003 - 2004 - redactor Ziua - editia de Hunedoara - 20003 - 2004 - specialist relaţii publice - Asociaţia "Sprijiniţi copiii" - 2004 - 2005 - redactor - Radio Color Hunedoara - 2005 - în prezent
Îi urăm bun venit la revista noastră.
George ROCA Redactor AGERO
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
