|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
POEME de Bianca DAN Prezentare de Eugen Evu, grafica de Roca
Bucuria descoperirii
Bianca Dan s-a născut la 25 iunie 1983, în satul Bârsău, Hunedoara. Ocupaţia actuală - corector media hunedoreană. Hobby-uri: literatura, poezia, animalele, cerul înstelat… A început să scrie versuri mai puţin de un an, publicându-le doar pe blogul personal. Aşa cum ea însăşi spune, scrisul (în speţă lirică) îi este „un mod de a evada şi de a străbate mai uşor labirinturile vieţii”. Este crezul ei şi cred că este unul esenţial, problema va fi cum anume va „evada”: prin salt, sau prin zbor… Târâş nu se poate.
Dintr-un set consistent, aleg patru piese ale sincerităţii exprimate în maniera clasică – cu o anume fragilitate trepidantă – naturală, deloc mimat, sentimentul apăsător- ambiguu al însingurării - umbra unei decepţii probabile datorată unor supraaprecieri ale ţintei. Fără a mima acest sentiment elegiac – sâmbure al unui posibil fruct căruia ea însăşi îi va da nume - şi nici a aparţine recentului sub-curent literar-atitudinal (…) numit EMO (de la emoţie), Bianca Dan intuieşte rostul scrierii literare ca psiho-terapie sau dacă vreţi catarsis.
Presimţul tragic al existenţei este cel adolescentin, însăilat pe exprimare de tip clasicist şi cu miza pe sinceritate, fără fior estetizant deocamdată. Un fir al Ariadnei – ca să rămân la un motiv ales de ea, labirintul - (arhaica reprezentare a creierului şi psihicului uman) – este nu altundeva, ci chiar în sufletul ei: mai precis un capăt al acestui fir. Restul va fi re-învăţare de sine şi de alţii, tenacitate şi încredere. Starea de tristeţe pare mai degrabă o reminiscenţă (relictă) cosmică a acelei „materii” pe care Bacovia o „aude plângând”… Cum am parafrazat undeva, se poate să auzi şi antimetaria râzând. Ea spune – sub terror mentis-ul cogito-ului „aş vrea să dorm mereu”. Hamlet, după întrebarea „A fi sau a nu fi”… spune „să dorm, să dorm...”!
Enunţul asemănător al Biancăi Dan este doar un halou, un siaj teluric al autismului – un spaţiu spre care spiritul însuşi accede, poate este invocat somnul materiei faţă de suferinţa duhului în exil… Realul este transferat în vis (Tristeţe în vis). Dorinţa îmbrăţişării este transferată eolian „aş vrea să strâng în braţe furtuna”. Feminitatea este reprimată în scepticismul şi el efemer. Genialitatea este suferinţă –damnare – mitul prometeic şi cel al Zburtătorului luciferc inteferează (Unui geniu)… Aşadar ideatic Bianca Dan este este propensiv o meditativă şi pare a fi adepta lui Shopenhauer - via Eminescu (cel din „Geniu pustiu”).
Calea ei este a re-descoperiririi de sine – ca o trezire duminicală dis-de-dimineaţă. Şi studiul poeziei moderne. Şi al ritmului propriu, trans-eminescian. Având în vedere profesiunea ei: virtualizarea impusă de computer, blogul personal,etc – nu pot fi fertile pentru a „ieşi din labirint”…Tot foşnetul sau freamătul de pădure sau trestie al hârtiei, al cărţii, îi poate fi mai de folos. Şi de aceea, debutul revuistic este dorit a fi unul de bun augur. Fie şi pentru „a strânge la piept furtuna” …
Eugen Evu
....................................................................................................DORINŢE
Aş vrea să strâng la piept furtuna Şi vântul să îl stăpânesc La dreapta mea să fie luna Luceferii să-i întâlnesc.
Aş vrea ca tunete să curgă La al meu glas, a mea dorinţă Şi fulgerele să ajungă De pe pământ orice fiinţă.
Aş vrea ca soarele să urce Pe boltă la a mea poruncă Aş vrea ca viaţa să nu plece Să mai rămână-nalt-adâncă încă… PARIU PIERDUT
Când somnul printre gene-ţi curge Si nepăsarea ta bolnavă Te lasă să te-afunzi în vise Ca un copil la sân de mamă.
Ai vrea ca lumea să te uite Să uiţi că ai trăit vreodată Să te scufunzi în somnul dulce Ca într-o oază de verdeaţă.
Şi îngerii tăcuţi ai morţii, Cu aripi grele de cenuşă Vor sta veghind Cheile Porţii A sorţii tale-nchisă uşă.
Tu vei pleca acum departe Pariul vieţii l-ai pierdut În urma ta încet se stinge Un trist trecut.
RENUNŢARE
Am încetat de-acum să caut Iubirea printre flori de mai Să cred că viaţa-mi poate aduce Un colţ de rai.
Am încetat să cred în şoapte Care cândva m-au fermecat În clipele târzii din noapte Ce le-am uitat.
Voi sta de-acum în întuneric Nu voi mai crede în magie Şi voi începe să rescriu A vieţii poezie. Vie.
TRISTEŢE ÎN VIS
O, ce tristeţe mă cuprinde Când fulgii moi încet în vis coboară Şi-mi ating buzele arzânde Cu stingerea lor domoală.
Se topesc uşor, dispar Ca şi când ar fi murit Si mă-ntreb de ce e iar Universu-nzăpezit.
Stele nu-s, nici lună nu-i Doar un alb de nedescris Ce se-aşează peste noi Coborând adânc în vis.
E târziu şi noaptea trece Eu tresar uşor în somn Universul meu e rece Şi aş vrea mereu să dorm.
UNUI GENIU
Geniu captiv printre ruine de tristeţe Ascuns de oameni şi îmbrăcat în zdrenţe Tu eşti o umbră în lumea ta de visător Copil rebel, cu sufletul rătăcitor.
Eşti condamnat la viaţă, fără vină În întuneric străluceşti ca o lumină Eşti trist şi singur şi nimic nu ceri Cauţi răspunsuri şi afli întrebări.
Un Prometeu ucis, legat de stâncă Neînţeles de vulturii care-l mănâncă Atât de liber şi atât de-ncătuşat, Pe un tărâm ostil, de toţi uitat.
Şi-atunci când stânca nu va mai fi stâncă, Numele tău în lume va rămâne încă Purtat de vânt prin munţi şi pe poteci Spiritul tău va dăinui în veci.
LA MARGINEA LUMII
Cheamă-mă La marginea lumii Să nu mai simt tristeţea Lui a fi Iubire, teamă, dor…
Aruncă-mă Acolo unde se termină cerul În braţele ploii să cânt Să mă întorc în seminţe În teluric în vânt
Învinge-mă Când ochii nopţii se-nchid Zburând în lumină Să nu nu-mi mai fie frig
Să cânt tot ce strig. Să cânt tot ce strig.
ADDICTED
Când tu nu eşti Eu nu mai zbor Şi nu mai cânt Şi-n cântec mor Încet mă-nchid Corolă-n floare Sub fluturi adierea Doare… Mă prăbuşesc Cu aripi frânte De prea mult dor Fără cuvinte Când tu nu eşti Lumină nu e Doar crucea nopţii În patru cuie Sunt greul Umbrei Care-a trecut Când tu nu eşti Eu sunt trecut.
Bianca DAN 25 iunie 2008 Hunedoara
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
„DORINŢE”
