Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

După ritmul celorlalţi trăieşti

Angela BACIU-MOISE

-                       "Singurătatea mi-e iubire caldă

                   ceru-nstelat  -  natalul aşternut,

                   Tovarăş bun îmi este caravana,

                   adâncă  pace – drumul ne-ntrerupt"

                   (AVETIK  ISAHAKIAN)

1

                                                                   Zi de duminică în Kusadasi - o doamnă în negru asezată pe o bancă - soare  puternic - a auzit ţipătul puternic al pescaruşului plutind pe marea roşie - duse de vant ca nişte bucăţi de ziare vechi sunt gândurile ei - priveşte cu ochi aţintiţi negri puternic rimelaţi.

                                                                  În stânga portul turcesc - bărci odihnindu-se - pescari pregătindu-şi undiţele şi năvodurile largi - un copil desculţ vesel vinde porumb fiert - alături un bătran turc pregăteşte cafea la nisip - ce puternic miroase - Li se intersectează privirile pentru o clipă  - doamna în negru coboară privirea - va merge ceva mai târziu să bea vestita cafea turcească şi să mânânce o baclava proaspătă.

Acum e singură. Nu pare să astepte pe nimeni. Nu vrea să aştepte pe nimeni.

                                                                  Are chip exotic - e frumoasă -  nu se ştie din ce ţară vine şi unde se duce - un turist japonez se opreşte să-i facă o fotografie - doamna îşi întoarce capul - nu se  supară  - sigură îi zâmbeşte. Să fie de prin părţile locului?…Pare să aibă tot timpul din lume. Deschide o carte - o rasfoieşte cu gesturi tandre - apoi o închide - priveşte din nou spre apă.

NU MAI AŞTEAPTĂ NIMIC

cine a cunoscut-o ştie - în spatele zâmbetului sufletul ei e o rană - un destin ce şi-l poartă - îl duce cu ea oriunde chiar şi la capătul pământului.

2

                                                                  Ce vârstă să aibă - nu se ştie. În dreapta ei sunt palmieri înalţi şi leandru roz înflorit  - apoi sunt ceilalţi - iubiţii - neiubiţii - rădăcinile - trecutul…deodată se ridică de pe bancă şi face câţiva paşi - se opreşte - iar doi paşi - în faţa - unul la stânga - doi paşi în spate - unul la dreapta - merge în paşi de vals sau un dans ştiut doar de ea.

                                                                  cu poalele fustei uşor ridicate pe tocurile ei înalte se întrezăresc picioarele frumos bronzate - braţele-i sunt acoperite de o dantelă neagră iar chipul şi el bronzat este aproape acoperit de o pălărie cu boruri largi. Femeia misterioasă se opreşte din dans - îşi scoate sandalele - se aşează pe treptele falezei şi atinge apa cu picioarele - e rece - atât de plăcută. Închide ochii…

                                                                  gândurile ei o iau razna - toată copilaria şi adolescenţa îi trece prin faţa ochilor  - toţi anii pierduţi într-o clipa apoi se îindreaptă spre El - ar fi vrut să fie acolo cu ea - s-o prindă în braţe - să-i muşte din carne - s-o invineţească  - s-o iubească aşa cum ştie doar el - să devina piatră şi metal odată fără oprire - să-şi strige fericirea

                                                                  ar vrea să unească şi cerul şi pământul

                                                                  femeia îşi scoate pălăria. Ca o amazoană îsi scutură părul lung negru în soarele fierbinte - pielea se închide şi mai mult la culoare - două lacrimi îi cad aproape neobservat pe obraji - ar vrea

                                                                  ei da, ar vrea să se rupă în două -  jumătate să rămână acolo cu el - şi jumătate să colinde lumea - liberă să colinde lumea. Ar vrea ca mâine să fie ieri - ar vrea ca noaptea să fie zi - să nu mai doarmă - să nu mai sufere după tot timpul irosit - să fie mereu o mireasă tânără cu un copil frumos în pantece - cu ochii albaştri

                                                             Ar fi vrut să-l urască…

                                                             Ar fi vrut să dispară…

                                                             Ar fi vrut să aiba puterea de a fugi - de a-l fi părăsit,

                                                             dar trăieşte şi ea după ceilalti - merge în acelaşi ritm

 3

                                                           provocându-şi mereu sângele -  ţipând dupa o gură de fericire - HIMERĂ se cheamă viaţa ei

                                                           viaţa ei pare un spectacol fără sfârşit - de pe o zi  pe alta - bagajele ei sunt gata făcute pentru plecări - unele au rămas chiar nedesfăcute - reveniri

                                                           Sfidând frivolitaţile femeia aceasta pare hotărâtă să fure fericirea - s-o ascundă - să bea paharul cu vin roşu până la fund - să danseze nebună cu picioarele goale pe ritmuri sălbatice ţigăneşti în nisipul de la malul mării - să râdă zgomotos de moarte - s-o înfrunte apoi - s-o gonească - să plângă apoi de fericire - după o noapte lungă de dragoste…

                                                          se apropie seara. soarele apune după munţii stâncoşi.

                                                          Femeia se urcă singură pe feribot - e ultima cursă - mai aruncă o privire înapoi - poate să nu uite locul unde şi-a lăsat durerea şi dorul  - ştie că nu va mai reveni niciodată cel putin în această viaţă. Se sprijină de marginea rece de metal - dedesupt scrie cu litere mari IZMIR - unde va mai merge femeia aceasta - îşi va găsi vreodată drumul - dar linistea ..

                                                         Un bărbat tânăr o priveşte din celălalt capăt - culoarea neagră - îl frige-  îl stârneşte - îl sperie

Femeia priveşte marea - SINGURĂ

Angela BACIU – MOISE

Kusadasi, TURCIA

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)