|
|
|
|
            |
|
ADRIAN PAPARUZ: „Eşti ce gândeşti!”
Prezentare de Maria Diana Popescu, Agero
Născut la 10 aprilie 1968, Zărneşti, Braşov
Volume publicate:
- „Sub soarele speranţei", poezie, 2007 - „Îngerul din urmă", poezie, 2009 Premii literare:
- Premiul al II-lea Festivalul Naţional de Poezie „Andrei Mureşianu"-1990, Braşov - Premiul al II-lea la Festivalul Naţional de literatură, secţiunea poezie „Eusebiu Camilar-Magda Isanos"-2008, Suceava - Premiul al III-lea la Festivalul National de literatura, secţiunea proză: „Eusebiu Camilar-Magda Isanos”- 2009, Suceava
Apariţii lirice:
- „Zărneşteanul", articole de fond - Revista „Dealul Melcilor" Braşov Membru activ pe diferite site-uri de poezii din ţară şi străinătate:
Adrian Păpăruz scrie poeme care surprind prin obiectivarea trăirilor şi conving prin directeţe lirică. El propune o confesiune poematică acută şi gravă, strîns articulată, fără o necesară lărgire a cadrului imaginativ. Registrul liric atrage într-un fel de voiaj apocaliptic, de „parcă viaţa şi-ar ţine respiraţia” deasupra poemului ce va să fie scris. Remarcabile sînt planurile proeminente ale discrusului liric, deschiderea personalizată spre vizionarism, spre fantasmare. Aşadar, provocări lirice susţinute, aproape maladiv, de o ştiinţă a construcţiei simbolic-vizionare. Adrian Păpăruz mizează pe impactul comunicării intempestive, dar şi pe un fel de fotografiere lirică a semnificaţiilor şi a semnificanţilor. (MDP)
POEME
Nud
dar tu erai goală şi cuvintele ţi se scurgeau pe bărbie pe sâni aproape nemestecate
erai goală şi lumea se îmbulzea să te umple ca şi cum n-ai fi fost sau poate tocmai de aceea
iar lacrimile ţi se învârteau în jurul capului ca un nimb sfidător
erai goală în mijlocul celor plini de ei ca o păpuşă ca o lună ca un pahar şi sufletul tău gol îmi sorbea toate sentimentele îngrămădindu-le aşa la un loc ca într-o gaură neagră
aş fi putut muri dar tu erai goală pe piedestalul ochiului meu de sticlă (şi oricum aş fi murit cu ochii deschişi)
Întreabă-mă mai departe
doar şase ţigări până la rasărit (răsăritul cui)
cum să-mi împart disperarea în şase ţigări
întreabă-mă străine ceva e noaptea întrebărilor
tu şi cu mine am putea fii prieteni până la ziuă semănăm atât de bine cu noaptea
întreabă-mă oricum nu-ţi voi răspunde
dar e plăcut să crezi că exişti
să nu fugi şi tu mai avem atâta noapte
întreabă-mă mai mergem vreme de şase ţigări apoi te voi ruga să mă ucizi
şi să mă-ntrebi mai departe
Karmă
ai timp mă-ntreabă moartea astă seară ironică Sybillă goală prin patul meu tot căutând hârjoană ai timp ai timp şi râde nimfomana uitând că-n fiecare ceas i-am dăruit săruturi legământuri că-n fiecare noapte am murit şi râde râde nesătula de parcă ar fii un clown plătit
dar nu va ştii nicicând nebuna că eu renasc prin tine nesfârşit
Lupii
eu bat la uşa ta din nou şi-n inimă îmi urlă lupii
te vreau flămând şi bat mereu la poarta-ţi grea din suflet
nu-ntrebi nimic nu zici nimic dar ştiu că eşti acolo râzând că plângi tot aşteptând să-ţi înţelegi destinul
mi-a mai rămas un lup în piept şi te mai strig o dată cuvintele se sparg de cer n-am să-ţi mai cer nimic
rămâi îţi las la uşă lupul istovit şi urletul din mine
de vei deschide într-o zi mă vei găsii în tine
Deşert
din amorţeala minţii mintea nu mă scoate mi-i sufletul smochină la un geam
cuvintele se sparg crăpate de umbra ta rămasă pe tavan
lumina raţiunii se topeşte am devenit secundă de nisip
e prea târziu să-mi fie sete
doar curg încet spre nesfârşit
Altă viaţă...
dar cuvintele tale nu mai sunt aici
nici buzele tale nu mai sunt
alte cuvinte ascult alte buze sărut
viaţa aleargă în jurul meu
râde stupidă şi-mi face instantanee
din sentimentele mele - puzzle croşetează şosete pentru întoarcerea ta
Fluturi
azi fluturi mi-au dansat pe piept de-atât târziu se făcuse devreme prea multă lumină scăpase prin lut şi visurile se-ndreptau spre cină
tu nu poţi crede nici nu vrei să-ntorci clepsidra goală că mai exist şi chiar te vreau şi-mi este încă teamă
m-ai petrecut cândva aici pe ţărmul unei linişti fade iar timpul ţi-a ucis încet şi chipul meu de pe retină
nu-i vina ta a nimănui că mi-este încă sete
azi fluturi mi-au dansat prin piept şi nu sunt trist doar te aştept
Nimic
apoi nimic te opreşti şi spui simplu „va ploua” parcă viaţa şi-ar ţine respiraţia
alergi cu viteza unui tren sălbatic şi brusc te izbeşti de zidul singurătăţii
linişte
mintea ta încearcă să iasă să explodeze chiar dacă degetele ţi-au rămas înţepenite pe mânerul iubirii apoi nimic simplu un chiştoc aruncat
râzi deşi ştii că n-ar fi trebuit să plouă că n-ar fi trebuit să exişti
te opreşti şi uimit îţi priveşti umbra plecând înainte
apoi nimic
Două cuvinte
Împrumută-mi te rog două cuvinte de ieri de la prânz am rămas fără litere… mi-am răscumpărat Adevărul ipotecat înainte de naşterea mea….
eu ştiu că tu nu împrumuţi cuvinte niciodată
dar măcar azi de ziua mea fă o excepţie…. îmi doream adevărul aşa cum te doresc pe tine
doar două cuvinte îţi cer acelea pe care le ţii în servanta creierului tău mic
promit să ţi le înapoiez cu camăta cuvenită după miezul nopţii când îmi voi fi vândut sufletul….
Adrian Paparuz
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL |
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
