Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

Fiecare apus e aproape de tine

- Poeme -

Monica Sumalan

"M-am născut într-o zi de primavară. De timpuriu am nutrit o pasiune deosebită pentru domeniul fascinant al literaturii. Am absolvit Colegiul Administrativ Tehnic şi de Administraţie şi Colegiul de Institutori. În prezent sunt în ultimul an la Facultatea de Litere din Craiova, sectia Română-Engleză. Am publicat in revista Visul şi revista Atheneum şi pe situl www.poezii.biz.

Sunt membru al forumului English Literature Network .Cred că un om este cu adevarat important, când dăruieşte o parte din fiinţa sa umanităţii. A sosit clipa…

Vă trimit cu drag o parte din creaţiile, care reprezintă, idealurile si speranţele mele într-un univers generator de revelatie. Trebuie sa fim mai aproape de lumina care ne-a modelat sufletul într-un chip atât de unic şi fascinant."

Aşa se prezintă Monica Sumalan (foto) cititorilor revistei Agero, şi nu m-aş fi aşteptat s-o fi făcut mai altminteri, ea un om care vede lumea prin lupa unei realităţi ce ţine de creaţia-i proprie.

 Monica Sumalan este un poet cu dimensiuni doar aparent limitate la starea gravitaţională, căci lucrurile care sunt, trebuie să fie şi palpabile. In cealaltă dimensiune a stării sale poetice, depăşeşte raza de acţiune a oniricului, atât de specifică poeţilor şi reuşeşte să dea claritatea sintagmei, imaginile sale devenind ca acele mici şi cochete bibelouri din sticlă de Murano, cu tendinţe certe de fragilitate, dar mai ales de mister.

Bine ai venit în familia POEŢILOR de la la AGERO, Monica Sumalan!

Melania Cuc

redactor Agero

Smarald

Fiecare apus e un nou început
Când soarele se va naşte din mare,
Şi marea îi va zâmbi
Cu ochii ei cenuşii.
Încă o zi efemeră când vezi pescăruşii
Săgeţi care vin din văzduh.

Fiecare apus e aproape de tine,
De-o inimă care bate
Mereu, neoprită demult.
Marea asta albastră, pare un sărut
Pe care valul îl duce departe.

Irişi

Când nu vei mai fi
Voi învălui cerul cu lacrima mea,
Şi tu vei zâmbi în neştire
Pe norii călători
Sau te vei transforma în poveste
La lumina lumânărilor.
Când nu vei mai fi
Aştept să se facă zi
Iar noaptea o ascund în călimară
Într-un iris fecund.
Să îmi iasă în cale,
La nesfârşit
Într-un gând
Pe care-l port până la capăt de lume.

Cuvintele

Îmi căutam cuvintele.
Cu ele puteam deschide uşile inspiraţiei
În loc de tăcere, energiile mistuitoare ale dorinţelor
Iubirea şi visul unei flori.
De ce vă ascundeţi de mine, minunatelor?
Cuvintelor care mi-aţi creat poezia
Şi aţi adus aproape frumosul.
Purul înveşmântat în legământ
Spicele blonde, albastrul în care e pictată zarea?

Toamna

Melancolii rebele se rătăcesc în gânduri
Şi ploi sentimentale îşi ţes fiorul,
Bătând la geamuri tu nu le poţi pricepe,
Căci ele vin să-şi scuture pelinul.

Iar pe alei zac frunzele în chinuri
Şi oropsite bănci respiră citadinul,
Învăluit în gravităţi sonore,
În roşu incandescent şi galbenul tămâie.

În amintire

Îmi amintesc de tine.
Aveai zâmbetul primăverii şi ochii de mugure.
Când vorbeai, stelele se aprindeau pe boltă una câte una.
Apoi s-a lăsat tăcerea.
Şi iubirea ta a renăscut asemeni macilor tineri,
Scuturaţi de arşiţă,
Cu roşul lor clocotitor,
În lumină.

Primăvara

Cuceritoare şi galantă,
Naturii îi dăruieşti speranţă
Pe urmele paşilor tăi
Florile vorbesc în culori
Şi copacii în triluri de păsări.
Iarba înfiorată se preface în cămaşă.
Fluturii zglobii se întrec în zbor
Deasupra văilor.
Senină primavara vine
În valsul anotimpurilor.

În infinit

Cu privirea pironită în infinit
Port în mine izvoarele,luncile codrii
Atăt de aproape sunt de sfinţi
Şi totusi departe…….
Demonii mai fură încă minţile nepăsătoare
Şi sufletele ard pe ruguri
Simt cum se sting anotimpurile şi pâlpăie stele
Se tulbură marea într-un hohot de scoici
Departe de sfinţi adie amurgul

Când eşti

Iubirea mea o dăruiesc cerului,
Cănd respiră liber fără nori,
Florilor din câmpie şi susurului de izvor.
Iubirea mea eşti tu rătacită-n dimineţi,
Albul şi negrul, primăvara şi liliacul.
Umbrele nopţii transformate-n orhidee.

Spiralele

Spiralele se răsucesc.
Le-am zărit zvâcnind în univers.
Într-o luminâ strâlucitoare,
Care venea de pretutindeni,
Ca şi cum ar fi fost vie.
Spiralele se roteau într-un dans ameţitor.
Îmi vorbeau despre tine,
În turnul de fildeş alcătuit în spirală.
 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)