|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
George BACIU – Poeme din plantaţia cu fântâni oarbe
PRIVESC CERUL Privesc cerul pe sub pleoapa mirării. În goliciunea curăţeniei din oriundele meu sughite adâncul nevoiaş al nimicului ce-mi desenează geometria. Doar foşnet de instinct mai trudeşte plantaţia cu fântâni oarbe se încă mai caută picurul de din mine. Privesc cerul cu gust de hinăreală tocită în pragul mâinilor cu chipuri posace. Şi ascult cum clănţăne marginea lumii, cu ignoranţa unui sedentar pribegit în limbajul ogorului său. Privesc cerul hăituit de decepţiile lunii pe fereastra cu butoniere de poteci alergând înspre pământul din suspin. Sunt orbul pe buze c-o felie de vânt, Privindu-şi apusul cioplit în cuvânt.
EA ERA FRUMOASĂ
Ea era frumoasă ca un foşnet de idee, aşa cum sta răzimată de umbra frunzei, moţăind cu luna la gură.
Ea era frumoasă, ca orice femeie, cu trupul plâns în chipul buzei, prin mine frântură… frântură.
SUNT COPACUL DIN DEAL
Sunt copacul din deal obosit de păsări, despuiat de târziul murit somnambul. Cu tăcerea în pumni trec toamnele lehuze înspre dimineaţa abia ieşită din lăzi.
Mai tremură asfaltul pe artera dinspre călcâi şi întunericul îşi rupe mâna printre pietrele cu tâmple bandajate de singurătăţi, sub cerul ce fumează insomnii.
Sunt copacul din deal, cu cicatrici pe mâini şi butoniere cât o felie de cer. În fântâna din rădăcină stau mâhnite înţelesurile lucrurilor în sine.
Stau deasupra mea
Stau deasupra mea şi mă atârn de privirea cerului ca o frunză cu schelet de viscol în ultima înserare a trunchiului.
Mă umblă neuitarea abia trezită în sunetul mâinii cu tropot de tâmplă păgână.
Tăcerea hăituită-a ţărânii cu dezmăţ de tine mă-ngână.
Stau pe neînţelesul şoptit al depărtării ce mă duce la tine şi aerul foşnit al rugăciunii în genunchi m-a izbit, sângerându-te-n mine.
Stau deasupra mea înfipt în igrasia cuvintelor, ca un scâncet cuibărit într-un vânt pe raftul cu chip de gând, din cămara instinctelor, cu care te-am iubit cândva, murit picurând…
Sunt treapta
Sunt treapta de lemn cioplit de sub streaşina coapsei tale, peste care luna călcâiul şi-a dezvelit şi amanţii din flori au înfipt pumnale.
Mă udă noaptea cu beznă, poteca spre mine s-a zdrenţuit, îmi urcă în pleoape suflarea din gleznă când treci ca o rugă spre-un templu hitit.
Sunt treapta de lemn cioplit, roasă-n dantura ierbii târzii. Mă jefuie gustul pasului tău rătăcit cu care mă dănţui când ai insomnii.
Nici măcar
Nici măcar când te mângâi nu te doare tăcerea dintre noi, mucegăită pe trupuri, nici sărutul azvârlit la-ntâmplare, nu ne mai rosteşte destrămarea-n lucruri.
Doar oasele ne mai respiră în îmbrăţişări, în nopţile surde cu aerul jupuit prin copaci, şi nu te doare nici măcar un târziu de uitări, proptit în căscatul cuvintelor cu care taci.
George Baciu
|
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
