|
GRUPAJ LIRIC
Eugen Evu
Sentinţa nomber zero
Creatorul
se autosacrifică în operă.
Toţi suntem parte din.
Zero gravid al Mutaţiei.
Totul conspiră
- Aa nu se sufoca
Terminalul.
Experiment al altcuiva
Prin aceea că devenim.
Tahiograma
La început a fost latent
sfârşitul
Cum în amurg germinând
răsăritul
Eonul captive în durate
Scarate
Fractalice substanţe reciproc
Înfometate
Nous în oosferă
Poieion mimesis
Din roiuri luminifere
Orbul Lumii dual
Prin partenongenezice sfere
Cerc captive în spirala
galaxică
În multiplu pe scara
subcuantică
Astfel eonii de timp inversat
Roiuri în explozie
Logos sacrificat
Starea zero-gravid-de-unul
Incestul a devenit din sine
Mişcare
Denenumitul
Penetrîndu-se singur
Logos străpuns prin
Autoinseminare
Pater sacrificat în mater
Prin empatie iubire
Energofagie a increatului
încă
Întru re-devenire.
Autodafe-ul
Toate timpurile sunt în noi.
Răzleţi prin alegoriile răului
Căzut la pace cu Binele.
În om se roagă zeul căzut.
Suprastructura nu iartă.
Eonul fosil reciclează increatul.
Pădurile zbat sângele oceanului
Abis mimesis pe talazuri.
Din ape primordia revine pe ţărm
Se aud hohotind temeliile.
Ce aude lumina cu urechiuşe şi senzori
Antimemoria mâncând nonmateria
Creaţia sacrificând opera
Un Nimeni ce-şi strigă numele
Cu miliarde de clone?
Îndepărtându-se ….
Neomul
Se
perindă pe delirul
Suprafeţelor. El este pluralul
umbra groasă a Sistemului.
Umbră cu solzi.
Neomul împieliţat
Energofagii telurici ai
Pleromei.
Tu eşti doar atât
Memoria ta.
Tu eşti omul.
Ei iau vămi din
ceea ce pierzi
Ei primesc darul
Ca să ţi-l jefuie.
Clamează iubirea
De aproapele
Spre a lua
În stăpânire.
Până când
Se înfăptuie
Mutaţia.
Tu fii doar memoria ta.
Mutaţia
Străzile murdare ale esteticii
Îşi refac structurile imunde
Din resurse comunitare
Reciclând stihia satrapiei.
Fricile mărunte de viaţă
Gropile etajate pe scara lui Jacob.
Hăitaşii sunt orbi
Pe dimensiunea
Celuilalt spectru.
Aici bătrânul timp agonic
Redistibuie prada
De la fiecare cât mai suportă
Fiecăruia după legislativ.
Laşitatea vierme al virtuţii
Trădarea vierme ale răbdării
Cunoaşterea avorton al
Metempsihozei
Srăzile subliminale
Sinapse infrastructura
Infernului morfodistrofic.
Negociind complice
Mutaţia.
Poem în retragere
Am luat măştile umbrelor
Am întrezărit ceea ce
vitraliul
Vede dinspre exterior
Spre Misa Solemnis.
Văzut care aude.
Ecou flămând de sine.
Marginea cetăţii
Trepidează în instituţii
Mulţii se prăbuşesc
Sub puţinii aleşi.
Sunt în miezul lucrării
Cum în fruct viermele sfânt
Ocrotind sâmburii.
Nu am dus războiul mut
Ci războiul naturii sub
limite:
Esenţa se restituie
Singură
Reumple fiinţa de stare.
Mă voi întoarce în munte
Să reîncep la izvoare.
Starea antipoieion
Starea dintre veghe şi somn e
a unui dumnezeu
Aţipit în seminţe
Între două glaciaţii
înterupând
Ipostazele
Furnicarele îşi pierd memoria
concentrică
Fără diacritice precum arse
aripioare
În spic prezervând doar
fragmente de lanuri
Pajiştile sub tropotul
cavalcadei lui Eol
În estincţie feromonul
complice cu noaptea
Rece lumina energiilor
increate
Netezitorul mormintelor şi
verticalei
Migrează pe aripi de verb
sălbăticit
Starea dintre veghe şi somn a
unui dumnezeu
Margini resorbite de nuclee
Delir al suprafeţelor
Imitând abisul.
Tahiograma 2
Se rediscută acolo
Problema
Plagiatorilor
Lui Dumnezeu.
Opiniile sunt relativ
împărţite
Între bine şi rău.
Acolo şezum şi plânsem
Nu este vizibilă nici sieşi
Justiţia
Legi contra legiilor se fac
se desfac
Legiuitorul se exclude pe
sine
Face legea pentru cel slab şi
sărac
Boala sora morţii concertează
nebun
La patru ghiare carnaval al
ororii
Funebru doliu pe curcubeul
străbun
Azvârlind catastrofe pre
limba terorii
Televieţuirea, nivelul de
trai, cel distrofic
Holistica lui Dante în curba
lui Gaus..
Braţul înarmat al orbirii,
hipnotic
Însăşi moartea îşi cerşeşte
repaus
Milioane de morţi contratimp
sublunar
Se aude troznind universul în
oase
În zadar în zadar în zadar în
zadar
Creatorul în operă suicidar
se iertase...
Icoana
Cum în nervura frunzei poţi
citi
Schiţată-nrămurirea şi
coroana
sau încarnat din valuri
străvezii
Păstrăvul curcubeului i-e
hrana
Sclipind, a-i vindeca luminii
rana ...
Aşa-n cuvinte-aici însăilate
Prin empatie şi complicitate
Le înţelegi metafora,
Icoana
şi strălucirea, poate ...
Spinoza
Spinoza ca o suferinţă doar a
florii
O apără de prada nelatimp
Aşa-i şi stihul meu, împunge
ghimp,
Doar Vântul îl sărută-n
danţul Horii
Dinspre păduri îngenunchiat
olimp
Imaginea-i idee ce se-mbie
Tandreţii şi ales-
Filempatiei:
Prin înspinata-mi-poate-a
Nebuniei
Cunoaştere râzând ce Moartea
ştie?
Frumosdivinul astfel ţi-
se-mbie.
Întrezărirea
Acolo, la mările
interioare
Ale Nesomnului
La scăldătorile Domnului
Este chemat lumii neştiutul
Cel visat şi născutul
Acolo
La Estuare
Unde curgerea reumple
sacrele amfore
Şi râd ale Vieţii izvoare
Acolo,
De unde am venit
Iertaţi de singurătate
Ca sâmburii în primăvara
Fără început şi sfârşit.
Acolo adastă
Sufletul lumii boltind
curcubeu
Să ne vindece moartea
În Dumnezeu.
Cât timp ..
Cât timp
Mai răsună cântece
O speranţă mai este.
Eugen Evu
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII
-
Inseraţi un comentariu la subsolul acestui
ARTICOL
|
