|
Plecari in taina
Privea plangand.
Pierduse ochii.
S-au prefacut in
felinare.
Lumina lor incet
tresare,
Iar undeva, in
departare,
Cersind destin si
indurare –
Aripi flamanzi de
calul-popii.
E prea tarziu. Dar ea
nu pleaca.
Ea striga-n soapta
spre pacat,
Pe care-atunci l-a
botezat
Cu-n nume trist. Si
drept pedeapsa,
Goni la sanii ei
pierduti
Doi licurici. Pleca in
taina…
Lume fara morti
La cimitirul
Din deal
Nu mai
Vine
Nimeni.
S-au saturat
Sa moara.
Furt la Polul Nord
Vreau sa ucid o
amintire alba,
Vreau s-o strapung cu
lacrimile reci,
Vreau sa devin a lumii
criminala,
Sa ma transform in
suflete-bucati.
Tu nu mai vii si nu
mai ninge-afara…
Omatul a plecat la
Polul Sud.
Munti de gheata
mainile-nfasoara
Cu pene arse, pitigoii
fug.
Peisajul lumii nu mai
e icoana-
Tabloul vesnic s-a
furat demult.
Culori de-un
galben-pal in calimara,
Cu gheara mortii,
pensula-mi ascut.
Pictez teribil oameni
fara harfa,
Un nas si-o nasa beti
intr-un noroc.
Cinci dansatori
valsand un dans pe loc
E nunta mea! Ospatul
sa inceapa!
Calaul mi-a plecat
in deplasare…
Calaul mi-a plecat in
deplasare…
S-a dus s-adune mortii
la un loc.
I-a asezat incet pe o
carare
Si i-a stropit cu
flori de busuioc.
Un mort a inviat
dintr-o cununa,
Un altul s-a facut un
vreasc de foc,
Trei minti desarte pe
sub nas stranuta
Si-si prind o funda
alba la motoc.
E moda lor si
defileaza-n voie,
Au juriu un copil
plangand discret,
In casa lor-Corabia
lui Noe,
Se cearta doua babe de
omat.
Calaul meu e dus pe
ceea lume…
Urcat la un volan de
troleibus,
Drept felinar, aprinde
o bricheta,
Si vrea insotitoare o
cocheta,
Cu zambete ilare s-o
adune…
Calaul meu
revine-ntr-un apus…
Protest
Lasati-ma
sa beau din cupa goala
Si dati-mi voie iar sa
mai gresesc.
Sa-l chem pe tata-n
gand, in fapt de seara,
Si, stand pe prispa,
trista sa vorbesc!
Nu vreau nici sfaturi,
nici povete scumpe,
Nu caut trabuc ieftin
sa m-alint
Imi fac bagajul si
vaslesc pe-o luntre…
Pacatele nu vreau sa
le dezmint!
M-au racolat profetii
fara casa,
M-au aruncat intr-un
bordei timid,
Mi-au indicat la cina
ciorba rasa
Si au trimis iscoade
in avid.
Si? Ce-au vazut din
dealul fara struguri?
Un card de oi, cu un
pierdut pastor?
Opt miei, cinci lupi,
o cioara si doi vulturi
Si-o sanie cu-o pana
la motor?
Turnati in cupe vinul
de pomana!
Sa beau cu tatal pana
ma trezesc!
M-am saturat sa-ndur a
voastra mana!
Lasati-ma sa cred ca
nu gresesc!
Cavalerul lui
Narcis
Am obosit sa mor fara
tacere.
Imbatranit mi-e chipul
de trisor.
Livrez in strada
ganduri de placere
Si ceasuri inaltate
peste dor.
Tu esti o picatura
fara lacrimi
Pe un obraz in somn
nemangaiat.
Un rit necunoscut de
printre datini,
Un asfintit de rasarit
certat.
Nici nu auzi, nici nu
culegi petale
Coroana sa-mpletesti
pe sub caier.
Naiadele iti prind la
gat migdale,
Iar Narcis te declara
cavaler.
Tu lupti pagan cu
sabia calita,
Dusmanii te-au lansat
intr-un razboi.
Legenda mea cu sange e
platita.
Ma duc sa nasc noi
campuri de eroi.
|
Regele ingamfat
Desteapta-ma cu vocile
pagane.
Nu pot pleca, si esti
intr-un tarziu…
Sultan vanat de
hoatele cadane,
Elogiu trist, cand
caut sa te stiu.
Tu esti un vifor rece
de petale,
Un bland catren
despre-un batran palat.
Un farmec ratacit in
toamne goale,
Mai rece decat
muntele-nghetat.
Te-am inventat din
coapsa imperfecta,
Te-am alaptat la sanul
sugrumat,
Ti-am cultivat
vorbirea coerenta
Si te-am facut un rege
imgamfat.
Esti drumul care
urca-n Valea Crucii
Erou tradat de visele
bizare.
M-aplec in jur, iti
lustruiesc papucii
Si te agat de-un tren
cu felinare.
Era Tacerii
Imi mangaie vantul
petala uitarii.
Tresar si adulmec o
boare de viata.
Imi canta un greier o trista romanta,
Iar plopul, tacut, in
nestire, invata
Silabele veschi si
glasul tacerii.
E limpede lumea! Nimic
nu se misca.
Si zac, parasiti, la
hotaru-ndurarii,
Poetii ajunsi un imn
disperarii,
Si cheama un
vers-aripa salvarii.
Pustiu e si cerul. Cu
stele arunca,
O cale pierduta. Spre
Era Tacerii.
Regele nebun
Eroul se retrage in
culise…
A obosit sa joace
rolul fals.
Doar Regele-nebun,
gandind, murise,
Lasand Regina singura in
vals.
Regia e o imitare de
pacate-
Cu preoti orbi si monstri
uriasi,
Cu actiuni sterile si
uitate
Cu scene construite pe
butasi.
O muzica din flaut si-o
cadrila...
Rostite de-un bolnav
dintr-un azil,
Tratat cu ape limpezi din
piscina,
Ajuns aici de cand era
copil.
Decorul e o pasare
fugara,
Cu aripi si cu ciocul
inghetat.
Eroii s-au retras intr-o
camara...
Iar Regele-nebun s-a
spanzurat.
Strigoi blestemati
Copacii dau in parg.
Aduna muguri.
Le strang in snopi si le
arunc in vant.
Strigoii blestemati
se-aduna-n carduri
Si sunt in cautare de
pamant.
Nu vor acasa, unde
plange vantul
Si mamele se trec,
insingurate,
Au scos la licitatie
cuvantul
Si schimba graiul
pentru trei palate.
Tocmitu-s-au cu
slugile urate,
Le-au aranjat bataile
de pumni.
Vor doarme in odaie,
parasite,
Si vor fura podoabe de
cununi.
Cand regele ii striga
sa dea dijma,
Ei strang din umeri si
se fac saraci.
Isi beau averile de-un
veac in crasma…
Asa sunt ei, strigoii
blestemati
Fara
Manole
Coloane de pacate-am
rasadit
Sub stanci virgine si
necucerite.
Manole-mesterul in munte m-a zidit
Imbolnavit de boli
neraspandite.
Stiu leacul, dar il tin
intr-un altar,
Cu usa de stejar,
imbalsamata.
Batranii veacului
s-aduna-n fumuar
Si manca ochi de fiara
nevanata.
Nici Ana nu mai striga la
barbat.
Nu vrea iertari si mila
desenata.
Ma cheama langa ea, pe-un
zid stilat,
Sis-si plange sufletu-n
icoana nepictata.
Pe-un val cu scoici si-un
mal netarmuit
Mi-am insirat figura
nebronzata.
Cioplesc un cap cu-n
cuget negandit
Si plec s-adun pacatul de
nefata.
Unde zace Zeul mut
Eu plec in umbra fara
reerie...
Departe, unde zace zeul
mut.
Adun in jur noian de
nebunie
Si verbul il conjug la un
trecut.
Naivi si seci-partide
ma-nconjoara,
Cu sefi nebarbieriti si
nespalati,
Platforme ce minteau
odinioara
Identitati de fiice si de
tati.
Am sa votez cu roua
diminetii
Lasata pe castanii
numarati.
Drept profesor la cele 7
lectii
Voi angaja destine de
cumnati.
Examenu-l sustin intr-o
dugheana,
Cu wisky, la reduceri,
rasuflat,
Si voi lua un zece de
pomana
Si-o diploma de om
handicapat.
Un verde stors
Voi colora in verde toata
ziua,
Si razele de luna-n
indigo,
In rosu-doar birjarul si
trasura
Si-l voi visa din nou pe
Belmondo.
Un Dante voi chema in
purgatoriu
Si-l voi stropi cu flori
de albastrea.
Voi reciti un galben
moratoriu
Si-un cantec mov prefac
in catifea.
In alb am sa pictez o usa
sparta
Si-un prag, cu sange uns
de negrul miel,
Un mire si-o mireasa
dezbracata
Si-un muzicant cu-n
saxofon misel.
Si am sa plec apoi in
Ucraina,
Sa iau oranj ca sa ma dau
pe ochi.
Si in Irak, sa cumpar
motorina
Si s-o trafic la piata
din New-York.
E colorata toata
geografia...
De-atata „azi”, vopselele
s-au ros…
Caut culoare sa pictez
prostia.
Votez, ca-n prima zi,
un verde stors.
|
