|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
Ion MARIA - Poezia care îl locuieşte înalt
Întâmpinare de Diana Popescu, Agero
Născut în 28 octombrie 1961. Absolvent al Facultăţii de Litere şi Istorie din Craiova, specialitatea Istorie şi Limba şi literatura latină. Profesor de Istorie la Colegiul „Elena Cuza” şi Liceul Teoretic „T.Arghezi” din Craiova. A publicat în revistele: „Ramuri”, „Mozaicul”, „Vatra”, „România literară”, „Familia”, „Steaua”, „Viaţa Românească”, „”Convorbiri Literare”, „Adevărul literar şi artistic”, „Luceafărul”, „Timpul”, „Argeş”, „Bucovina literară”, „Acolada”, „Dacia literară”, „Poezia”, „Cafeneaua literară”, „Ziua literară”, „Criterii Literare”.
Volume de versuri: - „PATMOS”, editura „Ramuri”,2002, volum premiat cu premiul de debut al Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor - „BALENE ZBURÂND”, editura „Ramuri”,2003 - „DINCOLO DE ZID”, editura „Ramuri”,2005, volum premiat cu Marele premiu, Concursul „Ad Visum” - 2006, Vişeul de Sus, Maramureş.
- „Povestiri
din cartierul de est”, editura „Brumar”,2007 - premiul pentru volum
de poezie, Festivalul Internaţional de Poezie, Sighetul
-
„Poziţia Lotus”, editura „Vinea”, 2008, premiul pentru volum de
poezie, Festivalul „Armonii de primăvară”, Vişeul de Sus, 2009. Premiul
pentru
Ion Maria descoperă versul care îl locuieşte înalt şi cu o fineţe aparte, poemul fiindu-i o „prelungire a corpului care va creşte din el precum unghiile, şi după ce el nu va mai fi”. Ion Maria scrie poemele trăirii pure, decongestionate de măsura materială prin apeluri strategice la Divinitate, puncte în care poemele luminează, pentru că elementul generator de puritate glisează armonios pe vectorul emoţie înaltă. Versul îl eliberează de constrîngerile lumii, mediază între sensibil şi raţional, lărgind sfera de acţiune lirică, nu înspre năruirea echilibrului sufletesc ci, dimpotrivă, spre deplina lui restabilire. Noi ne citim pe noi prin poet, intrăm în jocul scrierii, amprentînd-o cu propriile noastre trăiri. Discursul liric pariază pe un nucleu nesupus morţii, ca şi cum poetul ar scrie versurile, iar Dumnezeu ar pune semne de punctuaţie nevăzute. O constelaţie de argumente, de-o considerabilă rezistenţă interioară, se pot statornici în noul volum al poetului, „Poziţia Lotus”, un sensibil orizont de vibraţie lirică ne atrage după sine cu necesitate. (Diana Popescu, Agero)
Poeme din volumul „Poziţia Lotus”
privind în gol
uneori ca-n filmele lui tarkovski Dumnezeu priveşte îndelung în gol o privire pierdută fără gînduri atunci este probabil poet versurile clocotesc în el ca un alcool tare şi nu ştie cum să le scoată afară priveşte îndelung pierdut în gol aşteptînd parcă să cadă zăpada
rochia de spaimă
în fiecare seară pune pe umeraş cu atenţie rochia de spaimă pentru ea orice rochie este rochia de mireasă o udă dimineaţa şi seara cu lacrimi şi rochia nu mai vrea să înflorească
sacrificiu
cu fiecare poezie pe care o scriu pierd ceva din mine şi totuşi mă dau întreg paginilor în care îmi apar poeziile cum primii creştini se puneau fericiţi pe crucea de tortură
vîrstă
am o vîrstă la care copacii sînt încă adolescenţi însă eu am primit în crengi toate furtunile toate ploile ce pot cădea peste un om şi tot am rămas în picioare rădăcinile mele sînt puternice au formă de inimă şi mă ţin întotdeauna vertical
cum să fiu o fiinţă întreagă
prea obosit să mai scriu cu sufletul împrăştiat într-o mie de cioburi fiecare reflectînd altceva cum să mai fiu o fiinţă întreagă cu rădăcină tulpină şi flori prea obosit să mai scriu cu mai multe neîmpliniri decît un batalion de oameni cum să mai fiu o fiinţă întreagă cînd nu te mai am lîngă mine şi sînt doar o lumină fără cer
firimituri
trăim din firimiturile zeilor fiecare zi cîştigată e o mică bucată de pîine găsită pe jos pe sub masă degeaba ne aplecăm cu fervoare după ea poate mîine nu vom mai găsi nimic poate mîine şi masa zeilor va fi goală
livada
o livadă cu arbori tăiaţi numai unul a mai rămas şi e înflorit semn ca Iisus poate veni cu dragostea lui şi pentru copaci
acesta nu este un poem
acesta nu este un poem este doar inima mea întoarsă pe dos ca o mănuşă vara expuse îi sînt toate intimităţile sîngele bălteşte peste tot acesta nu este un poem acesta este doar o măcelărie sufletul poetului atîrnă în cîrligul din pod e tăiat şi expus pînă va putrezi în cer
în groapa cu var
stam liniştit în groapa cu var ca un trandafir în bătaia vîntului aşteptam căderea întunericului pentru a lumina pe sub pămînt aşa cum fac în fiecare noapte cu rădăcinilie mele ori cu picioarele nici eu nu mai ştiu cum să le zic
sînt un om viu
sînt un om viu mă afectează atît de multe lucruri încît şi creşterea părului mă doare sînt un om viu mă afectează atît de multe lucruri încît mă supără pînă şi pereţii casei mele care bat ca o inimă şi nu au curajul să rostească numele tău
Ion Maria
|
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
