extragerea din om

noaptea

când nimeni nu mă vede

ruşinat

mă extrag din om

şi mă transform

în poet

atunci Dumnezeu

îmi pune cerul deasupra

ca pe o palmă

protectoare

şi mă ţine aprins

cum ţine aprinse

lumânările

de sărbători

să cunoşti o femeie

să cunoşti o femeie

cum ai cunoaşte

un înger

cu aripi de diavol

să cunoşti o femeie

e mult mai greu

decât să cunoşti

lucrurile ascunse

de la facerea lumii

pe sub pietre

de Dumnezeu

când scriu

când scriu

o poezie

sunt la fel de aproape

de Dumnezeu

ca oricine

scrie

o scrisoare

de dragoste

   noaptea

noaptea am exasperarea

flăcării ce arde

pâlpâind

ridicându-şi lumina

timid

spre zid

cum un tată

îşi ridică pruncul

nou-născut

spre cer

ca un dar

pios

făcut

lui Dumnezeu

singurătate

în lume

fiecare text

e singur

cum singur este

orice om în univers

şi dacă tristeţea mea

nu are lacrimi

îndeajuns

plâng poemele

şi pentru mine

dacă scriu

dacă scriu aici

despre câinele

cu răni adânci

căruia i-am dat ieri

o bucată de carne

dacă scriu despre el

suferinţa lui resemnată

şi blândă

va rămâne

pentru totdeauna

printre cuvintele

acestui poem

ca un omagiu

şi-o alinare

a suferinţei

neştiute

  din lume