|
ION UNTARU
Prezentare de Maria Diana Popescu, Agero
Grafica - Ion Măldărescu
Autor a peste nouăsprezece
volume de poezie, teatru, proză, aforisme, roman, haiku,
tanka,
proză umoristică, scriitorul Ion Untaru s-a născut în comuna Finta,
Dâmboviţa, la 3 decembrie 1939. A absolvit şcoala elementară din comună
în 1954, Liceul I.L.Caragiale din Ploieşti în 1957, după care a urmat
ASE Bucureşti, Facultatea de comerţ exterior, absolvită în anul 1962. A
frecventat mai multe cenacluri literare din Bucureşti printre care:
„Nichita Stănescu” condus de Alex. Ştefănescu şi Petru Marinescu;
„George Bacovia” condus de prof. univ. Valeriu Filimon, Gabriel Bacovia,
Florentin Popescu; „Nicolae Labiş” condus de Eugen Barbu şi Ion
Lotreanu; cenaclul pensionarilor sector IV, Bucureşti; cenaclul
„Destine” condus de poeţii Victor Stan şi Ion Machidon; „Paradox”,
condus de Ion Machidon şi prof. univ. Marcel Crihană; „Paradox” condus
de prof. univ Marcel Crihană şi Geo Călugăru; cenaclul literar de la
Ministerul de Interne condus de Constantin Atomii şi Geo Călugăru;
cenaclul literar de la Casa Armatei condus de prof. univ. Ion Rotaru şi
altele.
Volume publicate:
-
Domnul Liszt, poezie, 1994
-
Impozit pe prostie, proză umoristică,
1994
-
Invitaţie la castel, sonete, 1995
-
Vestitorul, poezie, 1999
-
Condorul, poezie, 2001
-
La cules de stele, poeme haiku, 2004
-
Prepeleac cu lună, poeme haiku, 2004
-
Inscripţie pe bobul de orez, poeme
haiku, 2005
-
Miniaturi sub lupă, aforisme, 2005
-
Locuiesc într-o lacrimă suspendată,
poezie, 2005
-
Autoportret fără oglindă, poezie,
2005
-
Fântâna în care se văd sufletele,
poezie, 2005
-
Floare de lotus, poezie, 2006
-
Coana mare se mărită, teatru, proză,
2006
-
Scara interioară, poezie, 2007
-
Ne-am întâţlnit pe internet, roman,
2007
-
Păsări şi cuvinte, poeme haiku,
prefaţă de Vasile Moldovan, 2007
-
Liziera de salcâmi, poezie, 2009
-
Paso doble, poeme haiku, poeme
într-un vers, aforisme, poezii, prefaţă de
Vasile Moldovan, versiune în limbile română şi
engleză, supervizare traducere, poetul Nicholson
Dinu Atlanta, Georgia, 2009
 |
|
Volume în cooperare:
- Din tainele prieteniei, poeme tanrenga, coautor Radu
Patrichi, 2006. A participat, cu poezie, la circa 15 volume colective,
autori: Radu Cârneci, George Chirilă, Marcel Crihană, Valeriu, Filimon,
Ion Machidon, Gabriel Bacovia, Cornel Atanasiu, Valeriu Cercel.
RONDELURI ŞI ALTE RIME
Ion Untaru
Rondelul manuscriselor
De ce n-aş face ca Petrarca
Arzând şi eu din manuscrise
Cu care mi se umple barca
Aceasta veche, pare-mi-se?
Am tors şi eu atâtea vise
Pe care mi-am pus sigla, marca
De ce n-aş face ca Petrarca
Arzând şi eu din manuscrise?
Că viaţa seamănă cu zarca
În cari se-nghesuie închise
Privighetori ce mor ucise,
Cum moare primăvara ţarca ,
De ce n-aş face ca Petrarca...
Restitutio
Daţi-mi doamnă cărţile-napoi
Ca să punem punct la partitură
Că eu ştiu: frumoasa voastră gură,
A mai dus cu mine un război
Nu le veţi găsi interesante:
Nici măcar nu pomenesc de modă
Şi-am să vă rămân dator o odă,
Pentru desfătările galante
Mai aveţi din cărţile de şcoală
Şi în plus atâtea almanahuri
Abundenţa naşte-ntruna crahuri,
Iar mania e curată boală!
Degetele voastre sunt prea fine
Pentru-o carte ce nu mai e nouă
Când se-mparte riscul pe din două,
Nu-i aşa că schimbul vă convine?
Daţi-mi doamnă cărţile-napoi
Plânge raftul gol rămas sub grindă
Şi planeta este suferindă
N-ar mai suporta un nou război:
Daţi-mi doamnă, cărţile-napoi!
Voia planeta să renască
Înconjurat de-un brâu de foc
Pe sub deal o apă curgătoare
În jur nu mai zăream deloc
Şi pentru mine o scăpare
La-nceput de lume şi de ere
Pe malul unui râu de lavă
Vărsa pământul numai fiere
Tot ce strânsese el, otravă
Cât să fi stat aşa stingher?
O rupere de elemente,
Curgea mânia dintr-un cer
Pe toate cele penitente
De disperare-am vrut să strig
Poate-am strigat dar fără glas
Şi moartea rece ca un frig
Alături îşi făcea popas
Şi eu parcă nu eram eu
Voia planeta să renască
Gemea rupând atât de greu
Din ea, bucăţi de carne flască
Să fi fost ăsta un blestem
Multiplicat de generaţii?
Misteru-adânc al unui ghem:
Pierdutele, divine graţii?!
Acestea nu mai sunt poveşti
Acestea nu mai sunt poveşti
Dar nici mănuşi chirurgicale
Dacă tu găseşti cu cale
Să dai cu nopţile-n fereşti
O zână seamănă derută
Adorm cu amintiri pe gene
Pe bolta zodiei, Selene
Culege semne de bancrută
Coboară feţii, logofeţii
Strângând lumina-ntr-o năframă
Şi orice notă dintr-o gamă
Deschide uşa dimineţii;
Priveşte-n jur: prolegomene
Vizează iarăşi pe Seneca
buruienile, poteca
bătrânelor poveşti armene
Ninge
Ninge iar cu bolovani de vată
Ninge ca-ntr-o mie de poveşti
Că ziua se scurtează dintr-odată
Şi noi ne zgribulim lângă fereşti
Şi-o să luăm caloriferu-n braţe
Şi-o să-l plătim mai scump, că ne e frig
Firea noastră-a celor vinovaţi e
Ciudată, dacă toate mă intrig'
Ninge ca-ntr-o iarnă absolută
Dintr-un cer de care ne e teamă
Peste viaţa noastră în derută
Şi oprită pentru-o clipă-n vamă
Vizavi stau doi bătrâni privind
Poate că gândesc la fel ca noi:
- Uite colo alţii cu ce jind
Îşi cheamă amintirile-napoi!
Iarna
Deschid ochii mari şi deodată
Ninge ca-ntr-o mie de poveşti
Imagini pure, îngereşti
Au venit la uşa mea să bată
Şi coboară cerul pe pământ
Diafan covor de puritate
Paşii noştri plini de răutate
Peste toate câte răni mai sunt
Ninge, ninge ca-ntr-o feerie
Şi mă văd copil, copil de tot
Cum luptam printre nămeţi înot
Cu-atâta îngerească bucurie!
Ninge, ninge ca o remuşcare
Binefăcătoare şi tardivă
Peste soarta lumii în derivă
Ca un preţ pentru-o răscumpărare
Toate câte mi s-au întâmplat,
Le-am înscris pe coaja mea de iască
Bătrâneţea nu-i decât o mască
Peste-un suflet trist şi vinovat
Daţi-mi voie
Lăsaţi-mă dar să vorbesc
Teamă nimănui nu inspir
Favoare sau chiar chilipir
După cum e livretul livresc
Am dreptul şi eu la o glumă
Când bat perceptorii la uşă
Să-mi sară cu mâinile-n guşă
Că fiscul mai vrea înc-o sumă
Atârnă o funie-n pod
La fel ca un semn de-ntrebare
De-o groază de vreme că n-are
Cine să-i facă marinăreşte un nod
Şi mierlele vremii se duc
Odată cu stele puzderii
Ţărâna cu ciutele serii
Pătrund într-un codru caduc
Lăsaţi-mă dar să vorbesc
Pândesc la ferestre ocnaşi
Oamenii care pe sfoară sunt traşi,
Mor natural şi firesc
Ion Untaru
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII
-
Inseraţi un comentariu la subsolul acestui
ARTICOL
|
