Învăluit de reci cafele
Şedeam la masă fără rost
Cu capul aplecat în jos
Şi inventam o altă lume,
O altă lume fără rost…
Cea care e şi care-a fost
O lume plină de blesteme
De farmece şi de himere
Să te fereşti de cele rele
De urlete de lupi flămânzi
Ce caută să te prindă-n gheare
Aceşti ursurzi ca nişte fiare…

Acest destin absurd şi orb
Cuibar îşi face în norod…

Jocul ideilor

Suflet armonie, de ce te plimbi ?
Prins în gând, în somn
Sau poate-n vânt,
Ce-mi desfăşori e plin de iz
Ce îmi propui e plin de vis.
Pretinsa-ţi vorbă prinsă-n cânt
Mă prinde-n joc; dar ce noroc…
Ce-mi desfăşori ?
Farmec, inimă de foc…

Da ştiu idee…
Te-a uluit odată un tânăr frumos
Sentimental, pletos măreţ sau impetuos
C-apoi să-l schimbi cu-n zeu
Alb, blând şi prea curat
Odraslă pofticioasă
A celui Preaînalt….

Şi-apoi ce să-ţi mai spun idee împărătescă
Zâmbesc celui ce-mi dă cuvântul
Necunoscută mie şi totuşi cunoscută
Magică fiinţă cu faţa îngerească
Cu doruri prelungite, cu gânduri de mireasă…
 

Coperta din spate

Când amintirile îmi trec

Când amintirile îmi trec
În fugă peste gene
În minte toate-mi răscolesc
Trecuturile grele.

Când amintirile îmi vin
Un dor de-acas’ m-apucă
Ele în lanţuri lungi se ţin
Ştiu unde să se ducă.
Acolo unde am simţit
Căldura sufletească
Şi liber când eram lăsat
Mergeam sus în pădure
De gânduri mă lăsam furat
Aleanul să mă fure
Şi-al tău dulce sărutat.
 

Ce-mi este omul ?
 

Spune-mi deci, ce-mi este omul
Înainte de a te naşte
Fiind apoi cu minte-ntreagă
Să cuprindă univesul
Lumea toată.
Spune-mi omule ce-mi eşti
Înainte de a te naşte
Apoi cu mintea-ntreagă
Să aprinzi vrei tot universul…
Vrei pe toate a le face
Ca apoi când mare creşti
Să le faci tu vrei pe toate?
Lumea-ntreagă-ţi aparţine
Vrei pe toate să le vezi
Să cunoşti şi-atunci să crezi
Poate-atunci va fi mai bine.
Când sătul stă în grădină
De băut şi de mâncat
El doreşte să cuprindă
Toată lumea-n lung şi lat.
Lucruri mununate-n lume
Toate-ş au un rost al lor
Nu putem schimba sau pune
Toate trec se duc în zbor.