|
 Iubirea
mea dulce-amăruie…
SANDA NICUCIE, poetă
din Iaşi
Iubirea mea dulce-amăruie…
Iubirea mea dulce-amăruie…
Tu… ciocolată fără miere,
Visez o dragoste ce suie
În cap-ilare, din artere.
Se po-tihneşte, să
dispere,
Apoi aleargă ca o şuie,
Iubirea mea dulce-amaruie,
Tu… ciocolată fără miere.
Te voi ţinti de emisfere,
De braţe-apoi şi de călcâie,
Te scurg de lacrimă şi fiere.
Şi-apoi, te pipăi, urlând: Nu e…
Iubirea mea dulce-amăruie…
E toamnă, iu…
E toamnă, iu...
s-au copt gutui în coadă
şi cad de-atâta galben,
rând
pe
rând,
că pare către noapte,
cum, grămadă
şi printre ramuri,
soarele-i plângând.
Se mai deschide-n
cer
o acoladă,
stau plăcintari
în frunze- tremurând
de toamnă iu…
se coc gutui în coadă,
şi cad de-atâta galben,
rând
pe
rând.
Sticleşte dimineaţa a zăpadă
covorul auriu, amortizând
căderile,
aşa o să se creadă
orişice grădinar
un Newton,
când
.... e toamna iu
şi cad gutui din coadă...
Iubito!
Iubito, ne desparte
(parol!) o lume-ntreagă
a dracului se puse în calea noastră iar !
după sărutul tandru, după privirea-ţi dragă
şi mintea mea bolnavă şi sufletu-mi avar,
Mi-ar transplanta bojocii ca ultimul samsar.
iar inima mi-ar vinde-o pe un ulcior cu bragă,
şi-n schimb mi-ar da uitarea de tine şi pojar,
temperaturi, frisoane… Ah viaţa mea pârloagă,
Vreau plug, tractor şi grapă, de mâine să te ar!
ca să plantez pogoane de cânepi şi viagră
şi-apoi rânjind în piaţă, în loc de gogoşar
le vând la gospodine ce ştiu să mă-nţeleagă…
Stare (1)
Ador nopţile cu lună,
doinele de dor si jale,
greierii cântând în strună
şi mirosul pielii tale.
Nucul ce se balansează
răsfăţându-se nătâng,
mâna ta ce desenează
sărutări pe sânul stâng.
Ador via-mbobocită,
colţul buzei când ţi-l gust,
frunza toamnei ruginită
şi mirosul cald de must.
Gura ta ca o furtună,
picăturile de ploaie
şi plimbările de mână
de la pat până la baie.
De ce nu mai scriu
Întâi ca nu mă simt prea bine
şi beau doar ceai de muşeţel
mă dor tramvaiele pe şine
mi-aş face-o casă cu nivel
Însă mi-e clar … Nu
e de mine!
Al doilea fără tăgadă
iubesc un june-n fel şi chip
i-aş scrie versuri pe zăpadă
dar el preferă la nisip
Femeile ce-i stau la coadă…
Al treilea n-am “du-te – vino”
nici înclinaţii de mimoză
să îl citesc pe Valentino,
c-apoi să scriu în draci doar… proză?
Îmi spun că asta e …Cretino!
Am să găsesc cumva limanu’
şi-am să mă las... sau mă apuc…
că mă ‘nervez …Poate la anu’
când o-nflori bătrânul nuc...
Mă tot gândesc…să dau cu banu’?...
Iubirea mea, cât mi-e de
dor!
Iubirea mea, cât mi-e de
dor
dar multe mi se par în van!
gândesc amar în dormitor,
întinsă toată pe divan.
Şi cu privirile-n tavan,
îmi pare viaţa-un film color,
în stilul hollywoodian,
acelaşi end doar alt décor,
Eu…chiar naivă. Tu… actor,
în teatrul vieţii an de an.
Azi te-am pierdut dar n-am să mor,
decât… treptat nu simultan,
de bătrâneţe… nu de dor.
Încă mai există subiecte
Încă mai există subiecte
Să le dezvoltăm la o cafea.
Eu să dau din genele-mi cochete,
Tu să te holbezi în bluza mea.
Să zâmbesc ştrengar şi pe-ndelete
Să-ţi sărut urechea şi-o sprâncea.
Să mă joc cu mâinile prin plete,
Tu să te holbezi în bluza mea.
Să-ţi desfac şiretele
la ghete,
Vreo trei nasturi, ceasul, o curea.
Scamele să-ţi iau de pe manşete,
Tu să te holbezi în bluza mea.
Toate-s vise, nu se
va-ntâmpla!
Nici sărut, nici nasture... doar vezi,
Eu - îmi beau încet a mea cafea,
Tu - în continuare, te holbezi.
Să-mi cânte
De cântă
să-mi cânte,
noroc...
din cobză, de dor
şi de jale.
vreau verde,
pe veci,
într-un loc,
din augustul ploillor tale.
Ce oase?
ce turme?
lucernă,
pe coapse îmi creşte agale.
un braţ îţi aştern
ca o pernă,
o clipă
mă-mpinge la vale.
Doar moartea
îmi cântă, eternă.
sărut
şi privesc,
mai departe
se lasă drapele
în bernă,
iubiri, tot mai multe-s
pe moarte.
Azi imnuri
se scriu
fără nume
se leagă volume de carte.
un braţ îţi întind
peste lume
dar clipa,
din nou
ne desparte.
Primăvara asta
Păpădii pocnesc,
vişini dau în floare
primăvara asta
parcă a-nnebunit,
am în păr
narcise
iar din cingătoare,
îmi răsar
caişii
verde-nmugurit.
Simt pe buze
gustul
de cireşe-amare,
când îmi laşi sărutul
tandru,
liniştit,
păpădii pocnesc,
vişini
dau în floare
primăvara asta
parcă a-nnebunit.
Se întorc cocorii
zilelor în care,
ascundeam iluzii
dorului
şoptit
mă-nfioară gândul
(eşti aici)
şi-mi pare,
primăvara asta…
s-a îndrăgostit...
păpădii
pocnesc,
vişini
dau în floare.
şi nu vei şti
se scutură ninsori
în dans
de iele
în noaptea asta
am să-nvăţ să mor
mi-am pus năframă,
ie
şi mărgele
şi-un şnur albastru-simplu
la picior
iubirilor
prin lume pasagere
n-am să mă plec!
doar voi cânta
de dor
se scutura ninsori
în dans
de iele
în noaptea asta
am să-nvăţ
să mor
şi nu vei şti!
nu vei privi spre stele!
doar gândul meu
ce-ţi bate-ntrebător
în tocul uşii-nchise
cu zăbrele
va plânge că nu ştii…
că-n lumea lor
se scutură
ninsori
în dans
de iele.
SANDA NICUCIE, Iaşi
|
Comentarii de la cititori |
|
