|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Hanna BOTA - Poezie
lecţia de rusă
profesoara mea de rusă pavlenko tamara scria la tablă şto etă/ kakaia etă? hanna stai în picioare! striga cu vocea răguşită de fumatul ţigărilor carpaţi fără filtru/ cu trupu-mi slab şi fără capăt mă ridicam/ părul meu roşu scânteia într-un semn de exclamare aşezat peste clasă/ ovidiu râdea fericit că voi lua nota şase/ cea mai urâtă notă în pauză mă trăgea de păr/ însă acasă mă aştepta noua carte/ aceea care mi-a furat timpul pentru întrebările ruseşti/ iar eu eram îndrăgostită de fiecare cuvânt din ea
drumurilor mele care iau formă de şase le tai înaintarea printre voci de ovidiu părul meu încă e-o exclamare/ nu ştiu dacă tu vei putea să-mi fii cartea care mă aşteaptă pe furiş acasă/ dar iubesc fiecare celulă din ea
asemenea lui hannibal
călare pe elefanţi străbăteam alpii războaielor noastre/ nu să te înving voiam/ doamne/ focurile din new delhi m-au răsluminat descoperindu-mi credinţa printre barbari nu să te înfrunt/ calcutta mi-a îndoit genunchiul înţepenit şi-am căzut supusă ca un sclav nu să te cuceresc/ săgeţile lumii mi-au otrăvit tendoanele dezlegându-mi mâinile coapsele şira spinării/ călare pe elefanţi străbăteam europa într-un război cu mine însămi şi-ai ridicat steagul izbândei peste citadela ce sunt
omul negru n-a venit
eu nu mi-am tăiat pădurile/ seva lor sevă albă de mesteceni îmi scaldă ochiul orbirea nu doare/ mi-e teamă de orbire e singura fobie ce-o port în oasele-mi sure când nici nu ştii că nu vezi
reintru în jocul smintit al copilăriei mele ceasul bate ora unu/ omul negru n-a venit spaima orei când va veni ceasul bate ora două/ omul negru n-a venit/ apoi când îşi va smulge eşarfa de pe ochi şi mă va încercui fără efort îi voi sări în braţe înspăimântată de lipsa direcţiilor/ ştiind că toate drumurile se sfârşesc în el
nu de moarte mi-e frică pe ea am învins-o demult/ mi-a devenit camarad întru armele luminii/ de murirea ochiului mi-e teamă nu-i de mirare/ trăiesc printre orbi fără bastoane ei toţi spun că văd desluşit dar şi-au tăiat mestecenii
coşmar
râurile mele curg dând peste maluri mi-a fost frică de inundaţii dintotdeauna venise odată râul umflat şi negru/ a smuls coteţul cu puişorii de găină/ mă jucasem peste zi cu ei aurii şi pufoşi / strângeam mâna aspră a mamei cu puterea celor şapte ani neîmpliniţi căpiţa de fân a fost purtată printre trunchiurile plopilor ca o coajă de ou/ de frică trebuia să fac pipi tot mai des în noaptea aceea am plâns plecată pe genunchi la marginea patului implorând pe dumnezeu să ne vegheze casa
ce-aş putea face apelor mele/ coşmar ce-mi revine în nopţile când adulmec aiurea celulele cordului cum să opresc viitura/ ea înghite în loc să spele/ ea înneacă în loc să adape/ şi-n urmă mâlurile-negrite aluviuni de întrebări/ cadavre ce nu se vor îngropate/ coşmar ce m-a bântuit azi noapte apele mele revărsate peste ghizdurile fântânii apele mele purtate în mare m-am rugat cu plânsul icnit/ veghează doamne peste cordul meu în inundaţie
de mână cu dumnezeu
aş vrea să merg de mână cu dumnezeu/ printre ierburi/ să umblu desculţă pe apele rinului în köln nopţile trecute l-am văzut zâmbind/ ştia dinainte că nu voi dormi/ tocmai îţi împlinea visul deşi apucasem să-i promit că vreau să merg de mână cu el şi chiar mă întreb/ oare nu-i pasă de sfâşierea mea?
atunci am dat de mâna ta
palma bătrânului hamingway roasă de funiile ce ţineau peştele uriaş/ promisiune pierdută la mal mâna lui pavese scriind texte de care să-şi îndrăgosteacă cititorii ca apoi cu aceeaşi mână să se spânzure/ promisiune pierdută la mal mâna lui umberto eco aranjându-şi ochelarii imenşi demodaţi/ eşecul meu/ promisiune pierdută la mal mâna ta urcând pe şira spinării mele până la viorile mastoidei/ ca o promisiune doamne/ mâna ta
în băltoacele memoriei
am adunat ploile şi le-am aruncat în şiştarul folosit de bunicul pentru mulsul bivoliţelor nu prea îmi amintesc de bunicul/ era înalt în bătrâneţea lui ca un nefilim/ şi avea puterea să ţină ploile prizoniere/ cu mustaţa răsucită în moda soldaţilor unguri/ husari călare/ tremuram de frică atunci când îl vedeam/ deşi mama îmi spunea cât e de blând el tăcea/ tăcerea lui mă înfricoşa aşteptam să-i văd gura mişcându-se pe sub mustaţa de husar/ el tăcea/ uneori îşi amintea să zâmbească de va ieşi soarele voi şti că bunicul mi-a dat mie puterea lui de-a înrobi ploile/ de a le mulge şuvoi din negreala norilor tolăniţi în băltoacă asemenea bivoliţelor/ nebunelor
tu chiar crezi că semeni în urmă-ţi pustiu şi că imaginaţia te-a părăsit fierbând gelozii? nu-ţi voi îngropa la nesfârşit depresiile puterea ta când m-ai invadat e puterea bunicului
a doua scrisoare
îţi scriu o nouă scrisoare/ fiul meu ascultă muzică house/ I know there’s something in the wake of your smile/ afară zăpada murdară stăpâneşte maşinile/ le ţine prizoniere în nemişcare/ pe autostrada bucureşti-piteşti au fost 72 de accidente azi/ poate mai multe/ mie îmi place cifra aceasta/ e multiplu de 9/ I get a notion from the look in your eyes/ am avut şi alte animale în colivie nu doar papagali ca acesta care cântă cât e ziua de lungă/ poate nu de fericire ci de furia gratiilor/ listen to your hard when he’s calling for you/ porcuşorul de guineea era mai liniştit mai ales dacă ronţăia morcovi/ doar peştii din acvariu erau fără sunet/ va veni o vreme când voi creşte papagali în acvariu peşti în colivie/ morcovi în calculatorul fiului meu/ there nothing else you can do/ nimic alceva nu va fi de făcut dacă nu-mi ascult inima când ţipă învelită în pericard ca s-o bag în seamă/ o dată măcar
inel
doamne/ ai reuşit să pleci şi te iubesc mai mult de când te-ai dus/ şi fiecare urmă a pasului tău o adulmec şi le sărut cu buzele/ şi le sărut cu dinţii/ şi le sărut cu clavicula (ţii minte când prima dată ai descoperit-o şi de subţire ţi-a fost teamă s-o atingi?) şi îţi acopăr paşii cu vântul/ cu miresmele cărnii mele/ cu diamantul din inelul venit în ziua plecării/ te-ai dus şi ducerea ta mă umple de parcă ai fi venit/ de parcă ţi-aş fi cuprins genunchii în irişii mei aurii/ pentru eternitate
îşi văd spatele puţin aplecat spre stânga/ acolo unde inima ţi-e povară de prea mult sânge/ unde rănile ţi le-ai închistat ca să nu le vadă pruncii/ te văd doar din spate cum pleci/ aşa cum moise prin crăpătura stâncii pândind l-a văzut pe dumnezeu căci faţa dacă i-ar fi văzut-o ar fi murit/ şi preamult mă iubeşti ca să-ţi întorci cărările spre mine/ sunt capăt de cale ca o ghilotină/ de-aceea îţi risipeşti cărările pe câmpuri de vânătoare nemaiaşteptând nimic decât să trecem cu barca dincolo de mare
melancolie de iarnă
nu se mai zăresc fetele în timpul verii cum îmbracă ii brodate cum încalţă opinci şi-şi împletesc părul în cosiţe/ catrinţele au ajuns în muzeul etnografic pârâul aduce pe unde pungi de nylon şi sticle de plastic oraşul meu uită adesea să respire/ se va sufoca în curând sub obrajii vineţii/ stau la fereastră privind tramvaiele în zăngănitul lor purtându-mi tinereţea ca în cufărul nostru din lemn vopsit în verde/ îl folosise fratele meu când l-au dus în armată la vânători de munte/ plângeam în colţul odăii de mila lui s-a întors tuns chel şi din ziua aceea i-am văzut pe frunte o brazdă de înţelepciune tristă/ încât nici azi nu ştiu dacă există înţelepciune veselă iar cufărul din lemn vopsit în verde cu lacăt uriaş s-a rătăcit în vreun pod vechi printre pânze de păianjen/ fratele meu are fruntea plină de riduri înţelepciune evidentă îmi spun zâmbind trist eu încă privesc pe geam cum tramvaiele îmi gonesc viaţa printre fulgii de zăpadă ce se topesc murdar
gripă de solstiţiu
febra îmi dansează celule într-un foc de artificiu nocturn cuvintele se împiedică de limbă şi refuză să devină vorbe oare mai călăresc haiduci prin pădurile noastre? zăpezile se topesc sub paşii mei învăluiţi în febră apar fragi roşii pe urmele lor ca-n poveştile fetei trimise iarna în pădure de vitrega cea nemiloasă sigur că nu există prinţi/ nu mă refer la cel de monaco, din japonia sau din alte regate/ azi ştiu că cel pe calul alb s-a nins peste ţarinile pământului întreg şi paşii mei fierbinţi îl topesc/ îl port în oasele-mi albe/ în tremurul încheieturilor tropot de apropiere aud peste ţara mea cu ieşire la mare corăbii de fenicieni mi-au adus alfabetul/ acum pot scrijeli cuvintele nerostite pe talpa picioarelor învăluite în febră le vei citi cum indienii citesc urmele prin vestul sălbatic
implorare
stau îngenunchiată pe pieliţa ochilor tăi sub transparenţa lor cenuşie îţi caut pupilele dilatate în continua teamă de-a mă pierde/ dacă aş săpa cu unghiile aş cădea în golul cuprins între irişi cum alice în ţara minunilor căzu în vizuina iepurelui aşa aş intra şi eu când mică de tot când mare ca să nu mă încapi/ aş intra în ţara minţii tale/ am văzut regii din tine chiar fără s-ajung în camera cu cheiţă/ se plimbau desculţi ca mahatma gandhi în modestia celor care nu se consideră mai mari decât a lăsat dumnezeu ca ei să fie/ aş vedea nebunia jucându-se un cricket printre pacienţii contemporaneităţii/ în genunchi pe pleoapă caut ochiul tău semnul că eşti iubit de dumnezeu/ şi globul ochiului tău devine mare cât o planetă cu ieşire la marea dinspre univers/ fiii lui dumnezeu joacă şotron şi fiecare câştigă
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
