MEDALION LITERAR - Mariana ZAVATI GARDNER

Impresii şi selecţie de Eugen Evu

Mariana Zavati Gardner s-a născut la 20 ianuarie 1952 la Bacău, România. Absolvă studiile la liceul „Vasile Alecsandri” şi apoi Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, Facultatea de engleză-franceză. Studii universitare la Leeds, Institutul Goethe din Rosenheim şi Ecole Normale Superieure, din Auxerre.Este membră a American Romanian Academy of Arts and Science, U.S.A., LiterArt XXI, USA şi International Society of Poets, USA. Deţine numeroase premii pentru poezie, Între 1996-2oo6, în USA şi Canada Din 2oo6, devine şi membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj Napoca. Câteva titluri din opera sa: Whispers, The Journey, Watermarks (Regatul Unit),Poezii ( în patru ediţii ale Cenaclului George Bacovia din Mannheim, Germania); Travelers (SUA). Bilingve: Pilgrims- Pelerini,(Cluj Napoca), Bequets- Moşteniri, idem, Seasons, Skethes (Regatul Unit .Oprimă antologie de autor este editată la Iaşi, editura Fides, 2006.

Scriitoarea româncă are un itinerariu literar ascendent, poezia ei este una a expresiei directe, cu inserţiuni biografice ce par să fie un izvor de prospeţime, de limpezire a unei memorii afective puternice, vibrante şi confesive..

Metafora se „incarnează „ spontan”, ca o substanţă „developată” retrospectiv, cu irizări de fântână cinetică…Un mesaj moral –umanitar autentic, interferând cu emoţii ce conţin în sine un estetism pur, de inocenţă „paradiziacă”, relicve ale unei îndepărtate tinereţi în spaţiul originar, are continuitate sub zările exilului , fără a fi traumatic..Evocările sunt prezente şi în epica ei , iar avantajul cunoaşterii bune a limbilor latină, franceză, germană, spaniolă şi italiană (profesate în ţară, apoi la Essex şi Norfolk- unde trăieşte acum cu familia ei), - se simte din plin în literatura.

Ce pare a fi pentru Mariana Zavati Gardner o a doua natură, sau mai bine spus, natura de profunzime, însufleţindu-i existenţa şi fiind marcată de daimonul mărturiei-mărturisitoare .

Un exemplu viu despre legătura dintre fiinţă şi origine, înnoindu-se mereu prin scriere, prin Arta Trăită. Poezia ei este „oglindă vânătoare printre amintiri”, zilele noastre sunt „seminţe nechemate în grădină/ călăreţi pe curcubee..” iar în halucinantul poem- strigătul la cer are răsunet de trâmbiţă apocaliptică, iar arhitecura ingenioasă, prin repetare a două versuri-cheie, face din poemul „Se ştie „ o cappo-d-operă…Demontând structura acestui poem, reductiv, la primele versuri, obţinem un S.O.S. trimis în spaţiu, către o entitate divină : Se ştie unde suntem/ Ne măsoară cum folosim timpul/ Se ştie unde locuim/ Ne evaluează randamentul/ Ne măresc productivitatea/ Ne introduc dispozitive în trupuri/ Gândesc că-i vădit potenţialul/ Cred în truda ieftină/ Cred în profituri masive „

…Am selectat un mic eşantion din poezia Marianei Zavati Gardner, din finalul corolarului de faţă,, spre edificare a spuselor de mai sus, am procedat la separarea poemului acesta memorabil, demn de un mare premiu (!), în partea constitutivă care conţine cutremurător MESAJUL OMULUI într-o lume în care „formele înghit flămânde sate naive „ ,o lume ce se autodevoră, mesajul unei conştiinţe hiper- lucide, alarma faţă de distrugere, înregimentare şi decadenţă …Povestea oamenilor pare să repete povestea zeilor din illo tempore, răzleţi prin mitologiile lumilor paralele în care ne rotim ca într-o centrifugă …Consider poemul „ Se ştie „ printre cele mai importante din câte s-au scris în limba română !

Strigătul Poetului este profetic şi nu vom fi iertaţi dacă nu-l amplificăm, prin rezonanţă : undeva, poate stihial din noi înşine, se conturează ameninţarea escatologică, de care memoria ancestrală îşi aminteşte şi cuvântul poetic dă seamă .”Glasul prins”, captiv, evocat într-un poem, este glasul raţiunii, el răsună româneşte, înspicat – răspicat este dintre cele ce fac auzit sufletul ce rămâne românesc, simţindu-se acasă oriunde pe planeta oamenilor. Patosul poetessei este patosul iubirii de aproapele, de departele, al iubirii de semeni.

Cumpăna

Ce-a rămas din ce-a fost ?

Eclipsa o cumpănesc în grădină

lume la amurg

Taifas sau plimbare în colivii,

Chei de oprit oameni în cuşti

Sentimente se îneacă în spumă,

Se hotărăşte o viaţă artificială

Decizii isteţe în laboratoarele

De sub pământ, de sub ocean

Să nu se ştie, să nu se vadă.

Impresii? Erori ?

Totul e pe dos

Totul e haos

Pământul e acoperit de ciment,

De pietre, de cărămizi

De forme care înghit

Flămânde sate naive

De pe pavajul drumului…

Secolele se prind de mână,

Planete şi stele se sting

Speranţa

Scriu de departe o carte poştală

Am dorit pe coline să ne atingem

Ornamente pe pervazul ferestrei

Pe cer se văd norii în flăcări

Ne târâim cu bucurie de-mprumut

Speranţa e sfărâmicioasă ca rugina

Oglindă vânătoare printre amintiri

Departe, tare departe …

Se ştie

Se ştie unde suntem