 Trandafirii galbeni
Suită
poetică de Monica Ilaş
Impresii si pareri personale in FORUM
Monica
Ilas, nascuta in orasul Nasaud, judetul Bistrita-Nasaud, in
ziua de 28 mai 1976.
Scoala Generala urmata in localitatea Ilva Mica,
Judetul Bistrita-Nasaud.
Absolventa a Liceului "George Cosbuc" (sectia
filologie - limbi moderne) din Nasaud.
Licentiata in Stiinte Juridice -Facultatea de Drept,
din cadrul Universitatii Europene Dragan - Lugoj in 2003.
Debuteaza in presa literara, cu un grupaj de versuri,
in "Paralela 45" - supliment de cultura al cotidianului "Renasterea
Banateana", Timisoara.
Laureata a Festivalului - Concurs de poezie "Gheorghe
Pitut", editia a V-a, Beius, 2-3 iunie 2000, premiata cu acest prilej de
revista "Tribuna".
Grupaje de poezii publicate in revistele: Luceafarul
(22 noiembrie 2000), Tribuna (septembrie 2000) in Paralela 45, supliment
de cultura al cotidianului "Renasterea Banateana", Timisoara si
Rasunetul (iulie 2001).
Primul volum de versuri: Zapezi abstracte -
tiparit la Editura Marineasa -
Timisoara, 14 noiembrie 2000.
Cronici si comentarii despre volumul de debut au
aparut in Mesagerul (28 iulie 2001), Hyperion (nr. 1/2001), Poesis
(nr.38/2001), Rasunetul (iulie 2001) si in alte publicatii timisorene.
Al doilea volum de versuri : Secretul spiralei -
publicat la Editura Augusta -
Timisoara, decembrie 2001.
Cronici si comentarii despre Secretul spiralei au
aparut in Rasunetul (nr.3091 la 1 febrarie 2002), si in alte publicatii
nationale.
Al treilea volum de versuri : Icoane de aer –
publicat la Editura Waldpress-
Timisoara, aprilie 2006.
Selecţiuni din volumul I
Zapezi
abstracte - Editura MARINEASA
2000
Trandafirii
galbeni
Cad mugurii la
margini de religii
cand verzile
monezi batute-n ape
duc trandafirii
galbeni in vestigii
si-nalta mare
arde mai aproape...
E rece focul
semnelor desprinse
dintr-un ceaslov
uitat pe masa...
Trec vastele
pustiuri stinse
prin umbra
veche-a unei case...
E straja de
matase violeta
fara legenda
dusa intr-o cupa
si armoniile de
trioleta
rasuna inainte
sa se rupa...!
Sfantul Don
Quijote
(Paranteza)
Cand iti
vine o scrisoare de la un necunoscut,
cu un semn
de intrebare desenat la inceput,
sa-i
raspunzi in spaniola si uitand tot ce-ai stiut,
sa-l
gasesti fara busola, in desertul sau tinut...!
Semnul de arama.
Templele luminii.
Intamplarea
verde. Marile erori.
Inspre
miazanoapte - turle mute, pinii
Sfantul Don
Quijote. Luptele cu mori!
Raul care urca.
Macii de argint.
La rascruce -
doua rauri ramurite.
Drumul catre
tine, printr-un labirint.
Nimfele de
gheata albe despletite...
Sfantul Don
Quijote sa te aiba-n paza!
Vantul care bate
sa te arda bland!
Don Quijote -
sfantul - pana la amiaza
sa te aiba-n
paza, sa te schimbe-n gand!
Cina cea de
taina
O sonata de
lumina...
Valul pe nisipul
stins.
Taina. Versul si
la cina
suna-argintii un
invins.
O sonata. Trei
cuvinte
curg de sus in
jos arzand
si in gerul lor
fierbinte
se incheaga
tristul gand:
sa iti duci prin
lume crucea
de silabe si de
vant
si sa nu treci
de rascrucea
dinspre mare
spre cuvant!
Selecţiuni
din volumul II
Secretul spiralei -
publicat la Editura Augusta - Timisoara, decembrie 2001.
Cad vocale
 Vocalele
ne pierd in lume.
Ele calca pe iarba
obosita
intre ceea ce a fost
si lumea intrata intr-un
minut.
Ard inapoia noastra,
strabat trecutul,
i n o g l i n z i ,
intorcand ocheanele de
samburi
i n m i r e s m a t i .
Pustiuri in floare,
pustiuri in stoluri,
pustiuri in ninsori,
pustiuri in undele
m a r i i ...
Semnele ne pierd in lume
certandu-ne cu lacrimi de
valuri
s o l e m n e
ca furtunile cenusii
strabatute de umbrele
a b s e n t e i.
Acolo, parasite in vai,
ne-au ramas urmele
vinovate.
S u n t e m v a n a t
intr-un loc fara
prada.
Vocalele cad in
perfectiunea
s f e r e i.
Dincolo de
zodii
Nu stim sa plangem,
nu stim sa auzim tacerea,
a f l a m p r e a t a
r z i u
despre lianele din
curcubee
s i p l o u a r i t m
i c,
iar noptile nu au
contururi...
S u n t e m , i n f o
s n e t e,
s t o l u r i t r i s t
e !
Nu vom sti niciodata
daca oglinzile vor invinge
d i n c o l o d e z o
d i i !
Vom cadea tot mai aproape
de pajistile incolore
si yolele, purtate de
cantec,
v o r a c o s t a
la tarmul v o c a l e
l o r viitoare.
Nu stim sa adunam,
nu stim sa numaram,
ne pierdem cu fiecare
indoiala,
printre catedralele
toamnei.
si n i n g e v i o l e
t
c u f r u n z e de h
a r t i e
si pleoapele de vant
c a d - peste greseala
norilor !
Se
intampla
Voi sta alaturi de gandul
tau
in g e r u l i m p e
r i a l.
Pierde-ma - ecou de
sticla -
si sculpteaza-mi - ca pe o
zvelta
coloana dorica - b a t
a i a inimii.
Incoroneaza-ma,
odata cu
e r o a r e a
plansului altora
sub greutatea strabuna a
cerului;
nu starni sufletul
fluturilor
ca sa-mi ameninte p l
e c a r e a.
Intinde bratul si arata-mi
ce ascunde
petala cenusie a
ziguratului...
A d i c a -
i n t e l e p t u l d e
s e r t
si furtunile nisipurilor
din clepsidre.
si misterul de piatra
al templului
in care odihneste -
mumia incendiata
a ultimului fulg de zapada.
Selecţiuni din
volumul
III
Icoane de aer - Waldpress 2006
Sublimul din
zar
Ascultam gandul marelui
zar
cum imi sculpteaza nuantele
purtate
inspre nasterea sudului.
Se facea ca locuiam intr-o
lume
unde nu eram decat un simbol
printre
anotimpurile obosite.
Nu cunosteam intamplarea
verbului...
Mai tarziu, beznele ovale
deasupra piramidei de cristal
au cautat miezul intrebarii
si celalta jumatate a
fiintei.
A fost primul semn despre
eroarea
care avea sa se nasca din
misterul
unui simplu punct.
Aduceri aminte
Rascoliti de vocale, am chemat cerul
sa ne insenineze cu o victorie
desavarsita
sunetele atrase de coloanele straluminate
ale templelor -
printre fantomele aducerilor aminte.
Ne revarsam printre stanci
si ne indreptam tot mai adanc
- precum in amurg, zodiile abstracte
si colturile astrilor din cer -
intr-o lume cu pleoapa cazuta
peste mileniul nostru geometric .
La marginea algelor, fiecare
ne-am plecat obositi genunchii
si am cerut continentelor intarziate
- gloria din misterul spiralei.
Am ramas acolo regasiti printre adjective
bantuiti de semnul cel mai stiutor
- numit mirare .
Marea indoiala
Marea indoiala a trecut
prin mine
Ochii lumi-albastri ard si
ma fac scrum.
Ninge peste ganduri stele
albe, fine;
Intr-un alt deceniu umbra
lor de fum.
Ceasuri fara ace numara
secunde.
Astazi cade nordul. Maine
este acum.
Iese din greseala taina
care-ascunde
Lumea in parfumul gerului
postum.
Am ales din toate formele
rotunde
Sarpele spiralei ca sa-mi
fac alt drum…
Comentarii de la cititori
Thema: Reconfigurare
Kommentar: Ce bine ca am scapat in sfarsit de monstrii sacri, de nume
grele cu burti mari care golesc cramele storcandu-si creierii sa scrie o
poezie adevarata!
Cand am citit prima data poemele autoarei Monica Ilas am avut o reactie
de respingere: parca auzeam ceva din Paunescu.
La a doua citire insa am avut revelatia: registrul grav si abrupt pe
care-l sesizasem si care mi-a creat o stare de disconfort era dublat de
o sensibilitate aparte. Nu credeam sa existe cineva care sa-l detroneze
pe "marele Paunescu". Iata, am exemplul care confirma regula - MONICA
ILAS.
Nu voi spune ca versurile acesteia sunt mai bune decat ale barzilor
momentului - voi spune ca ele chiar sunt mai bune. Iata poemul "Cina cea
de taina":
Cina cea de taina
O sonata de lumina...
Valul pe nisipul stins.
Taina. Versul si la cina
suna-argintii un invins.
O sonata. Trei cuvinte
curg de sus in jos arzand
si in gerul lor fierbinte
se incheaga tristul gand:
sa iti duci prin lume crucea
de silabe si de vant
si sa nu treci de rascrucea
dinspre mare spre cuvant!
Nici urma de delir fonetic intalnit la tot pasul prin literatura romana
moderna! Nici urma de idee dezvoltata pe parcursul a o suta de strofe!
Nici urma de infatuare grosolana gen Emil Brumaru! Nici urma de sechele
ramase in urma trudirii sub severitatea unui presupus maestru!
Prin aceasta poeta, poezia cu rima se reconfigureaza - alte dimensiuni,
alt parfum.
Multumesc, Monica!
E-Mail: calin27tiplea@yahoo.com
|
