|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Grafica de Roca (Agero)
Nicolae EREMIA, născut la 3 august 1948, comuna Teiu, judeţul Argeş Studii: Institutul de Învăţământ Superior Piteşti, Facultatea de Învăţământ Tehnic, TCM, promoţia 1980.
Un volum de versuri – „Roţile de osândă”, Editura Tiparg, 2007 A publicat: poezie, proza, cronici si medalioane literare in revistele: „Agero”, „Argeş”, „Săgetătorul”, „Cafeneaua literară”, „Societatea literară”, „Criterii literare”, şi în volumele colective:
· - Atelier de creaţie (pseudo-antologie literară)-versuri, Piteşti, 1980. · - Anii devenirii noastre - antologia Cenaclului Literar “Liviu Rebreanu”, 1983. · - Arc peste timp-culegere de versuri, Bucureşti, 1977.
Premii: În anul 1980 - premiul revistei “Argeş” la festivalul de poezie „Traian Demetrescu” de la Craiova. În anul 1983 - premiul I pentru poezie la festivalul interjudeţean „Argeşule plai de dor” .
Co-fondatorul cercurilor literare:
„Ion Pillat” din Stefăneşti ( 1967), „Erou Ion Ştefănoiu” (1970) „Metamorfoze” ( 1976)
Membru al Cenaclului Literar „Liviu Rebreanu” din anul 1967 În anul 2004 inclus în „Enciclopedia valorilor argeşene - Cine e cineva în Argeş”
------------------------------------------------------------------------------------------
POEME (SELECTATE)
*****
Ai învăţat să umbli singură prin mintea mea. Te pierzi ,dar eu cercetez urmele, ca într-un codru des, înfrunzit. Te aflu si îţi fac jocul; hălăduieşte cât poţi prin văi şi pe dealuri, cât codrul îţi mai ascunde urma de fiare, cât codrul de fiare, îţi ascunde urma. Vezi, când zboară cocorii, este semn că toamna-i aproape; în codrul desfrunzit nu te mai poţi ascunde de himere iar eu , toamna, nu mai port nimănui de grijă.
*****
Toate sentimentele mele sunt la capăt de linie. Se scoală cu noaptea pe umeri să pornească pe traseele lungi ale zilei. Sunt ca nişte autobuze uzate de atâta umblet şi mă tem deja ca vor fi scoase de pe traseu. De atunci, nu veţi mai călători cu ele, niciodată, vor fi trasee anulate. Veti lua un taxi modern şi veţi fi duşi în noua era a poeziei. Fiindca am investit totul in sentimente ma voi transforma in amintiri .
*****
Era vremea copiilor cu cheia de gât, când părinţii îşi spuneau mai multe vorbe în scris, lăsându-şi lacrimile, unii-altora, prin bileţele şi apoi plecau la serviciu. Era vremea copiilor nesupravegheaţi cu orele pentru că părinţii treceau de la o coadă la alta, pentru carne, ouă sau hârtie igenică după care, plecau la servici… În acea vreme, biletele conţineau sarcini, „foarte importante”. Unul din copii mei, analfabet pe vremea aceea, colecţionar de ambalaje de gumă de mestecat, o raritate… a confundat biletul, pe care i l-am lăsat soţiei, cu o nevinovată hârtiuţă desenată şi… l-a pus la colecţie. După câţiva ani, pe vremea când devenise semianalfabet, descoperea biletul meu şi-mi reproşa pentru greşelile de exprimare . Cine mai avea grijă de cacofoniile dintr-un bilet oarecare, când,la dugheana de jos se vindea hârtie igenică? Am înţeles totuşi că o asemenea neglijenţă te va supune unui rechizitoriu, al timpului şi vei roşi în faţa “judecătorului”. De atunci îmi cizelez gândurile înainte de a le trece pe hârtie. De unde ştiu eu că o ciornă nu se va strecura printre ambalajele de gumă ale vreunui stră-strănepot. De unde ştiu eu că micile mele erezii nu vor parveni, cum spuneam, urmaşilor, făcându-mă vinovat de pata aruncată pe obrazul cultural al începutului de secol XXI.
*****
Am îngenunchiat ani în şir în albia râului, nisipul aurifer al poeziei necontenit l-am cernut, buzele însetate au sorbit apă tulbure, rănile au sângerat,… Sunt bogat îmi ziceam uneori cu o inconstientă lăcomie; roadele mele vor ostoi foamea urmaşilor mei îmi ziceam, în locul rugăciunii de dimineaţă... Către asfinţit, înaintea somnului lung , gânditu – m - am să număr pepitele,… doar câteva mi-au ramas cât să pot dovedi că am fost un căutător de aur.
*****
Noaptea m-a răpus cu un alb de nesomn, se vesteşte-n statui evadarea din vise, pe eşafodul alb al hârtiei, robite de zbor, stau gândurile mele ucise.
*****
Am ajuns iarăşi acasă… curtea înghite frunzele de nuc an după an, rufe la uscat nu mai sunt, casa e goală, scaunele pustii, semn că spaimele mele se adeveresc. Părinţii sunt pe undeva… să - mi pregătească aşternutul pentru câteva nopţi de locuit într-un muzeu, alături de amintiri : „copiii se hârjonesc în tindă imitând jocul îngerilor, în jurul unui blid, la o masă rotundă” .................................. Am călătorit ca un bumerang în propria viaţă - muzeu şi am eşuat stelele nurmărând.
*****
Am iubit toamna întotdeauna, o îmbrăţişam în propria-mi inimă cu frunze cu tot. Acum o detest ca pe un vechi instrument peste care arcuşul trece, spre ultimul anotimp
*****
În numele teiului din vale, am primit azi, în ultima zi de iarnă, un număr de zile de primăvară, cât un anotimp: trei zile urâte, zbârcite şi rele, alte trei, cât o pierdere din vedere, iar pe ultimele, le voi primi la schimb: una de azi pe una de mâine. Am mai primit şi zilele calde cu inventarul din flori, parfumuri, însoţite de un Cavaler cu armura, suliţa, calul şi balaurul din dotare. Pentru toate răspund cu inima.
*****
Cuvintele mele ies din ascunzişuri când asupră-mi se lasă liniştea; le ademenesc cu câte un vers, cu câte un poem… ce-mi scapă printre randuri, sălbăticite, le arunc în lupta de zi cu zi. .................................... În panoplia mea de vânător, trofeele sunt fluturi de noapte şi vulturi striviţi de creste.
*****
Am reţinut din poveştile copilăriei, pilda unui trecător care nu a rămas nepăsător faţă de fântâna secată şi nesleită, faţă de pomul fără roade, sau de cuptorul părăsit, învrednicindu-se să le îngrijească. De câtva timp ştiu o fântână care nu mai ademeneşte trecătorii cu izvoru-i secat, de aceea, nu mică îmi este mirarea când cineva încearcă să dovedească vechiul izvor, în banuiala sa că ar mai putea ostoi setea trecătorilor. Sper să nu mă săvârşesc până nu ajung să-i răsplătesc osteneala.
Nicolae EREMIA publicist, poet
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart. Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
Nicolae
EREMIA