|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Debut la AGERO - Întâmpinare de Melania CUC, redacţa Agero Carmen-Caliopi Dicu
Cred că aceaste versuri o definesc pe Carmen - Caliopi Dicu. Ne-am cunoscut-o cu ceva ani în urmă, în tumultul unui Bucureşti literarfertil, în care talentul şi perseverenţa erau considerate a fi coloanele pe care , un poet îşi putea construi ceea ce ne place să numim, opera de tinereţe. Poezia Caliopei m-a frapat de la începuturi prin-un modul inedit, personal, de abordare a ideilor filozofice folosindu-se, în poem, de un stil modern şi în care sintagmele reverberau cu fragilitatea de porţelan de Maissen. Un mod de a fi al poeteselor care nu se feresc în demersul lor creativ, nici de romantism, nici de experienţele dure, realiste ale prezentului. Carmen-Caliopi Dicu a debutat la o vârsta adolescentină aproape, în Revista Familia, cu poezia Căutare. De-a lungul anilor a câştigat mai multe premii la concursurile naţionale de literatură. A scris, susţine ea, doar când a avut o mare inspiraţie şi inspiraţie, slavă Domnului, zic eu, a avut mai întodeauna. În anul 1997 a publicat volumul de versuri ,,Pe marginea eului meu" - la Casa Omnia Cartexim. Un volum de succes. Intr-o vreme ne intersectam pe culoarele Casei Presei Libere din Bucureşti. Pe atunci, amândouă, lucram în presă, ca reporter sau redactor, la reviste diferite evident şi care nu mai aveau de-a face cu literatura, cu poemul. Dăunezi i-am regăsit, cu bucurie, numele, alăturând un grupaj de poeme, în Inbox la Agero. M-am bucurat că a rămas fidelă unei vocaţii, fără slujirea căreia, ştie mai ine ca mine, nu va reuşi să se înţeleagă, să se regăsească pe sine la adevărata-i valoare artistică. ,,În prezent sunt studentă (întârziată) la Filologie şi am terminat al doilea volum de versuri,, - spune ea ca într-un raport la ,,ordin,,. Nu ne mai rămâne decât s-o felicităm şi în tihna acestei toamne cu miere în loc de lumină de Lună, să-i citim poemele, să ne bucurăm de bucuria ei împreună.
Melania Cuc, redacţia Agero
La distanţă
O palmă sub mersul lumii Am să întind Să nu orbesc în ziua scoicilor albe, Ca o parabolă - un zid, Prăbuşit în articulaţia numerelor. O pasăre am să închid Să plutesc, şi de sus Să pun pietrelor nume frumoase Că ne poartă chipurile Înrămate în somnul călăuzei. Un glas am să aştept La poarta a două chemări Să-i întrerup durerea La distanţă de un poem Care n-a fost niciodată fluier.
Poate
De dincolo doica-mi cântase în leagăn Că am să vestesc mai pe seară o teamă, O frică verticală pătată de cuvinte, O mână spoită cu sânge Din care creşte firul apelor tulburi. Am să mă ascund ca un gol - am spus - din lipsă de multă culoare, am să sap un munte desenând convoaie de litere stilizate într-o cutie cu glasuri. Poate şi o pădure să însufleţesc Care-şi usucă puterile spre toamnă - această artistă a aşteptărilor mele – la picioarele căreia m-am înrudit cu tăcerea, şi-am pipăit adevărul în cochilia melcului - această spirală devenită măsură - .
Haide
Întârziem la recepţia dată în cinstea lumii! Grăbeşte-te, pune pe masă Salba cu galbeni. E prea devreme sa treci podul Spre care nu se uită nimeni. Ascultă cum se rostogoleşte O lacrimă de poet. Nu te mai farda! - au înflorit cireşii – zidurile caselor se năruiesc. Haide odată, întârziem la recepţie! În noaptea asta pică din cer absolutul! Hai, să-i prindem risipirea!
Pe scena
Pe scena ironică a vieţii Se cerşeşte timpului o armură Pentru fluturi, De la genunchi spre călcâie Să le crească aceeasi umbră La o anumită oră Înghesuită intre celelalte patruzeci. Aşteptările se cuceresc Cu ochiul liber La bariera verbului Care jinduieşte după pasul incert Al acrobatului între vedenii. Oricum cea mai sinceră poezie Rămâne noua hartă Crăpată de fluvii.
Anotimpul
Iert mai puţin decât Dumnezeu - o pictură pe care nu s-au uscat culorile – înnoită mereu cu o naştere cât o călătorie.... Înapoi sunt dovezile firii liniştite Până la cuvânt Înapoi privind Unu şi cu unu fac o mulţime Care se iubeşte de-adevăratelea, Care adună o mie de scoici inventate Şi dezleagă o mie de blesteme Din morminte. Doamne, iert mai puţin decât tine Cifrele venite să aplaude Demenţa anotimpului din trecerea mea.
Ultimul vers
Ultimul vers m-a părăsit în deşert Risipit printre cactuşi. Atâţia ani obosiţi parcă O întreagă adunare, o nuntă. Toate iubirile au un miez depărtat – O sămânţă din coajă de perlă. Se face noapte! Sunt sora care nu vrea să uite De rude, Care fuge după anotimpuri Cu plasa de fluturi, Care aşteaptă pe cineva Să deseneze în jur un cerc Din care să nu iasă până la Înviere.
Înnoire
Singură pe balanţa renunţării Ascund golul Înaintând în alaiul pregătirilor Pentru prezent, Pentru un timp istovit – O unealtă a devenirilor În măsura ploii, Când veşnicul sufleor Îşi ispăşeşte rolul Cu viaţa dăruită drumeţului. În marginile mării arunc birul Peste care s-a trântit copacul întoarcerii Cu crengile urcuşului zilnic tăiate. Trebuie să mă mai nasc odată Şi nu ştiu Dacă vreo femeie mă va primi În pântec Ca pe un cer Care ar putea adăposti atâta peisaj.
Viscolul de lumină
Am să scriu un milion De poeme rotunde Într-o nouă formulă poetică, Pentru că am rămas cu luna în braţe Şi mă luminează de sus Să nu-i ghicesc rădăcinile. Fiecare pictor mută copacii spre durere La jumătate de drum Aşteaptă serile cu capătul lor funerar. Aceeasi umbră dintotdeauna Ne spulberă vârstele Pe caldarâm, Şi cetele de melci În care mi-au sângerat picioarele. E al tău poemul Cât să-ţi îndoieşti greutatea pe arcă Şi să scapi amurgul fiinţei În viscolul de lumină.
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
