 PAŞAPORT
PENTRU IUBIRE
POEME de Ioana GEIER ( Germania)
După debutul cu un roman
inedit ca formulă, combinând evocările auto-referenţiale, fruste şi
tulburătoare, cu reportajul verite şi poematicul-jurnalier,
(„Femeie, ia-o spre Vest”), Ioana Geier a publicat volumul bilingv
româno-german de poezie „Rochia de nisip”. Receptarea critică nu a
întârziat, fiind favorabilă în reviste ca „Orient Latin” şi „Nova
Provincia Corvina”, precum şi în „Agero”, cu o recenzie şi un medalion
liric.
Au urmat volumele „Gongul din
Altenmuenster” (roman cu nuanţă nuvelistică) şi o a doua ediţie, roman,
revăzut şi adăugat, cu acelaşi titlu. Câteva recenzii au fost şi aici
favorabile, dar şi reacţii controversante, ale unor scriitori români din
Germania…
Reproşurile privesc formula
directă, mărturisitoare, febrilă, pare-se neagreată de autori
conservatori. Însă este probabil că tocmai noutatea stilului să devină
un atu, subiectul dramatic al emigrării femeilor din Est în Vest fiind
unul dintre cele mai actuale şi deloc mistic!E xodul acesta este un
fenomen care inhibă dar şi incită la meditaţii grave. Individul căruia i
s-a promis „un cer nou şi un pămînt nou, dacă nu şi luceafărul de ziuă”
( Vechiul Testament) – arde în dilema promisiunii delimitate strict
„evanghelic”, sau doar geo-cultural şi habitual? Astfel, tema este
reluată şi liric, deoarece, recent, Ioana Geier a editat un al doilea
volum de poeme, titrat „ Paşaport pentru iubire”. Poate fi condiţionat
cu „ausweiss dincolo de fostul prag Schengen, un itinerar al iubirii
dezamăgite şi dornică a se replia sub alte stele”?
Un volum derulat
cinematografic, vibrant introspectiv, structurat unitar şi dezvoltând
poeme de mai amplă respiraţie faţă de „Rochia de nisip” ( poeme
reductive) - Ioana Geier se exprimă elevat şi în forma prozodică
clasică, în care muzicalitatea este complementară armonic emoţiei şi
senzualismului feminin remarcabil.
Recomandăm această carte ca
un frumos corolar al liricii de dragoste, în care elegiacul are doar
rolul umbrelor în pictură,dominanta fiind aspiraţia spre idealul etern
al iubirii şi prin iubire, a cunoaşterii. Limbajul este unul estetizant,
dens metaforic şi al sincerităţii necorupte de viruşii manierismelor
triviale.
Eugen EVU
Membru al
Uniunii Scriitorilor
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Din
volumul de poeme „Paşaport pentru iubire”
LA
PRAGUL NOU AL CĂRŢII
Eşti apărătorul meu
Doamne
În fuga asta nebună
Prin mine însămi
Să-mi regăsesc
Glasul de copil
Uneori atât de flămând
Tinereţea mea
Pe frânghii de fakir
Şi dedesubt
întuneric
e, poate,
ultimul fulger
când eu smulg paşii
spre o dragoste nouă
Prelungeşte, Doamne,
Ziua aceasta
Din ceasul tău
Cel mai viu
Închipuie-Ţi lumea cu mine
Încî odată
Aşa limpezită de mâna ta
La toate ţărmurile
Şi pe auriul, nisip de
oglinzi
Pe care cu degetul inimii
scriu…
ZODIAC
ROMANTIC
(ORHIDEE
AMARE)
1.( între răbdare şi
neîndurare)
Cu omenească măsură
Între răbdare şi îndurare
Ard înflorind între cuvinte
şi gură
Poeziile mele -
Orhidee amare …
2. (Între toamne şi
primăveri)
Se rotesc anotimpuri
Mai mult răsucindu-se
Şi săgeata palpită
nenoroc de demult…
E a lunii pulsaţia
Şi a inimii temerea
Că mă pierd şi pe mine
Cu norocul pierdut
Mi-i busola în inimă
Sub stelar azimut.
Te sărut, Primăvară,
Doar de tine ascult…
Calendarul cromatic
În grădina sub fluturi
E -al femeii din luturi,
Paradis ne- pierdut.
3. ( Doar gustând…)
Ne hrănim doar gustând
Din Celesta Iubire:
Eu mai mult dăruind
din puţin mult am dat …
Au cerşit jefuind, s- au
minţit
ca să fure
Poate- aşa Sacrificiul
Este Har feminin?
Cine arde să dea i se cer
Trup şi Gând
Eu sunt pomul prea greu
De fructe în Ancestrala
Pădure …
4. (Insomniile Memoriei
Freatice)
Undeva între zori,
Nici visat nici trăit
Ard şi arde cu mine
Un Mister fără timp
Un promis fruct oprit….
Doar gustat prin atingere
Jăruind în nestingere :
Căzut prin întrupată iubire,
Ţi-i minte, Îngere ?
5. ( Cabinet virtual
nocturn)
Slobodan, te implor, poate
ştii
Cine suntem rămaşi
prin iubire copii
Dar prin fibră şi plasmă
Copaci sub stihii?…
Nevăzută vreo stigmă
Dintre mamă şi fii?
6. ( Terapia scrierii
sepia )
Desfrunzite din carte
Cuvintelele râd
Dimineaţa suspină
şi iarăşi se duc
Undeva între noi
s-ar putea să-ţi deschid
cu genunchii o poartă,
cu fruntea o lumină….
7.( Taumaturgia)
Sacerdot prin cunoaştere
Slobodan Macedonul :
Doctor eşti şi de suflete
Ori numai de trup?
Poţi să-mi spui Adevărul:
Viaţa-i Vis sau de sine
Trezire?
Şi de ce de minciună
Sunt rupte, se rup, se rup
Şi ramura vie şi roada
Cea bună
Şi fiinţa de trup?
8.( Virtual’s consoluting)
Pe ecrane color Utopia
revine:
Scriu şi scriem cu umbre
colorate
De nori mincinoşi
Pe nisipul cunoaşterii
Între mine şi tine?…
Empatia aceasta ne face
geloşi
Parcă pierdem prin vise
Răul
lacom de Bine …
9. (Jocul vindecător al
artelor)
Doar prin Joc suferim
Vindecabil
şi-n carte
Labirintul din suflet
Se deschide în sus ?
Felurite ni-s tainele
Doar bătrânele Arte
Spre lumină ca plantele
Răsărind din crepuscul supus
?
10.( Înstelatul Cuvânt… )
Sunt legat- legănată de
Gemene Aripi
Sub Înstelatul Dumnezeirii
Simfonic Cuvânt !
Vântu-i fratele meu şi
totuşi duşman.
Sub un clopot strigam
„Cine eşti, Slobodan”!:
(Româneşte „Libertate”
ţi-e numele. Sfânt!)
Cine eşti fără umbră, în vis
Cine sânt ?
Poate-n codul genetic o
stigmă transpare
Jumătatea setoasă se frânge
cuvânt,
Jumătatea flămândă e pâine şi
sare
Numele tău mă dezmiardă şi
doare:
SLOBOZENIA-i Poarta
Sau doar o Cărare?
11.( Asemănare )
Îţi sunt aproape în departe
Şi mai lupt să-mi găsesc
Împlinirea şi Mirele doar
pentru mine
Răzleţită de focuri rabd
jocul lumesc
Pe sub stelele Nordului
La fel ca şi tine...
Tâmpla inimii mele în palmă
ţi-ar sta!
Neştiut te cunosc şi îmi spun
că eşti tu
Întuneric setos şi curat
te-aş lega
Nu de trup, ci de foamea
dintre Da şi- între Nu !…
(Două ţări, două lacrimi cu
deochi
Ne-ar lega ?)
12. (Rochia de nisip a
Miresei )
Rochia de nisip sidefie cu
fluturi
Sub furtuni se destramă
La un ţărm de Ocean..
Din talazuri să ies chiar
Furtuna
O chem
Ea te cheamă pe tine:
„Slobodan
Slobodan”!
Cartea Noastră-i
Oracol-Mărgean…
ELEGIE LA
ALTENMUENSTER
Femeie cu altar pulsând în
aortă
Şi cu pământ de flori
ocrotit de acasă
Aici, departe de ţara mea
Unde a înflorit violet-alb
liliacul.
Sunt în casa înstrăinării
dezamăgite
Legănată de un suspin de
talaz-
Cochilie răsucită în jurul
inimii…
Cuibul meu susţine copacul.
Cum să fii înţeles despărţită
de trup?
Sămânţa tropicală orhidee
muşcătură de zeu
- „rana din Mediterana”…
Suflet singur din care
cuvintele rup
Numai frunze amare şi fruct
vinovat
de femeie cu suflet prădat ?
Uneori sărutând doar icoane
de rouă
Şi năluciri tropicale în
unghi de cocori
Încolţită într-o carte de
iluzia nouă
A vechiului strigăt
(Suspin uneori …)
ELEGIE
PENTRU VINDECARE
(DECE AM PLECAT)
Am plecat să sacrific să
dărui să cânt
sunt în casa pădurii şi ardem
cuvinte
numărând asfinţitul promis
legământ-
Sunt femeia căutată de-un
drum care minte.
Doctore singur între mulţi:
eu nu cer…
Vindecând suferinţe te
vindeci şi pe tine ?
Noi venim de departe sub
Gemelarul Mister-
Poate ni se arată-n ascuns
Răul Bine?
În pădurea cuvintelor aud
ropotul mieilor:
O, poate suntem, prin
tandreţea şi prin mila de ei,
Jertfa cuiva? Sau jucăriile
zeilor
- Doctore, ştii să vindeci şi
îngeri femei ?
DEPARTE
DE ŢARA MEA
(MIC SEMINAR PSIHOLOGIC)
Departe în ţara mea toamna
arde în cuiburi
Berzele clămpăne pe stâlpii
din sate
Vânturi secerând tot mai
duşmănoase
Dinspre păduri se răzbună
turbate …
Am scris poezia iubirii
trădate,
Îmi cultiv Memoria care se
zbate
Lângă străinul ce lustruieşte
lăcate
Şi cu salivă Trecutul ca pe o
medalie
(Răzleţit mă crezuse ordalie
…)
Feminitatea îşi cultivă
narcoze din
Metafora letală a Crinului
Alteori nalbă tânără
înflorind peste ziduri,
Ca iedera roşie: peste zidul
vecinului
Iederă care sprijină zidul.
Zid mort ce nu s-ar susţine.
Agonic.
Scriu cum scriu înghiţindu-şi
urmele Drumul:
Inocenţa mea e aurul viu al
Esteticii.
Bărbatul din somn mi-a
tăiat
(Nu de tot) rădăcina spre
sus:
Coroana şi mai rămuros a
crescut
Între Răsărit şi Apus.
NU CRED
ÎN STIGMAT
Doctore, cel tratat într-un
fel
îşi vindecă
Medicul.
Nu cred în blesteme.
Există şi funcţionează
Doar Efectele lor placebo.
Este ceva în creier care nu
Ne- aparţine deplin
Noi suntem purtătorii
Unui logos divin.Cel străpuns
De cunoaştere.
În scânteia din spiritul meu
E un soare
Ca un punct de lumină
Pe vârful de ac.
VIAŢA noastră nu moare.
(Suflet bogat
Om sărac.)
PSIHANALISTUL
Cercetezi psihologia
norocului?
Oare Legea devenirii e a
foamei
Materiei de seminţe? E
Utopie
Sau este oglindire a
Spiritului
Dornic de carnală desfătare-
Vinovat prin cădere în sus ?
Este doar energia jucăuşă a
cerului
Dorindu-se prin naştere
creier?
ERATO
1.
Sunt o
virgină sălbatică
aruncată pe
urmele unui bărbat parcă orb
cum nu duc
nicaieri călcâiele lui sună
ca un ultim
ceas
noaptea
devine incertă
pe toate
laturile felinarului
ce-mi observă
ropotul de
monologuri al
inimii
Oricum nu
vede nimeni
nu, nu aude
nimeni
ai tu
perechea de ochi potriviţi
pentru o nouă
dragoste
cu ochii
închişi în afară ?
2.
Ne izbim de
oglinda cerului dansând
vieţile
noastre de fluturi însetaţi
pe-o culoare
mi-aş face
rost de tine schimbat
în clipele
acestea potrivite trădării
dar mai întâi
aş bate cu pumnii în
cealaltă
rătăcire aruncându-i
nisipul
reîntoarcerii
în ochii
oricum închişi aş bate
în vechitura
aceea prăbuşită între
parabole şi
braţe ce nu-şi mai pot
continua
trecerea când
mugurii pe
ramuri strigă
că se retrag
în seva tulbure
pentru o nouă
înrămurire
3.
Frânghiile
din flori de cireş
se rup iar
fereastra întredeschisă
înspre tine
n-o pot încă atinge
de teamă că
s-ar destrăma
nu pot sa ma
ridic
sa despic
vântul de neagră lumină
alergand
într-acolo tălpile îmi sunt grele
de la nuntă
nunta care
mi-a impachetat
sufletul şi
cerul în nori mincinoşi
zăvorandu-le
într-un inel
îngheţat
sub
limbă.
Cu golul
inelului scriu.
Ioana GEIER
Altenmuenster, 2007
Germania
|
Comentarii de la cititori |
|
[
Impressum ]
