|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Alexandru MĂRCHIDAN
Piatra din umărul drept
mi-au tras sufletul pe roată şi de-atunci el se dă tot mai des la o parte din calea străinilor. aşa pierd trenurile sărbătorile şi mă întorc acasă când cade luna în pantoful cerului. iar pentru că trebuie să pun ceva în locul lumii ce-mi trece prin faţă dau buzna peste primul înger şi-i fur copilăria.
Praf albit de sensuri
în casa ascunsă după norii viţei de vie somnul se transformă în călătorie. ultima dată unul din noi a ajuns până la marginea ţărmului de la care bunicul ne-a făcut cu mâna înainte să-l treacă barca peste apă. toţi cei plecaţi ne lasă semn de recunoaştere pe sprânceana stângă şi-nsemnatul e obligat să ducă prin ploi, prin vise, prin bucuria copiilor ce i se nasc urma ultimei călătorii. în casa ascunsă după norii viţei de vie cuvintele moşesc pe prag în fiecare iulie un început de cântec…
Noaptea nu există puncte cardinale
noaptea nu există puncte cardinale aşa cum pe obrazul tău stâng nu se citeşte niciodată visul de noaptea trecută.
daca întunericul ar fi o folie de plastic pe care s-o pot prinde în cleme eu şi bunicul am vedea să ne potrivim ceasurile la aceeaşi oră.
în ochiul tău nu mai există puncte cardinale pentru că altfel nu te-aş mai căuta în inimă de parcă aş păşi pe cioburi.
Patul lui Procust
pâcla a-nghiţit oraşul şi ascunşi în gulere curate ne întoarcem conştiincioşi după-amiaza în cutii. închişi cu săptămânile cu lunile cu anii cu vieţile lupi pironiţi de salcâm participăm la derularea nebuniei ce se-ntinde ca aţa dintr-un mosor scăpat de copii. domesticiţi până la sedare de stăpânii timpului ne-am lipit măştile pe feţe şi suntem rătăciţii carnavalului parcă nimeni nu ia de bun vuietul ăsta...
Punct de întâlnire
prin cuvânt face Dumnezeu pasul în curtea omului îi cercetează colţurile casei acoperişul temelia se priveşte în fântână şi îi gustă pâinea iar pentru a-l îmbărbăta îi arată cum frumuseţea zilei nu se măsoară în ceasuri.
Profeţie
alexandru mărchidan va muri de plâns el şi-a promis cândva să nu plângă şi de aceea trupul îi este plin de lacrimi ţinute cu forţa, de aceea el se află la orice pas în pericolul de a se evapora instantaneu.
Triunghi de lumină
sunt convins că raiul există şi că acolo bunica îmi va spune poveşti sunt convins că raiul există pentru că trebuie să fie un loc în care vei spune cuvintele nespuse la timpul lor sunt convins că raiul există pentru că mai demult m-am pierdut într-un cântec şi cântecele se reiau.
Detalii în alb
joc al identităţii orice ieşire din casă orice uşă apăsată cu lumina palmei joc al identităţii războiul acesta acoperit cu haina invizibilă a tăcerii (vei încerca să separi îngeri de monştri şi uneori chiar vei reuşi) joc al identităţii orice ieşire din sine mai ales în aprilie când greutatea frigului abia acum îşi dezgoleşte urmele.
se vor împărţi darurile ceasului şi dimineaţa în timp ce-şi beau cafeaua oamenii vor umple încăperile cu fapte încă nesăvârşite.
joc al identităţii ochii în care te pierzi.
Ochiul lui Shiva
se vor topi odată şi geamurile-acestea aburite care nu mă lasă să văd dincolo şi eu nu pot să nu văd dincolo pentru că abia după geamurile vieţii se poartă cealaltă pecete numai ochiul lui Shiva născut dintr-o incizie pe cord deschis ne-ar putea asimila în membrana propriei lumini
în acest poem este vorba despre vedere. un om era mai înainte de el adică mai înainte de cuvintele sale într-o zi a găsit sub braţul unei ploi un ochi fără arcadă după care a fugit o veşnicie sau două o moarte sau un demon şi ochiul se rostogolea continuu ca vocea unui fulger în timpanul unui copil părăsit în pădure şi-a ajuns s-a ascuns într-o iarbă pe un tărâm vorbitor unde fântânile se adăpau din buzele soarelui şi soarele era un vânător căsătorit cu marea fântână (cea care ne anunţă până la urmă timpul unirii cu apa) atunci omul rătăcit şi-a înfipt ochiul în frunte fără să ştie că între timp el însuşi devenise ochi şi nu mai vroia să fie altceva.
Gheaţa
mi-aş putea imagina că inima ta este un giulgiu în care mă îmbrac de bunăvoie mi-aş putea imagina că peste picioare nu-mi va creşte niciodată pământ că bărcile au pânze de păianjen agăţate de catarg că ploaia asta cade ca o capcană întinsă de nori şi totuşi aştept de fiecare dată vestea următoare…
Ea
ea a intrat pe uşă se uită în oglindă se uită la mine ea cu pasul cât distanţa dintre coarnele minotaurului trece din glastră în glastră din inimă la tâmplă unde creşte mare şi mică în acelaşi timp ea admiră toată ziua ceasul şi e geloasă pe braţele mele albe ea nu ştie de unde să mă înceapă când mă povesteşte dar găseşte întotdeauna un final de episod după care lasă puncte-puncte ea mă face să plec fericit dimineaţa de acasă să mă întorc fericit să îmi beau ceaiul de măceşe sau paharul de vin să scriu cu lumina stinsă noaptea şi să trăiesc mitologia cotidiană mai vesel sau mai negru ea stă (cu mici excepţii) numai în picioare şi e brunetă blondă sau roşcată – nu contează ea crede că nu ştiu nimic despre ea – şi are dreptate deşi… ea se îmbracă mereu în haine de gală ea nu minte nu fură nu înjură ea ştie prea multe limbi străine dar vorbeşte în tăcere ea se crede unică – şi este ea nu iese decât odată pe viaţă cu cineva când este geloasă pe braţele frumoase şi scoate pistolul şi trage fără ratări e simplă singură sinceră e Ea şi se adaptează uşor la orice tip de personalitate nu-i trimiteţi scrisori – va veni oriunde oricum…
Scurtul anotimp
trebuie să fi rămas amândoi dacă lumina pica de jos în sus şi de sus în jos şi de peste tot dacă din căuşul palmei ne sorbeam pe rând cred că astă noapte îmi rugam ochii să rămână închişi ca să nu pot spune că mâine n-o să te mai văd trebuie să fi rămas amândoi dacă florile desenate în praful geamurilor începeau să miroasă a ulei de migdală sub vitraliile lui Dumnezeu.
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România)
|
