|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Cu o prezentare de Adrian Dinu Rachieru
Monica ILAŞ (Italia)
Departe de „educaţia optzecistă” ori de furiile „milenariste”, închipuind – sub semnul enigmatic al zarului – graţioase icoane de aer, MONICA ILAŞ rămâne, şi la al patrulea volum, aceeaşi poetă delicată şi nealiniată. Au observat şi alţii din lumea scriitoricească: Monica Ilaş este acum o personalitate pe care se poate conta.
O lume geometrizată, bântuită de muzicalitate celestă şi de erezii cromatice invocând „sângele albastru al clepsidrelor” face loc, în universul său liric, reflexelor parnasiene, tăcerilor albe (ocrotitoare), ţipetelor de lumină. Totuşi, cascada cuvintelor diafane, sub care – ghicim – pulsează afectul (ţinut sever sub control) nu îngăduie exhibarea sentimentală. Dar refuză şi masca glacialităţii. O poezie „cuminte”, am zice, ignorând peisajul, vai, în plină explozie vulgarofilă; şi o poetă care, negreşit, va „creşte”, închinându-se „rugurilor de cuvinte albastre”.
Adrian Dinu RACHIERU Foşnet
Foşnetele verzi ale frunzelor coborau printre anotimpurile abătute !
Trecea, foşnind, întâmplarea peste lume…
Rândurile de semne se întristau, sunând – adunau şi scădeau erorile nopţii, răzbunate de şoaptele de slavă ale stâncilor din cer !
În străfundul acestui cuvânt, gândul arde de atâta mirare…
Alungam visele în setea ceasului.
Şi rugam icoanele de aer să păzească sufletul lacrimilor când, în decorul cu spirale, îmi ciopleam fântâni pentru adâncul insomniilor...!
Înserare absolută
Eram atât de solemni încât se stingeau în cupole zorile iar îngheţatele icoanele de aer se prefăceau în stoluri de silabe.
Eram atât de senini încât respiraţia străvezie a clipei se prăbuşea peste înserarea albastră culegându-şi memoria.
Deodată, ne-am trezit printre templele cu idoli rătăcind in fiecare greşeală, ca şi cum ne-am fi-nvelit simţurile cu toate cele patru zări.
Eram atât de solemni, încât visând colorat nu ne-am mai recunoscut, şi poate că vom purta mereu, în fiecare oră, în fiecare zi - acelaşi nume fără să desluşim fantoma spiralei de înserarea absolută care vine !
Spectacol
Spectacolul ploii îşi căuta umbra adusă de frunzele albe ale nopţii printre minunile stelelor...
Încercam să memorăm cum rugăciunea de seară ierta în imaginaţia muzicii primele greşeli ale începului şi ultimile păcate ale gândului...
În ritmurile albastre ale inimii căutam amintirile sublime ale stelelor şi ale ultimelor balade sentimentale.
Pe marginea sunetelor lăcrimau - ca din întâmplare - trecuturile noastre deodată !
Spectacolul ploii ne găsea străvezii la fel ca şi ieri -jumătăţi ale luminii albastre păşind cugetători înspre triumfătorul sfârşit sub ochii miraţi ai cerului !
Revelaţie
Mă ajunge din urmă clipa de mâine şi descopăr emoţia absentă a anotimpurilor.
Ştiu că voi fi înmiresmată de ploaie ca o adiere albastră a secolelor viitoare.
Privesc cum frigul plânge răsunător după decăderea spiralei şi număr icoanele de aer care mă cunosc pe de rost !
Mă ajunge din urmă ecoul violet al mileniului abia început şi mă pierd printre întemniţările calde ale ploii...
...şi toate astea pentru că nu m-am născut trandafir...
Speranţă
Înflorea lumina deasupra zborului fluturilor argintii şi foşnetul ploii albastre se-auzea în sărbătoarea sunetelor izvorâte din sufletul suav al cerului !
Strălucirea misterului semnelor îmi învăluia speranţele colorând icoanele invizibile ale îndepărtatei tăcerii ...
Vedeam cum alunecau din greşeală amintirile printre lacrimile cosmice...
Şi cerul - cu un anotimp mai înţelept ardea, în iluzia unui deşert solemn !
Aşteptam alăturarea aştrilor căzuţi - în ziua a şaptea – să îmi îndrepte paşii caligrafiind - în văzduhuri sculptate – miracolele pornite în căutarea luminii din primele zile a lunii mai.
Şi astea toate pentru că... foşneau în alb diamantele de rouă ori de căte ori fluturii calzi - izvorâţi din vina ploii – îmi colorau amiezile.
Ger înmiresmat
Deci, am plecat eu şi cu tine... arzând albastru - semnul incolor greşelile-mi vorbeau de bine, eram adâncul gerului sonor.
Deci, în petalele de nufăr ard iar albastru - oglindit ...! Deci, de tăcere nu mai sufăr eşti steaua mea din răsărit !
Deci sunt învinsă. E superb ! şi-n miezul versului sunt verb !
Decor solemn
Mă arde ca pe o mirare albă văzduhul foşnetului verde al jumătăţii de stea – devenit decor solemn pentru liniştea de dincolo de poalele verticalei.
Mă arde adâncul de ger al secundelor în care ne-am pierdut de fiecare dată când liniştea sculptată în furtună ne-a înfiorat cercul nostru polar cu încă o silabă în flăcări ...
Mă va arde un decor solemn ori de câte ori bătaia timpului îşi va găsi sfârşitul în mirările albe ale anotimpurilor.
( Sunt prima, deci ultima rană deschisă. Pe albul altar, port beznă în loc de coroană şi sunt doar cuvânt ! şi dispar...)
Muzică albastră
Mirarea marelui ochi clipeşte înlăcrimată cu o picătură din sufletul ultimului anotimp dinaintea durerosului asfinţit...
Şi se naşte-fără contur-Steaua Polară...
Mă înseninez, cu încă un gând între două emoţii: mai întâi – mă las înmiresmată de muzica ploii albastre, apoi –sedusă de fluturii sădiţi în mine mă pierd în rotundul vocalei.
Poate că platanii înfometaţi de necunoaştere îmi vor purta - la fel ca şi ieri – liniştea caldă în înflorirea primăverii până când mă voi pierde în propria-mi absenţă şi mă voi topi în gerurile imperiale ale zăpezilor violete!
Mă înseninează raza ruptă din jumătatea din mine ori de câte ori mă las înmiresmată de muzica albastră a ploii...
Dincolo de gând
Dincolo de vântul care mă învăluia este gândul tău. Te pierd prin ochii care îmi răsfrâng ceasurile pe rând, mai mult decât lumina străvezie.
Teama îmi alungă somnul... Tu eşti liniştea din care îmi culeg lumina pentru firul fiecărei nopţi.
Sună în gând paşii numelui tău şi ochii păstrează lumina. Te aştept să mă cauţi culegând vorbele tale-cu palmele limpezi.
Pândesc umbra cuvântului peste chipul meu şi ecoul mâinii oarbe căutând linia curbă a visului.
Peste pleoape a căzut de mult perdeaua de ape tulburi. Sub tâmple şi-au zbătut aripile albe cocorii care se întorc. Stâncile îşi pun podoabe străvezii şi nisipul cenuşiu se spulberă peste colţurile tocite.
Linia de îndoială a orizontului se va salva încet de lumina zilei cântând în adâncuri leagănul valului domolit.
Acum, dacă întind un an peste timp, mă regăsesc cu un secol în urmă pe marginea aceloraşi gânduri, albă lângă izvorul unde cerbii îşi leapădă ochii ascuţiţi, fără suflare.
Astfel îmi este în gândul venit mai din adânc decât lumina, rămas mai departe decât tăcerile...
Ca apa m-ai cuprins învolburat. În taina mea m-am rătăcit de tine. E clipa în care mă pierd.
Voi plânge lângă tine şi nu voi înţelege de ce mă caut în clipe şi în cuvinte...
Mă rătăcesc în imaginea ta
Mă rătăcesc în imaginea ta ca într-o câmpie albă şi mă ştiu tremur de lumină. De mult am coborât între ecouri şi mă apropii vină a nopţii şi-ţi aduc bucuria de-o clipă a unei noi dimineţi.
Mă ascund în imaginea ta ca într-o minune şi mă ştiu pasărea drumului uitat.
Singură am rămas printre alge şi scoici - un stol peste mare crescut cu o altă mare peste el purtând gustul de nisip şi culori, pentru teama şi adâncul gândului tău.
Mă simt, în imaginea ta, trestie frântă. Vântul nu mă mai îndoaie, cerul mă pierde în sine, ochii în privire, soarele nu mă arde... Înfăşoară!
Aşa cum sunt ascunsă, dincolo de zi, m-am regăsit în mănunchiul de lăncii - ramură de măceş în puterea ta, vrăjitorule...
Aruncă-ţi veşmântul de ziuă! Ambrozie sau venin mi-ai picurat în sărut?
Pierdută, voi aştepta la intrarea în imaginea ta, fulgerată de o lance de păsări.
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
Ploaie
albastră
