CARMEN TANIA GRIGORE

Prezentare - Diana Popescu, Agero

Grafica - Ion Măldărescu, Agero

Carmen Tania Grigore s-a născut în Nehoiu,  Buzău. Din 2007 lucrează într-un spital din Anglia ca asistentă medicală. Este căutată de metafore de la vîrsta de 12 ani. Debutează în 1977 cu premiul I la Concurs Național de Poezie al revistei „Cutezătorii”, sub egida poetului Mihai Negulescu. Urmează în ordine:

- Premiul I la concursul „Tinere condeie”, organizat de Biblioteca Judeţeană  Buzău - „Vasile Voiculescu”, în iunie 1977.

- Premiul I la concursul organizat de revista „Origini România”-  Madrid, pentru românii din diaspora, ediția 2009. Publică în ziarul şi suplimentul Viaţa Buzăului,  în revista de Limba și Literatura Româna, în revistele Contemporanul, Penteleu, Renaşterea Culturală în almanahul Pădurii -  ediţiile: 2000, 2001, 2002, ziarul Opinia, revista Vitralii şi altele.

.................................................................................................

Din Anglia vine cu o dantelărie stilistică surprinzătoare Carmen Tania Grigore. Traversînd parcă o continuă înserare, tristeţi mai vechi sau mai noi îi pun Taniei palma pe creştet, versurile curg din femeia îngropată sub fruntea sa de poet. În încercarea de a ascunde un vid lăuntric, poezia îi pune în lumină clocotul unui temperament personal şi puternic. Dominat de semnele talentului şi ale inspiraţiei, grupajul poetic cu un capital expresiv ridicat vine să aşeze numele Taniei în cadrul lirismului postmodern de bună calitate. Sună curgător şi dinamic un gen de autobiografism,  un aer pronunţat de notă cît mai exactă a trăirilor intense. Carmen Tania Grigore creionează o frumuseţe stranie abstrusă,  cu irizări de descripţie fantastă, dar şi sugestie spiritualistă, versuri în spatele cărora  veghează o notă   rafinată despre raporturile sale cu existenţa şi cu poezia.

Structura sufletească, microcosmosul pe care îl clădeşte se revarsă cu sonorităţile  ineluctabile, cu tot, în efluviile unui lirism pregnant, dobîndind prin acest cadru o rezonanţă sporită. Jocul subtil dintre confesiunea plină de sinceritate  şi măiestria interesantă a registrului liric creează o atmosferă de luptă permanentă cu sinele. Fiecare poem se afirmă, ţîşneşte vulcanic şi impetuos, înclinarea spre revărsarea unei revolte dulci-amărui sileşte versul să se supună. Condeiul alunecă uşor şi interferează cu miezul viu al unui nucleu rezistent. Semne de întrebare, puncte de suspensie, deschid unghiuri de vedere neaşteptate multiplică posibilităţile de interpretare şi măresc interesul pentru discurusul liric. Admirabil este şi jocul abil organizat între inspiraţie şi ardenţa trăirilor, pe rugul cărora pare să ardă, pe de-antregul, conglomeratul de imagini şi de forţă pasională a expresiei, făcîndu-l pe cititor complice raportului dintre fiorul lirc şi harul poetei. (Maria Diana Popescu)

CARMEN TANIA GRIGORE

POEME

Camera mea

Camera mea poate fi

agresivă uneori,

îmi sfâşie cuvintele,

îmi rupe singurătatea,

pândeşte momentul în care

îngenunchez şi adorm

cu fruntea topită

în pagina tensionată

ca şi o pâine prin care

aleargă mirese nevrotice,

cu voalul inflamat

de reziduuri fetale.

camera mea are gheare

cât un divorţ malformat,

râcâie pe ascuns creierul

înrămat în suspine,

declanşând dorul

ca o soluţie contra violenţei

singura soluţie transmisă intuitiv,

un fel de tsunami

convalescent,

înfipt în pragul

cu pretenţii de frontieră.

Templul orbirii

Nu există trup

în templul orbirii,

oasele curg

într-o mocirlă de scrum,

celula îşi urcă

mătasea pe diguri,

nu o mai paște

mielul de plumb,

rămân donatorii

de albă ţărână

să plimbe amurgul

prin pleoapa de lut.

Minutul de sinceritate

Dincolo de pasiune

pândeşte o gură de lup,

ireală, ea aşteaptă plutind

cum nuferii aşteaptă

lumina răscolitoare

prin podul cu midriaze,

parola de adaptare

se distribuie încapsulată

în persoane fizice

sau entităţi despovărate

de masca incendiară,

nevoia de scrificiu

creşte capacitatea de extrapolare,

doar scâncetul

mai reduce riscul

de a fi interogată

despre iubirile nedeclarate

deşi vă repet,

orice femeie are

într-un anumit moment de revelație,

probleme de incontinență astrală,

numai Dumnezeu mai poate asambla

paşii din cenușa încinsă,

drumul se bifurcă

spre alfa și omega

cu o disperare ce

poate afecta calitatea negării,

unele căutări pot fi transformate

în maşini de tocat certitudini,

eu a trebuit să plec, pretext

pentru a avea de unde mă întoarce

şi mă voi întoarce

pentru a pleca definitiv,

sunt  procreativă acum,

acele granule de Panta Rhei

mi-au stimulat îmblânzirea,

ele pot fi procurate

fără prescripţie horoscopică

direct din placenta

târnosită la Facerea, capitolul 4,

ascultaţi,

a început deja pledoaria

pentru minutul de sinceritate,

ce păcat,

eu nu mai pot alerga,

pietrele lui Solomon

îmi îngreunează rinichii,

nici măcar nu mai pot filtra cuvintele,

mă îndrăgostesc de fiecare intrus,

până ce patima

îmi este anihilată în bollus,

înlăturând disconfortul

produs de metafore.

Memorii

Eu nu mai ştiu să te caut,

mă astupă nisipul,

am renunțat să consum

din timpul matern,

se surpă memorii

sub lacrima încinsă,

fluturii urlă

prin pumnul de fier,

visez de o vreme

fruntea-ţi deschisă

ca o felie de cer înspumat,

nevoia de spaţiu sugrumă secunde,

lăsând doar oftaturi

în ceasul turbat.

Înţeleg...

Înțeleg povestea,

în sfârşit,

pot recunoaşte acum

bărbatul furibund,

privirea aceea din

fereastra acuzatoare,

săracul, cum gesticula disperat

chinuit de cuvânt,

iar sângele

îi curgea din degete

într-o cenuşă devoratoare,

înţeleg acum,

nu-şi  putea aduna

pumnul pierdut

în iceberguri

sparte de trădare.

Carmen Tania Grigore

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com