Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

George BACIU

 POEME

CROCHIU 
 
Mi te du, stricată fată, 
Lumea nu-i decât o roată. 
Mi te du spre crucea mea, 
Lumea e şi noi ca ea, 
Două lacrime haihui 
Pe obrazul nimănui. 
Mi te du un iad şi-un rai 
De din coastă să-mi răsai 
Ca să plâng de plânsul humii 
Desenat în palma lunii. 
Mi te du, din flori făcută 
Şi din crin şi din cucută, 
Să îmi zornăie mirarea 
Picurându-mi destrămarea. 

DOMNEŞTE-MĂ,  DOAMNE

Domneşte-mă, Doamne, cu iarba de măr,

Mai pune un cântec pe foaia de plată

Şi floarea albastră ascunde-i-o-n păr.

Domneşte-mă, Doamne, c-un alt cer de stele,

Domneşte-mă, Doamne, cu iarba din miei,

Aruncă pe masă din oasele mele

Şi cruţă vioara din sufletul ei.

Domneşte-mă, Doamne, cu trei sau cu nouă,

Domneşte-mă, Doamne, c-un alt adevăr,

Dar lasă-mă singur în boaba de rouă

Alături de fată şi floarea de măr.

EU O IUBEAM…

Eu o iubeam ca pe o pasăre albastră

născută-n lehuzia pleoapelor nopţii

sub felinarul răzimat lângă fereastră

ca un amant lovit de somn sub tâmpla porţii.

Dinspre cuvinte curge o fântână

mai inundând vremea atârnată-n trup

pe ninsoarea plânsului de mână

mi-a scris psalmul dinainte să o-ntrup.

Ea mă iubea ca pe-un incest duminical

când Dumnezeu era plecat să moară,

eu o iubeam într-un apus carnal

în Raiul ce-şi lătra sfinţeniile - afară.

PORTRET

ea era părul de lângă fereastra lumii mele

bătrân, aplecat spre răsărit,

devastat din când în când de copiii vecinului de Rai,

mângâiat în toamnele târzii de lumina felinarului

de pe digul din coasta inimii.

cu frunzele încă ruginii,

atârnând între dimineţile ochilor

îşi zornăie tăcerea în clopotniţa buzelor

aruncate-n suspin de fiecare pântec

însămânţat pe muchia de lut 

a rădăcinii.

ea era părul de lângă fereastra lumii mele,

bătrân, aplecat spre răsărit

ca o cruce strivită de lehuzia

Mariei înainte de facere.

ŞI CÂND…

Şi când florile se scutur,

Dorul tău mă prindă-n zori

Ca pe-un vals ce mă sărută 

Peste inima în susur

Peste lacrima-n fiori.

Stau pe-o margine de lună

Unda râului mă doare

Aş porni cu tine-n pleoape

Toamna chiciura să-şi pună

Peste-a buzelor mirare.

Un fior de dinspre tine

Să mă vânture pe-un gând

Ceru-n ochi să ni se-adune

Ca un pustnic fără vine

În chilie pâlpâind.

VINO, TU…

Vino-mi tu decolorată

de-nnoptări zodiacale

în pustiul meu să bată

rozul unghiurilor tale.

Vino, tu, ca o mireasmă

peste lutul meu haihui,

sânul o catapeteasmă

gurii mele să o pui.

Şi când în vecernii luna

lumina-va fără rost

moartea prinde-ne-o cu mâna

pâlpâirea care-am fost.

George Baciu

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com