|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Simona FRÂNCU Grafica de Roca(Agero)
SIMONA FRÂNCU
Născută la Oradea, la 12 noiembrie 1979, Simona Frâncu, scrie versuri cu multă dăruire şi talent. Stările emotive prin care trece în momentul când întâlneşte poezia oferă acesteia adevărata ei complexitate şi valoare. Meştegiuieşte cuvintele cu subtilitate, oferind cititorului o lectură de calitate, lectură care îl face părtaş nu numai la trăirile sale interioare, dar şi la armonia cu care îşi construieşte versul. Iată cum se auto-prezintă autoarea:
„Îmi place viaţa, o iubesc cu tot ceea ce înseamnă. Iubesc cărţile şi ştiu că am mult de mers de acum pentru că ştiu prea puţin. Sunt doar optimistă şi merg pe drumul vieţii mele pentru a împlini lucrurile care aşteaptă să fie împlinite de mine şi nu numai.
Oamenii cu care nu pot convieţui sunt foarte puţini dar sunt, îmi fac loc şi plec mai departe fără resentimente. Fiecare este acolo unde vrea să fie. Cred în puterea de regenerare a minţii omului chiar şi atunci când totul pare fără ieşire.
Îmi doresc putere dar nu acea putere de a-i manipula pe alţii. Puterea de a mă schimba, de a mă adapta, de a mă dezvolta. Învăt din orice experienţă şi recadrez toate eşecurile aşa încât totul să fie un avantaj. Ştiu că dincolo de eşec e succesul!
Avem o putere nemasurată, aceea de a iubi şi de a purta de grija. Această putere mie îmi dă calitate vieţii. Îmi place foarte mult ce spunea Emmet Fox: «Dacă ai putea să iubeşti îndeajuns, ai putea fi cea mai puternică fiinţă din lume»”.
George ROCA Redacţia Agero
RĂMÂI
Mi-e dorul de tine străin Aş vrea să nu-mi fie Mi-e buza în noapte pelin Şi palmele tale-s solie.
Mi-e gândul la tine mai rar Dar tot adevăr ai rămas Puţinul cu nume amar În mine domneşte retas.
Eşti totul scăldat în nimic Şi gura închisă-n cuvânt Sunt chipul uitat într-un plic Şi ochiul deschis tremurând.
DACĂ
Dac-ai şti… Ce simt dimineaţa odată cu roua, Cum să ştii?
Dac-ai vedea… Ce-ndur noaptea, dragul meu vis, Dar cum să vrei?
Dac-ai vrea… Să vezi, să ştii, Dar cum să vrei?
Dac-ai veni… Aş putea dori…să rămâi Dar cum să vii?
Dac-aş uita…Dar cum să uit?
CUVINTE
Au fugit, S-au ascuns cuvintele Pe buzele nu ştiu cui Şi-am rămas Cu gândul neisprăvit. La fel ai fugit şi tu Când abia te-am găsit Şi-am rămas doar eu -să fug- de-al meu cuvânt pătat şi risipit
KINIPE
Mai mult de câteva clipe Am îndurate toată neînsufleţirea În care zăceam. Vreau să vorbesc cu fericirea Şi nu ştiu ce să-i spun, În nesimţirea ei zâmbeşte, Ştie că nu-i cunosc secretul. Mă întrebam cum o fi? Am gustat numai o clipă de plăcere Negrele, mutele, pustiile întunecimi Mă urmăresc şi-mi taie în durere, Tu, pas domol al vieţii male Meschin îngenunchezi sufletul meu Şi-n urma-ţi zâmbetul nepăsător Ucide sângele ce greu mă mai străbate.
DEBUT
Idei simple şi vise pictate Caut absolutul, Obiectele sunt doar păreri Şi tu eşti real
Binele, efect istovitor, Proiect mereu amărât şi urmărit Ring al nădejdii mele obscure, Acel vechi adevăr regăsit.
Şi-mi schimb inima ştii, Ce lucru cumplit, să nu cunoşti Adresa unui suflet despărţit –de mâine
SCENE UITATE
Poveşti fine cu mulţi oratori Au loc în minţi de fecioare Scene cu laşi scamatori Ce-şi caută aleasa onoare.
Pagini jucate alene De-actori smeriţi doar de vers, Prinţese în rochii cu trene Ce-n minţile noastre s-au şters.
Iubiri în palme aflate Chiar noi am scris în poveste Dar vorbele noastre-s uitate Căci voi uneltiţi fără veste.
Viclean trădătorul a plâns Frumoasa mea născocire Pedeapsa din ură a strâns În clipa ce-a fost zămislire.
DACĂ-MI ÎNGĂDUI
Dacă pierd lumina amanta tuturor Te voi iubi pe noapte dragul meu, De-mi pierd eu zilele pe drum Prea bine te-oi iubi de sus suflet al meu Dar de te pierd pe tine Pierd timpul ce-mi îngăduie să te ador.
ÎNTR-O ZI
Ştii, Aş vrea într-o zi Să-mi strâng amintirile din palma ta sau să plâng dimineaţa fugară de vară în care-am visat fericirea Zâmbete largi, Inimi scăldate în foc Şi tremur în mâinile calde. Aş vrea într-o zi Să-ţi aud paşi La porţile mele închise, Să-mi trimit atunci Ochiul să vadă Şi gândul să afle Sensul paşilor tăi.
ORE DE TOAMNĂ
Neliniştea mea-i împotrivă Nebunei ce-ngăduie vise Infernul din ea îndrăzni-va Să-mi vândă plăceri nepermise.
Virtutea-a rămas răstignită În ore de toamnă răzleţe Ţărâna sub mine-i jelită De-acele rebele-ndrazneţe vorbe-ale mele.
AZI
Azi am plecat genunchii Să simt călduraCe-au dăruit ţărânei Paşii tăi într-o seară. Azi mi-am strâns palmele Crezând că te am Şi-am uitat de ele Cu toate că le strângeam prea tare. Azi te-am visat În liniştea ta efemeră La pieptul meu Azi am simţit Că mi-e dor… Dar mâine voi fi uitat De mine, de linişte, Până şi palmele mele Vor uita. Şi vei rămâne încleştat În ele.
IMPRESII
Impresii aievea-am închis În ziduri de piatră Pământu-I căzut în abis Şi clipa mea zace pe vatră.
Păreri efemere s-au spus Cuvântu-I străbunul diform Timpul demult a apus În carul cu vicii enorm.
Dorinţa coboară şi ea Abruptele trepte din zid În mine trufaşă zăcea Acum e neantul în vid
Dorinţa-i păreri şi impresii Săpând adânc în minciună E umbra ce-mi vinde concesii Şi soarta ce-şi spune nebună.
DAR NU
Şi-ai fi o întâmplare prea frumoasă Dac-ai fi Mi-aş îmbăta simţirea-n trupul tău Şi te-aş iubi-n neştire Dac-aş fi.
Iar dac-ai fi Aşa cum doar dimineţile sunt Te-aş pierde ascunzând nopţile Şi ţi-as găsi stânga Dac-ar fi.
Dar dac-aş şti C-ar fi să vii Aş întreba cerul Cum să te-aştept Dar nu ştiu…
Şi când vei veni Voi sili timpul să stea Să-mi fie martor Că ai fost Dacă vei fi.
DOAR ATÂT
Un singur pas al timpului Am pierdut Şi-am ştiut apoi că nu e doar timp.
Un singur vis al nopţii Am avut Şi-am ştiut apoi că nu e doar vis Dar îl pierdusem tăcut.
O singură dorinţă-am încercat Atât de blând Dar am crezut că e păcat Şi-am plâns.
Şi doar o jumătate-aş căuta Chiar fără inimă de-ar fi Să torn eu dragoste în ea as îndrăzni.
UN GÂND
Tainică linişte, Tăcere ce-aduci alinare Acelor trişti ce-au coborât Murdare trepte-ale tristeţii, Melancolia timpului căzut Noroaie reci ce-nghit amor Cât de urâtă-i soarta ce-am văzut Cât de amar privirea-ţi m-a durut, Gând obosit, prădat şi chinuit.
MAI VECHI...
Sunt zile mai reci şi tăcute Pierdute prin clipe de veci Am mâinile goale şi slute Şi-s drumul pe care mai treci.
Am ochii pătaţi mai mereu De vorba ce nu ai adus Şi gândul din mine-i ateu Iar eu mă întreb de s-a spus.
Sunt tot ce acum am uitat Şi toate ce nu s-au spus încă Văd timpul în foi adunat Şi sinele-mi pus pe o stâncă.
Mi-e dorul de tine mai viu Şi dulce mi-e vorba mereu E vechi tot ce cred că mai ştiu Şi-s marginea timpului meu
Perechea mi-e sine şi râd De ore ce nu-s nicăieri Strâng toată durerea să-mi vând Uitatelor mele păreri.
Sunt timpul ce vine mai des Să-mi spună că totu-i aici Şi-s ceasul din ramă ce-mi ţes Pe fruntea-mi crăpată de frici.
PĂRERI
A fost o zi şi-am zis:păcat Că nu urmez cărării Dar ziua-aceea a plecat Şi toţi m-au dat uitării
A fost o noapte-n care-am stat Pe muntele din mine Dar dimineaţa a-ntrebat Ce fac şi pentru cine?
A fost o ora de tăceri Şi vorbe mă pândeau Când am cerut din răsputeri Cu mine să mai stau.
A fost un tic ce ruginea La fiecare tac Era o dragoste de-a mea Dar nu i-am fost pe plac.
A fost un timp mai vechi Uitat şi scos din ramă Azi nopţile-s perechi Şi zilele mi-s mamă.
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România)
|
POEME
(1)
