|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Tania Felicia ŞTEFAN* Grafica si prezentarea la subsidiar de George Roca
Moto: E prea frumos apusul, ca să mă pot lăsa biruită…
REVELAŢIE
Şi cum să nu iei ce-i mai bun din viaţă, când sub cerul albastru, câmpul e plin de maci şi de miei, când Dumnezeu te mângâie cu vântul şi poţi deschide aripi dacă vrei
Şi cum să fii trist, cu asemenea triluri, când azi… clipa e sfântă şi miroase a flori nefireşti, când puf de păpădii îţi umplu gândul şi ştii că-i o minune că eşti
LASĂ CERU-N TINE
Tu priveşte zarea Cât e de frumoasă În amurg iubite!
Şi-ai să simţi minunea, Cum pătrunde-n sânge, Căci fără cuvinte Taina o vei cuprinde
Şi când uiţi din nou Şi se face seară… Lasă ceru-n tine, Nu-l goni pe geană!
ADEVĂR
Căldura ta n-o mai simt. A soarelui a rămas Mângâierea ta n-o mai simt. A vântului a rămas Flori nu-mi mai dărui, îmi dăruie pământul Fără să cerşesc, să pretind sau să smulg, toate vin, dacă le aştept unde sunt. Dacă vor să vină
IUBIND
Tu miroşi
ca pădurea iubite,
CE CRUD ESTE FIRUL DE IARBĂ
Când trece dorul prin tine, Fugar săgetând adevărul, Să curgi ca izvorul în palma, Ce-n vis încă-ţi mângâie părul.
Cînd trece dorul prin mine, De suflet lovindu-şi talazul, Mai simt cum şi azi cu tandreţe, Ai vrea să îmi mângâi obrazul.
Când nu mai e loc de iertare, Rănit de nimicuri lumeşti, Să nu crezi că tac din uitare. În mine pururea eşti!
Când ceruri stau gata să cadă Din lacrimi unde dorul stătu, Ce crud este firul de iarbă, Ce crud şi frumos eşti şi tu…
RĂTĂCIRE
Eu înca nu m-am vindecat de tine, Curgi fantomatic înca, în vadurile-mi seci, Cascade de fiori cad şi se-nalţă-n mine, Nepământean, prin fiinţa mea, când treci.
Când în tumultul din adâncuri, arar te mai zăresc iubind Păduri de lilieci din ceruri, ard violetul luminând.
Şi ce folos că arde splendid luna? Şi ce ce folos că plâng de dorul tău? M-am rătăcit în lume ca nebuna, Crezând în tine ca în Dumnezeu! Privesc uimită cum sensul meu din temelie cade Şi totuşi, totul merge înainte! Acelaşi soare înca darnic râde Şi lângă noapte stă speranţa, ca un înger blând, Cuminte…
TU DORMI UŞOR
Tu dormi
uşor,
SUFLET DE PĂPĂDIE
Câta
iubire am avut! sufletul acela de păpădie!!!
VIAŢA MERGE ÎNAINTE
Iubite! Toate trec… Şi dragostea mea, dacă timpul rămas va ajunge.
Voi da jos haina de om părăsit, căci viaţa merge înainte! Neiubirea e greu de dus… E ca şi cum mi-ar curge sângele doar de sus în jos, risipindu-se absorbit setos de pământ.
Tu ştii că acolo mă doare… de unde ar trebui să iasă aripa! Eu stiu, că nu în mine, lângă mine, începe chaosul, fiindcă acolo nu eşti
Simţurile mă leagă doar de adevărul palpabil, ca de o jumătate de adevăr; cealaltă jumătate fiind existenţa ta în mine. Incontestabilă.
Se pare că una fără cealaltă sunt în dragoste, un fel de moarte…
.....................................................
*Tania Felicia Ştefan este născută în Oraviţa, judeţul Caraş-Severin la data de 27 Iunie 1968. Din 1989 locuieşte în Nordul Germanie la Timmendorfer Strand, lângă marea Baltică. Poetă plină de har îşi construieşte poezia pe trăirile interioare, pe sentimente, pe dragoste. Iată cum îşi prezintă oglinda sufletului:
„Poeziile mele, aş spune filozofice «vorbesc» despre frumuseţea şi puterea iubirii, dar şi despre trecerea ei; despre om şi despre neputinţa lui de a opri trecerea, fiind condamnat să trăiască într-o lume: frumoasă, nedreaptă şi fragilă… despre Dumnezeu, ca exemplu al perfecţiunii, speranţei, frumuseţii şi binelui şi nu ca un stăpân al sufletului uman, despre curajul de a fi fericit într-o lume tristă, despre puterea de a renunţa la omul iubit, când ţi se cere; despre ceea ce nu putem schimba şi suntem nevoiţi să acceptăm, despre doruri care au voie să se reverse libere din noi, dar şi despre doruri care plâng în noi, când luminile se sting…
Copil fiind am trăit cam după principiul greierului din binecunoscuta fabulă „Greierele şi furnica”, în două lumi paralele, aş putea spune! Vacanţele la ţară, făcând din copilul hipersensibil, introvertit şi bolnăvicios, târându-şi mai mereu piciorul de la dureroasa injecţie cu „moldamin” (prin Caransebeş)… un alt copil extrovertit „sănătos tun” şi fericit!
După terminarea liceului, m-am căsătorit din dragoste, în 1987, soţul meu părăsind ţara la scurt timp după căsătorie. Nereuşind legal să ajung la el, după un an şi jumătate (înca înainte de revoluţie), am parasit într-un mod riscant România împreuna cu fratele meu mai mare, trecând „pur şi simplu” dealul ce despărţea satul bunicii de fosta Yugoslavie.
În Germania am studiat cam târziu, de fapt când mi s-a oferit posibilitatea, trei ani şi jumătate la Şcoala de Artă, din Luebeck, devenind graficiană, domeniu în care lucrez şi acum...”
O relatare tristă, plină de adevăr şi curaj, cu tristeţi şi bucurii... Îi urăm drum bun pe cărările poezei.
George ROCA Redactor AGERO
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
