Poezia, ca stare de normalitate

POEME TRANSILVANE

Grigore Avram

Impresii si pareri personale in FORUM

 

Doctor în Ştiinţe Silvice, poetul Grigore Avram reuşeşte prin ceea ce scrie, să îmbine fiorul liric, bine temperat şi marile întrebari ale zilei prezente cu filozofia neaoşă a ţăranului român de la izoarele Someşului, locul unde s-a născut, a copilărit şi s-a întors pentru a sluji în armia de pace a codrilor de acolo. Profesional este un om împlinit, cadru universitar şi cercetător cu mai multe volume de lucrări ştiinţifce bine primite în sfera sa de activitate profesională. Ca poet, Grigore Avram scrie pentru că nu poate altminteri,- a publicat în reviste divesre şi are pe masa de lucru, în pregătire, cea de-a treia carte de poezie,- după ,,Lacrima nopţii,, în 2000 şi ,,Rugi,, în 2005, cărţi pe care critica de literară le-a găsit interesante, iar pulbicul larg, chiar le-a îndrăgit. 

Melania Cuc

SPERANŢE

Sudorile îmi aţipesc pe frunte,

Privirile primesc tribut deşertul

Când clipele se fac tot mai mărunte

Şi tot mai mic îmi pare astăzi sfertul.

Dar mintea mea speranţa mi-o aprinde

Atunci când raze îmi dezbracă cerul.

În harul Lui culoarea mă cuprinde

Şi mult mai dulce mi se pare gerul.

Şi mult mai des misterul mă aţâţă

Şi mult mai plină-i viaţa dinainte.

De-atâta sevă mugurii beu ţâţă,

De-atâta Soare vârsta iar mă minte.

 

Bistriţa, 29.I.2006

 

CÂND PRIMĂVARA VINE IARĂ

Când primăvara vine iară

Privirile spre cer n-au ţintă,

Iubirea-n suflet se coboară

Şi vântul codrii şi-i alintă.

Când vulturii de cer se-agaţă

Puhoiul matca şi-o prelinge,

Strămoşi ce i-am ascuns în ceaţă

Ne ocrotesc cu al lor sânge.

Seminţele ce se destramă

Ca să învie-a doua oară,

Primesc a solului pomană

Şi primăvara vine iară.

 

Bistriţa, 28.II.2006

 

DORINŢE

De n-am să cad cu noaptea la-nvoială

Tu, veşnic răsărit de primăvară,

Privirea mea de cearcăne o spală

Ca să renasc, în zori, a doua oară.

Şi-ajută-mă să vindec tot pământul,

Să duc la Soare iernile flămânde,

Pe fruntea mea să pună-o floare sfântul

Să dau viaţă viselor plăpânde.

Iar când o fi un mugure să-mi ceară

Prinos mai mult decât îi dă traheia,

Tu fă-mă rază, blândă primăvară,

Şi-am să-ţi deschid petalele cu cheia.

 

Bistriţa, 12.III.2006

 

BĂTRÂNE DOMN

Bătrâne domn, la porţile cetăţii

De-auzi în munte şoimul cum se zbate,

Mai bea o dată cupa nedreptăţii

Şi-aprinde teafăr noaptea jumătate.

Apoi dezleagă mii de zori în vale

Potop să-nvie raza dinainte,

Iar când o fi stejari să se prăvale

Ascunde-n lut o lacrimă fierbinte.

Şi pune vântul nori mai mulţi să stoarcă

Buimaci s-adape turmele de ceţuri,

Din stâncă plinul codrii să-l întoarcă

Să te cuprindă veacuri de verdeţuri.

Bistriţa, 3.V.2006

 

VLĂSTAR AL GENERAŢIEI PRECOCE

Te-am aşteptat de mii de ani încoace

Să duci povara crucilor de scânduri,

Dar te-ai ascuns prin clipe rânduri – rânduri

Şi-ai devenit vlăstarul meu precoce.

Purtându-ţi viul crâng răscopt la Soare

Mi-ai pus puţinul hrană dinainte

De m-au trudit fecioarele cuminte

Pân’ m-am trezit în zi de sărbătoare.

De-atunci, prin văi, mai des mă cheamă norii,

Iar tu priveşti spre mine mai feroce.

Vlăstar nebun şi tânăr şi precoce,

De ce plângeai când m-au rănit cocorii?

 

Cluj Napoca, 26.V.2006