|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
POESIS ION NIMERENCU - Basarabia (foto) Impresii si pareri personale in FORUM
AGERO îi doreşte un loc numai al său, inconfundabil, pe cerul liric si puterea de-a nu renunţa la vers nici în timpii istorici, aparent vitregi cu noţiunile Poezie şi Poet.
Melania Cuc, redacţia Agero
baladă
era un timp grăbit la pas ieşeau secundele din ceas se agăţau de trecători şi le intrau tiptil prin pori
era un timp de vreme rea fugea pe străzi nu se oprea tot galopând spre viitor era un timp ucigător
la boala asta de nebuni numai noi doi eram imuni
baladă maniacală
mi-asudă carnea şi-mi exciţi hormonii când mă atingi cu fusta în tramvai la sânul tău roiesc tâmpiţi mormonii tu niciodată nu mi-ai spune hi
când îmi zâmbeşti mă simt vânat de rofii îmi clocoteşte sângele regal de m-ai lăsa ţi-aş mângâia pantofii şi te-aş iubi cu ochi de canibal
pe cerul subţiat precum o sârmă îmi flutur muschii într-un fel de zbor iubirea nu mai are nici o cârmă iubirea este târfa tuturor
vreau să dansez pe lame de cuţite
vreau să dansez pe lame de cuţite să-mi cheltui banii şi să beau ca prostul căci moartea asta prea pe nesimţite mă ameninţă când îmi caut rostul
şi mult mă tem să nu îmi cânte ceasul în noaptea nunţii sau la cununie sau chiar atunci când mă conduce nasul spre sânii tăi pufoşi de păpădie
vreau să dansez să nu mai ştiu de mine oricât m-aş zbate viaţa e o cuşcă şi jocul ăsta nu ştiu cât va ţine căci moartea iată de calcâi mă muşcă
cântecul unui refugiat
azi îmi înghesui lumea sub sacou din carnea tălpii îmi croiesc cărări la noapte părăsesc acest tablou mă car la dracu peste nouă mări
vă zic de mîine nu mai sunt părtaş acestui teatru inventat în rest eu nu trăiesc în mine ca un laş la noapte sigur voi fugi spre est
mda mă retrag în altă lume deci îmi fac un alt tablou şi o amantă pe care s-o învăţ să-mi scoată-n veci o droaie de copii la imprimantă
la nunta asta
am ceasul implantat sub piele şi mă simt ca dracu' când mă ameninţă tic tac tic tac sunt credincios deşi îmi pierd speranţa-n zei şi în credinţa
nu port armuri dar mă învaţ să lupt cu ale vieţii nesfârşite flote sunt ca o moară pe-un tarâm abrupt în mine strajuieşte don quijote
eu nu vă mint deloc când vineţiu vă spun că-mi pute carnea a coliva la nunta asta-s mire şi nu ştiu mireasa-mi e chiar moartea costeliva
am melci pe creier
am melci pe creier nu exagerez sub carapacea asta craniană pasc ore lungi prin lanul de orez pe urmă freacă menta de pomană
am melci pe creier roşii verzi şi chei îi simt călcând pe mintea mea de vată am prins o muză la furat idei de spaimă i-a fătat pe toţi odată
şi-i port pe creier poate sunt tâmpit i-aud lătrând mereu ca maidanezii sunt plin de melci şi sunt nefericit căci de-ar afla m-ar omorî francezii
|
|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
In
acelasi ,,rând,, foarte strâns cu contingentul său, Ion Nimerencu
exersează, cu aplomb modernist, pe doar o parte din cuvintele care ar
trebui sa-i închege Poemul, ce veni-va sigur la maturitatea-i
artistică. Frust si fără complexe de limbaj, ba, ca şi cum le-ar căuta
disperat, poetul dă probă după probă de virtuozitate si talent. Născut
într-o zi de Mărţişor a anului 1983 la Viişoara, Bălţi, în Basarabia,
Ion Nimerencu a intrat pe uşa principală în Literaura, debutând în
,,Clipa Siderală,, din Chişinău, pentru ca mai apoi să fie inclus şi în
Antologia ,,Ultima generaţie, primul val,, - care a apărut sub sigla
Muzeului Literaturii române din Bucureşti. De acolo a fost doar un
pas pentru ca , la New York, în revista Conexiuni, să-şi vadă publicat
alt grupaj de versuri. Bine primit printre confraţi, Ion Nimere
