Pastel cu lună

oh viaţa-mi trup fără de sân
colb ca şi ea viran iatac
m-ademeneşte noaptea spân
rug pe catafalc

până şi greierii corali
dorm cu furnicile la piept
vrăbiile se scaldă-n praf
vrăbiile lunii

trec clipele în şei de nor
cu pleoapele te-adun din gând
zorii maluri zarea izvor
ca undă doar un rând

în drum spre noi două stafii
în ocna dorului cobor
de lunci arid un fel de rafii
cu cerul fac amor

un fulger se desprinde brusc
târşit pe drum colb proscris
vremea când nu-ţi păream etrusc
tu golul eu şteap de vis

oh Doamne câte inepţii
plânsu-mi tac nou poem în x
cuvă untdelemnul nopţii
parâmă tu parâmă sfinx

până şi greierii corali
dorm cu furnicile la sân
vrăbiile se culcuşesc în praf
vrăbiile lunii

Uşă/ păpuşă/ ivor de uşă

chiştoace de iluzii/ contuzii
cu gura căscată/ răsturnată
peste sâni de durată/ imediată

umbra după mine/ cabaline
alăturea de port-tine/ divine
şolduri de afinată/ dezamorsată

vâsc coapsele-mi de măslin/ suspin
umeri de scrin/ farin/ terţin
de vinilin/ de măcrin/ de subţiori
uşori/ cu incuietori de nori

patina vieţii rulată/ imersată
erată/ prelată/ polată/ băiat-fată
de la Adam şi Eva/ cărăuş/ cărăuşă
uşă/ păpuşă/ ivor de uşă

Fondarf

un munte de-o parte
o mare de alta

pe-o bancă marmura unui om
o cât este lumea de mică
prin faţa-i treceau trecea trecea-vor
un parvenit cu-o parvenită

un munte de-o parte
o mare de alta

excurs: de spus?
era spus?
Pilat …
Iisus …

 Poesis

o picătură de rouă
în imensitatea firelor de iarbă

urmatorul pas nisipul de sub dale

aşijderea şi totuşi; un cer în colivie
câtă nebunie Doamne câtă nebunie


Catrene

o cărare pe jăratec
cu braţele-amputate
iezerul vieţii-mi
nici unui drum de cataramă

tabu este irisul stupoare
însumi pe cărare
la capăt de vis un smârc
incolinit de candelă

verb şi enzimă
clip de-o irosire terţin
noapte coborâtă la edec
pe-un catafalc de brioşe


Doamne Dumnezeul nostru

Doamne Dumnezeul nostru
Tu a toatele frumos
nu lăsa din mâini căpăstru’
nu e loc pentru mai jos

toate câte sunt le lasă
’om vedea cum le-om răzbi
ziua lasă-ne-o pe masă
lasă-ne-o pentru copii

oameni alţii or să vină
şi al Vieţii Tale rost
crucea ni-i Limba Română
de-Aici noi ci nu ne-am fost

unul nu-i egal cu unul
niciodată îndărăt
numai Ţara ne e scrinul
iată ziua ce o văd

Doamne Dumnezeul nostru
Tu a toatele frumos
nu lăsa din mâini căpăstru’
nu e loc pentru mai jos


Poetul către soarta sa

pe vremea când eram un ţânc
mi se părea că ceru-i mama

acum îl citesc pe Kant
stau de vorbă cu Hegel
cu Socrate
şi uneori
când îmi mai rămâne timp
citesc din Cartea Vieţii

de nimic nu-mi pare rău har
nu ştiu dacă-mi dau perfect de bine seama
soare te rog frumos
ai grijă de mama

Sărutu-ţi poalele

Răul devine în rost ceea ce este cu acceptul nostru; ( … )
cu mult mai simplu de infaptuit binele rămâne atât;
numai cât scapă impotrivirii de a ne recunoaşte învinşi.

oul de praf din care se
spune că ne tragem
( chestia cu maimuţa nu
se ridică dincolo de intenţie )
probează inepuizabilul
mereul este Unul, este simplul
lui, asemenea noi, etcetera; idem
sărutu-ţi poalele ( … ) bifurcă

firul cu plumb înţelepciunea
firul cu plumb
aici ca şi dincolo; drum în recurs
( sens giratoriu, albia cu rufe,
neaua, apa freatică, culmea )
impreunările au loc după perdea
aici ca şi dincolo
sărutu-ţi poalele ( … ) bifurcă

binele regat, răul de
cealaltă parte alt regat
( iuda după ce şi-a dat
seama de culpa-i, speriat
a incercat să se lepede
de cei treizeci de arginţi )
fiice, fii, părinţi
sărutu-ţi poalele ( … ) bifurcă

drumul cel mai scurt între
două puncte nu este linia dreaptă
lucru înţeles doar de Hristos
( nimeni nu aduce cu nimeni
cărei noime să-i semeni
punct şi de la capăt: ieri şi cu azi
fac mâine – ci – dar nu şi ( … ) şi
sărutu-ţi poalele ( … ) bifurcă

de sus pragul, de jos,- O ( … ) HO
singurătatea-i o jivină tânără
descântec nou acelaşi coloid
dedesubt de noi, Noi
deasupra de noi, Noi
orizontul de himere-o cuşcă
gorgan stelele de dat duşcă
sărutu-ţi poalele ( … ) bifurcă

static undele spongios
drumul cel mai scurt între
două puncte nu este linia dreaptă
lucru înţeles doar de Hristos
soarele tătânul, luna iuşcă
din tărâţe de pârleaz clucă
din făină de stor ulucă
sărutu-ţi poalele ( … ) bifurcă

Epitaf

în necunoştinţă de cauză
se va spune am comis
ceea ce am comis
exclus domnilor afirm post-mortem

pe jumătate mucalit
pe jumătate iezuit
adică la limita
dintre bunul simţ şi maidan
îmi permit să le spun
fireşte tot post-mortem căci
nimic viabil nu se infăptuieşte
fără picătura de sânge a lui El Greco

trec pe lângă celelalte dezinvolt
ce e strâmb nu este oblu
până la urmă toţi răbdăm
numind acest epitaf gheorghe Sârbu

Precedent

un trecător
m-a întrebat
ce meserie am
i-am răspuns
că sunt poet
nu-i suficient
mi-a replicat
daca nu eşti
şi român

anii au trecut
de atunci
ce meserie
mai am astăzi
nu mai ştiu
dar sunt convins
că am rămas
bun de dat
model

Verbul

spuneam într-un poem că de
moarte nici moartea nu scapă

mai cred că omul din scârbă
precum şarpele îşi leapădă ţărâna

( rugos nimicul,- inelar întregul
răul binele formă de interpretare )

mai gândesc: o cacialma viaţa
o corhană lumea etc. etc.

faţă despre faţă la scara hărţii
aur şi căcat idiosincrazii
cu voia Ta Doamne neîntinat
şi indiscutabil verbul a ierbi

o problemă-i doar caracterul,- schif
în rest toate-s floare la ureche


Bluf
( şi către etcetera )

oleab de vis/ năuc
ci stor sau ghizd de sunt
vino, bă! la concret
per şi, cum/ cum, zălud
o clipă rid
o clipă prund
şi extrem de rar, grund
zălud per şi, cum/ cum

foiţă-n cumulum
foiţă de pas strâmb
pată-n râu, eresu-mi
şi râd: când sprint/ când limb
ioi la stânga
doi la dreapta
scad, înmulţesc, adun
spontan zexe/ spontan

bluf curat: eşti nebun
de mereu cum să treci
vidul-visul tău/ cum
şi extrem de rar, plus
cu-n sine cum
per însuşi cum
când nicăieri, i-aici
şi-aici, îi nicăieri

bulbi de nisip/ disip
depun mărturie:
cerul este pământ
şi pământu-i eter
omul/ panoplie
( Iisus şi Irod )
stai să-ţi descânt
descânt-o pe mă-ta

ci ori sau chist de sunt
ori nimic, per nimic
şi râd: când ciur/ când smârc
şi extrem de rar, sâc


Deianira

Puhoiul stelelor de şi, încă, va
amara, amara, amara,-
Vele de vânt, corăbii de iarbă,
oşteni de zăpadă.

Unduieşte vântul, unduieşte.
Iarba scânceşte,scânceşte, scânceşte,-
Oşteni de zăpadă cu geea
faţă la spate.

Din balconul zării un boţ
în pantaloni scurţi; Şi …
Pânza de păianjen a mării,
dată la darac de greieri.

Plesnită păstaia alungeşte
infinitul cosmosului cu trei deşte.
Oaza aceea de zare,
cu orizontul în gheare.

Puhoiul stelelor de şi, încă, va,
amara, amara, amara,-
Vele de vânt, corăbii de iarbă,
oşteni de zăpadă.