|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Alexandru MĂRCHIDAN
Şapte poeme
Studii: Absolvent al Colegiului Liceal „Zinca Golescu” Piteşti 1997-2001; Absolvent al Facultăţii de Istorie, Filosofie, Jurnalism – Universitatea Piteşti, secţia Filosofie (2001-2005); Absolvent al Facultăţii de Filosofie din Bucureşti, masterat, secţia Studii Europene (2005-2007). Doctorand în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării, secţia Filosofie, Universitatea de Vest din Timişoara (din 27.09.2007).
Ocupaţii: asistent universitar, Universitatea Piteşti, Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane, Specializarea Filozofie, redactor - Revista Juventus redactor - Buletin cultural argeşean; secretar literar - Centrului Creaţiei Populare Argeş.
Cărţi publicate:
- De Valpurgii nu am fost acasă, f.e., Piteşti, 2004 - Ochiul lui Shiva, Editura Augusta, Timişoara, 2005, apărut în urma câştigării marelui premiu la Festivalul Naţional de Poezie „Gheorghe Pituţ”, Beiuş, 2004
Volumele colective: Ucenicii vrăjitori (II, IV, V), Juventiada (2002, 2006, 2008), Zăpezi de crini (Slatina), Conexiuni (Sibiu 2004, 2005, 2006), Caietele mălinene (Suceava), Exerciţii de realitate (Timişoara, 2004), Ora de sticlă (Timişoara, 2005), Ferestre către secolul XXI (Craiova, 2005), Timpul curgea dintr-o lacrimă (Slatina, 2006), Primele viziuni (II, Vişeu de Sus, 2006). Premii naţionale: Premiul revistei „România literară” la Festivalul Naţional de Poezie „Tudor Arghezi”, Târgu Jiu, 2002; Premiul special la Concursul Naţional de Poezie „Dragoş Vrânceanu”, Vâlcea, 2002; Locul II, Concursul Naţional de Poezie „Ion Minulescu”, Slatina, 2003; Locul III, Festivalul Naţional de Poezie „Virgil Carianopol”, Caracal, 2003; Premiul special , Festivalul Naţional de Poezie „Ioanid Romanescu”, Iaşi, 2003; Premiul Gavril Rotică şi premiul revistei „Convorbiri literare” la Concursul Naţional de Poezie şi Proză scurtă „Magda Isanos, Eusebiu Camilar”, Suceava, 2003; Premiul editurii „Paralela 45”, Piteşti la Concursul Naţional de Poezie „Ion Pillat, Acolo unde-n Argeş…”, Piteşti, 2003; Marele premiu, Festivalul Naţional de Poezie „Gheorghe Pituţ”, Beiuş, 2004; Locul III, Concursul Naţional de Poezie „La porţile visului”, Reghin, 2004; Locul III, Concursul Naţional de Creaţie Studenţească, Timişoara, 2004; Menţiune, Concursul Naţional de Poezie „Dragoş Vrânceanu”, Vâlcea, 2004; Premiul pentru poezie la Concursul Naţional de Literatură „Lirismograf”, Sibiu, 2004; Locul III, Concursul Naţional de Poezie „Juventiada 2005”, Piteşti; Locul I, Concursul Naţional de Creaţie Studenţească, Timişoara, 2005; Locul II, Festivalul Naţional de Poezie „Virgil Carianopol”, Caracal, 2005; Locul II, Concursul Naţional de Poezie „Ion Minulescu”, Slatina, 2005; Locul II, Concursul Naţional de Poezie „La porţile visului”, Reghin, 2005; Premiul Revistei „Dunărea de Jos”, Festivalul Naţional de Poezie „Costache Conachi”, Tecuci, 2005; Locul I, Concursul Naţional de Poezie „Traian Demetrescu”, Craiova, 2005; Menţiune, Concursul Naţional de Poezie „Vox Napocensis”, Cluj, 2005; Locul I, Concursul de Poezie „Juventus”, Piteşti, 2006; Menţiune, Concursul Naţional de Poezie „Sub semnul de taină, George Suru”, Caransebeş, 2006; Locul III; premiul revistei „Luceafărul”, Festivalul Naţional de Poezie „Tudor Arghezi”, Târgu-Jiu, 2006; Locul II, Festivalul Naţional de Poezie „Ion Minulescu”, Slatina, 2006; Menţiune, Concursul Naţional de Poezie „La porţile visului”, Reghin, 2006; Locul II pentru volumul Ochiul lui Shiva, Concursul Naţional de Poezie „Ad Visum 2006”, Vişeu de Sus.
Premii internaţionale: Premiul Fundaţiei Culturale „Lucian Blaga”, Festivalul Internaţional de Poezie „Lucian Blaga”, Sebeş, 2005; Premiul Fundaţiei Culturale „Lucian Blaga”; premiul revistei „Vatra”; premiul revistei „Discobolul”, Festivalul Internaţional de Poezie „Lucian Blaga”, Sebeş, 2006.
7 poeme, Alexandru MĂRCHIDAN
Fumul
mi-au spus alaltăieri nişte limbi de foc mi-au spus că fiinţa aceea mama mamei mele nu mai e a plecat unde-a văzut cu gândul ca fumul unei lumânări ca un chiot s-a dus fiinţa aceea care nici n-a fost vreodată în carne şi oase a fost doar o casă de lumină în care mi-am ascuns copilăria doar o umbră înclinată de frasin o poveste pe timp de iarnă când împingeam cu picioarele în sobă aproape s-o dărâmăm şi umbra aceea mă lua în braţe seara şi-mi vorbea ceasuri întregi despre fata babei şi-a moşului şi râdea când o trăgeam de capătul basmalei la ceafă umbra lumina aceea mă aşeza în copaie pe două scaune lângă sobă şi căldura de-atunci mă încălzeşte azi şi de când mă ştiu şi până când sufletul meu va pleca de la mine acum încă nu pot să înţeleg nu vreau să-i aud când îmi spun că îmbăiază prin cer copii altor nori şi m-a lăsat să-mi port singur de grijă mama mamei mele nu va mai şti la ce oră se întoarce autobuzul sâmbăta ca să-mi oprească cea mai bună plăcintă cu mere să arunce dovleacu-n cuptor să culeagă toamna cele mai frumoase piersici cu miezul ca sângele nu nu doar de umbra ei este vorba ci de buturuga de mine de scorbura scoarţei lui de timp că parcă nici nu mai ştiu când sunt şi când nu parcă altcineva a trăit odată în locul meu în timpul meu de-au plecat cele bune acum stau ca un înger exilat pe pământ la o margine de trotuar scârbos şi dau dintr-o băltoacă în alta fără umbrelă pe suflet dau dintr-o staţie în alta ca orbu autobuze care nu ştiu unde duc opresc în faţa mea aproape să-mi lovească vârful nasului urc în ele şi plec unde-o fi ca fumul unei lumânări.
Interferenţe
atunci când se aşează o cărămidă în coapsa unei case undeva se dărâmă un perete în ziditor o idee stă să ia locul Anei. când lupii se bat pe câmpia tavanului meu e posibil să simt pe cerul gurii gust de fiară sfâşiată e de-ajuns să-mi scot privirea la privit şi ea se va simţi jignită există un loc unde mă voi naşte printr-un schimb de cuvinte un loc unde mă dor cochiliile melcilor ieşiţi după ploaie gândurile ca şi buzele se încolăcesc pe marginile paharului de vin şi se va spune despre mine că am murit ca Laoocon.
Călătorie pe nervura unei frunze
soarele-a apus fără nici un motiv la fel şi casa mea ce se află pe-o colină cam cât coapsa unei femei ciclop şi pereţii dinăuntrul casei şi covoarele mesele şarpele fiecare cu soarele lor fără nici un motiv lumea cu tavan cu tot lucrurile şi-au întors spre mine faţa lor comică nopţile – faţa lor albă înţelepţii – nţelepciunea lor prostească şi aşa ca-ntr-o paparudă arhaică toţi de mână ne învârtim în jurul propriei aripi în interiorul ideii de cer ca-ntr-o cădere nebună de stele batem apăsat repetat cu talpa visătoare pe zalele unui lanţ nevăzut.
Geometria zilei
pentru mine e aşa simplă viaţa azi mă trezesc pe partea dreaptă cu faţa încrustată de aripa visului mă uit în oglindă îmi privesc îngerul aplecat peste cana cu miere e aşa simplă viaţa mea azi că nici nu ştiu cum să-ţi spun îmi deschid ferestrele cuvintele mă îmbrac în prima togă în care tu te ascunzi şi îţi caut gândul de la un capăt al casei la altul îmi aşez într-o mână valiza în cealaltă tolba pe care orice don quijote o ţine cu el – niciodată nu ştii – să ţii minte niciodată nu ştii dacă morile de vânt n-or să se răzvrătească împotriva ta e aşa simplă viaţa mea întotdeauna că nici nu mă hotărăsc cu ce să încep cu somnul cu trezitul cu plânsul cu plecarea cu ceasul ei de primăvară croită după calapodul inimii mele e aşa simplă că eu plec o vreme un timp două să mă rătăcesc în afara casei unde apa din glastre şi peştii îmi păstrează liniştea unde tu mă păstrezi întreg fie că plec fie că trec aşa eşti tu.
La tine în palmă
m-am ascuns în tine m-am făcut mic tăcut rotund ca un cocoloş de fiinţă o să stau aici până când în casa mea vor ieşi de sub pat nopţile gândului meu n-am învăţat să mă împac definitiv cu ele de-aceea mi-e ruşine să-ţi spun – dar îţi spun le ascund sub pat sub covoare le uit în buzunare în ochii mamei ea nici nu ştie de unde vin toate astea îţi cer un loc de refugiu azi îţi vor cere şi mâine şi poimâine…tot timpul la tine în palmă nu plouă în mai nu ninge în martie.
Fără pupilă
înot într-o mare de apă închisă asta aş afişa pe fiecare gard fiecare pom pe fiecare spărtură din cer – sufletul meu dă anapoda din mâini şi din picioare într-o mare călcată pe nervi mă întorc cu faţa la tine şi tu faci case chiar în mare mă întorc cu faţa la plâns şi el intră în mine cu faţa la toată lumea la Dumnezeu dar faţa mea a devenit cu timpul ceva incert ceva care nu se poate ţine în mâini şi de aceea caută cu frică un stâlp să se sprijine atunci tac de ce nu pot plăti aceste ore să treacă ştiu când plouă ştiu dar plec mereu cu ideile goale până se dizolvă pe curcubeul frunţii regresie în tunet regresie în piatră în lichidul amniotic al orei unde e cel mai bun prieten vreau să vină lângă mine să stăm de vorbă să visăm mult să-i spun totul vreau să mâncăm din acelaşi blid aceeaşi hrană aceeaşi bucurie să ascultăm acelaşi freamăt vreau să-mi strângă cu tot sufletul mâna ca să ştiu că mă prinde cineva în cădere dar nu vine nu ştiu… înot în dreapta în stânga în sus în jos adică în aceeaşi direcţie strâng în mâini o lacrimă o întind pe palme şi mă privesc în ea cine e acest om?
Lăcaşul cerului
de când am plecat mama îşi aşează noapte de noapte câte-un lucru de-al nostru sub pernă. ea nu poate dormi nu poate să cadă la pace cu ziua care-a trecut cu somnul care vine dacă nu are sub pernă o bluză roşie-a Elenei fularul Danielei o cămaşă de-a mea. ştiu că mama ne duce dorul când plecăm ştiu că plânge pe ascuns ţinând în braţe hainele noastre lipindu-le de obraz, mirosindu-le iar atunci sufletul îmi devine în piept o roată mare de foc în stare să topească toţi gheţarii din lume. noapte de noapte mama-şi aşează cu grija cuibărită în gesturi hainele noastre sub cap să fie sigură că suntem bine că veghea ei ne păzeşte de orice nebun de orice boală de orice armă de orice demon de orice stea căzătoare. ştiu că acum două săptămâni după botezul nepoatei mele botezul îngeraşului Danielei ştiu că mama i-a cerut o scufiţă şi acum doarme cu ea sub pernă ştiu că la fel va face şi pentru copiii Elenei pentru toţi nepoţii aşa încât perna ei va deveni din ce în ce mai înaltă. ea va înainta în vârstă va înainta în griji va înainta în rugăciuni ştiu că toate lucrurile noastre sunt păstrate şi împăturite cu grijă în şifonier ştiu că datorită acelei perne din ce în ce mai înalte eu merg acum prin lume ferit de orice boală de orice armă de orice demon.
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
Poeţi
în care credem: 
