Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

POETUL SORIN CALEA

Selecţiuni

Grafica de Hetco (Agero)

 

 

Autor al volumelor:   

 

„Sufletul ca o perdea”, versuri, 2008  . Editura Tiparg

„Cuvântul, ecoul tras de urechi”,  proză, 2009,  Editura Contrafort

 

METAMORFOZA

 

Se întamplă chiar la case mari

uitarea  să inunde totul,

şi printre sufletele tari

se scurge repede tot jocul...

Asculţi şi fără să priveşti

aşa cum trebuie pe omul

din faţa ta , spunând poveşti

iţi aminteşti mereu de pomul

pe care tu l-ai desenat

trecând acel test ,înţelept

ce nici timp mult nu ţi-a luat

crezând că l-ai făcut  perfect...

Se întamplă chiar la case mari

iubirea să despartă totul,

căci sugativă în sertar

s-a dovedit a fi norocul;

să îl mutăm acum aş vrea ,

udat cum trebuie cu lacrimi

inima-mi bate doar aşa

de drag , de jale şi de patimi...

 

 

HAMAC

 

M-am săturat ca să mă culc

în patul meu cel mare

şi cel moale,

acum aş vrea ca să adorm

într-un hamac

împletit cu fire din bumbac

fabricate la textila

dar sa ştii, Daniela

că Penelopa vreau să-mi fii...

Cândva am ucis

gânduri multe , poate şi vise

iar pentru că numele meu nu e ULISE

am pornit  către Olimp

iar zeii m-au blagoslovit,

Itaca mea  a devenit

o insulă pustie

iar preţul trebuia plătit

în aur şi arginţi

şi apă vie...

Am obosit să tot alerg

când locu-ntâi e ocupat

pe pista de tartan

unde eram încoronat

acum un an

şi mai bine...

lucea

medalia

iar în privire-mi se citea

bucuria succesului

garantat nu de trudă

ci de un păcat

moştenit.

Dumnezeu nu m-a lăsat

să mă pierd în mulţime,

am înţeles

cam târziu ce-i drept

şi am început să împart

iubirea şi bucuria de a trăi

liber

şi fără păcat...

 

Acum aş vrea să adorm

într-un hamac,

acum când verdele mă loveşte

căprui

când ghiocelul ura albeşte

iar albul şi roşul

mărţişor

zăpada topeşte

şi-n inimă un dor

o sete potoleşte

căci cineva a învăţat

de la mine

să ucidă

şi acum vise, paremi-se....

 

SAMURAIUL

 

Cuvintele  rostite de mine

au săpat în inimi

şi au provocat

crearea unei râpi adânci

între ce sunt ,

ce am fost şi ce reprezint azi,

şi ne-am trezit

fiecare pe câte un mal

eu am zărit doar

liana de care să mă agăţ,

iar tu ai devenit

floarea imbobocită

care aşteaptă să fie culeasă;

eu văd potbalul

şi alte plante  care-şi fac veacul

în pământul sărăcăcios,

se duce de râpă

tot ce am creat  şi nu-i frumos

eu m-am visat cândva

samurai,

şi aşa cum spune proverbul:

dacă te obsedează imaginea

unei femei

posed-o , sau ucide-o,

restul e nedemn de un bărbat...

mai târziu ce-i drept

am aflat că nu am în genă

titlul de Sorin san

nici vorbă de Sorin sama

şi până să-mi dau seama

de greşeala

la care vină nu am

am ucis ceva în care credeam

şi am încălcat astfel  decalogul

căci chiar dacă sunt omul

care a învaţat să ierte,

 

pe mine nu m-au iertat

ci astfel am fost  aruncat

în vâltoarea vieţii

iar de înotat

eu ştiu, şi salvez 

fără colac o prietenie

pe care am construit-o

aproape din temelie...

 

TEOREMĂ

 

Prietenia e o joaca de copii

şi jucăriile le poţi cumpăra

de la orice magazin

unde  e vânzător timpul.

Prietenia e o funcţie

de perioadă doi

definită pe un interval

de un sărut,

prietenia  este multimea

formată din  elementele

el şi ea

cu proprietatea 

ca el şi ea să se sărute...

dacă el şi cu ea

au motive serioase

rezultă că-i normal

să fie prieteni

ramâne de  demonstrat

că prietenia

este relaţia de recurenţă

şi numai atât...

 

CUBUL

 

Demult  într-o bună zi

Tatăl meu mi-a dăruit

O jucarie neobişnuită

şi anume mi-a adus un cub.

El  m-a învăţat atunci

Să număr pe  degete

şi astfel am aflat

că acel corp avea

şase feţe, opt colţuri

şi douăsprezece  laturi

care muchii se  cheamă.

Mi-a  arătat cum sa îl fac,

O faţă de aceiaşi culoare

şi bineînţeles eu am ales

Cred că ştiţi ce anume

m-am oprit  la  roşu…

Azi  aş  alege o alta

Se înţelege , aş alege verde;

şi am invăţat  singur

Să-l fac pe  toate  feţele

Albă, verde, albastră,

Potocalie, maron, roşie…

Mă  jucam cu mare plăcere

şi ştiam cu exactitate

Câte mutări mai aveam de făcut

şi m-am oprit  intr-o bună  zi,

m-am plictisit

forma aproape perfectă a lui

(tata  mi-a zis că doar

Un singur  corp este

Mai presus de  el…)

şi am descoperit  astfel  sfera.

Dar azi  cubul  are

şi va  avea mereu

şase feţe . opt  colţuri  şi tot

 douăsprezece  muchii….

 

CE SUNT

 

Eu sunt o pată  de sânge

ce înoată într-o mare

de lacrimi

pe râul vieţii,

şi sărutat de zecile

 de cascade

m-am transformat

lovit de diguri

de pământ

în altceva,

nu ştiu de ce

 dar  m-am oprit

şi nu mai sunt...

 

TORTUL SE MAI TAIE ŞI-N FELII

 

Au  curs în mine munţi de piatră

şi a fost aşa doar până când ,

cineva cu un ciocan şi-o daltă

m-a tot trezit , în inimă  sculptând...

 

La început  a fost doar gândul

de a mă avea pe lângă tine,

şi nici nu ştii că doar cuvântul

rostit de mine-ţi face bine.

 

M-am săturat  să fiu sculptat

iţi spun acuma ca să ştii,

târziu de tot eu am aflat

că tortul se mai taie şi-n felii...

 

Ciocolată-i peste tot şi frişcă

că  aşa-i mereu la început ,

luna  de miere  ce te mişcă

sperai să nu mai fi trecut...

 

Acum  ce se întamplă  oare

m-am  transformat  atât de mult

căci dintre tot  ce sunt se pare ,

iubirii mele-i port tribut...

 

TRĂIESC CLIPA

 

Nici nu ştii că uitând

să fac ce mi-a plăcut  dintotdeauna

am descoperit  alternativa,

şi tu faci parte din lumea mea

o alta pe care o separ ,

căci nu vreau să amestec sentimente

doar pentru a aranja

în sertarul vieţii

oportunităţi , trăiri  şi vise

căci  vreau  atât doar

să trăiesc clipa....

 

PLOAIA

 

Ploua atât de mult cu floare

şi totul părea condensat în băltoacă,

pârâul cel mare ce se forma

muşca pe ici pe colo şi nu era joacă.

Tuna şi fulgerele veneau

numărate  precum cartuşele -n sector

ca şi cureaua  mă strângeau

când încercam  să aflu numărul lor.

Prea multe  sfere pe metru pătrat

şi atât de puţine lacrimi amare

fericiţi aceia ce au aflat

că viaţa din apă învie şi moare...

Cerul se pare că s-a rupt

şi nourii înlănţuiţi în horă

fac ce au vrut  mai de demult

să ne supună pentru o oră;

Ne dau  pedeapsă c-am crezut

că suntem singurii stăpâni,

nimic mai fals şi ce-am făcut

ne-apropie  mai mult de câini

şi  viaţa-i doar o mică stână

când  am crezut că putem fi

mai liberi doar ţinând în mână

fiind stăpâni pentru o zi...

Natura-şi cere înapoi

ce i-au furat cu bună ştiinţă

şi alte maluri-s peste noi,

ce am iubit e doar dorinţă.

Ploua  atât de mult cu soare

şi se-mpărţea pe ici pe colo

durerea, cea mai neagră floare

cântata melodie  solo...

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com